De la inginer de tancuri si auto, la ofiter auto la Batalionul din Timisoara, apoi inginer specialist cu asigurarea tehnica de autovehicule de la Inspectoratul General de la Comandamentul Trupelor din Bucuresti. A ajuns sa se retraga din cariera militara ca inspector sef al Inspectoratului Judetean de Jandarmi Cluj. Generalul Aurel Litan se pensioneaza din 3 octombrie, dupa 30 de ani de cariera militara. O cariera care, pentru un om caruia ii place ceea ce face si care respecta legea, a fost o cariera fireasca si normala. Mai sus de gradul de general in cariera militara nu avea cum ajunge, iar pe plan profesional este doctor in inginerie mecanica si cadru didactic universitar asociat la UBB, unde preda ordine si siguranta publica. Dupa ceremonia de predare a drapelului de lupta, moment care marcheaza sfarsitul carierei militare, Aurel Litan doreste sa se retraga la casa de la tara unde va practica agricultura ecologica. De asemenea e posibil sa il vedem consultant al primarului Emil Boc pe probleme de siguranta in cadrul Politiei Locale.
Dupa 30 de ani de cariera militara, daca ati putea face inca o alegere in viata, ati relua activitatea de militar?
Daca ar fi sa o iau de la inceput tot uniforma militara as alege-o. Mi-a placut mult de mic copil partea practica a lucrurilor, ceea ce m-a determinat sa urmez Liceul de Matematica si Fizica din Cluj-Napoca. In vremea aceea erau doar 3 licee de acest profil in tara. La propunerea unor “tovarasi din vremea aia” m-am inscris pentru scoala militara de telecomunicatii, dar dupa evaluarea psihologica am fost recomandat pentru Academia Militara, ca urmare a rezultatelor bune obtinute la testele de evaluare. Parasesc cariera de militar cu haina de general. In viata trebuie sa faci ceea ce iti place, iar mie asta mi-a placut.
Care a fost diferenta dintre scoala militara si viata reala de soldat?
In momentul in care am ajuns la unitate, prima functie a fost nu dificila, dar surprinzatoare. Daca facultatea de tancuri si autovehicule ne-a pregatit strict pe linie tehnica si teoretica, atunci cand am ajuns la unitate a trebuit sa comand o subunitate de soferi, militari in termen. Problema mea a fost cum sa comand eu niste indivizi dintre care unii aveau aproape varsta mea, pentru ca erau sergenti uitati de lume. In acea perioada se facea armata doi ani, doi ani si sase luni, munci agricole etc. Atunci mi s-a adeverit vorba ca in armata doua lucruri sunt periculoase: soferii si bomba atomica. Dar alaturi de ei am invatat si am reusit ca dintr-un pluton de soferi pe care toata lumea ii vedea ca fiind cei mai rai, indisciplinati, care nu stiu sa traga cu arma, sa fac in asa fel incat, plutonul de soferi sa fie cel mai bun din toata subunitatea, cu toate ca soferii erau de la mai multe subcompanii, nu de la o singura companie.
Ce evenimente sau intamplari mai putin placute v-au marcat?
Am avut si lucruri bune si lucruri rele. Am avut manifestatii de strada la care am fost injurat, scuipat dar cel mai mult mi-a placut ca, la ultimele manifestatii de strada din anul trecut am fost asteptati cu flori si ni s-a multumit ca suntem alaturi de manifestanti. Chiar daca eram doar cu 10 jandarmi in strada si eram intrebati mereu de ce atat de putini, noi eram mereu pregatiti pentru orice, sa suplimentam efectivele de interventie. Dar in Cluj lumea este mult mai civilizata ca in restul tarii. Clujul nu este un oras violent.
Manifestarile de strada din Cluj, cum le vedeti ca om de logistica?
Intr-o seara eram in fata Prefecturii cei care manifestau s-au oprit sa scandeze acolo, iar la un moment dat au fost aruncate dinspre manifestanti patru petarde spre fortele de ordine. Am dat ordin sa nu miste nimeni. In acel moment eram perfect in cadrul legii sa intervenim in forta. Peste cateva minute au venit doua persoane din radul manifestantilor si mi-au spus ca patru baieti au aruncat cu petardele si au fugit, nu sunt de ai nostri, mi-au spus. Stiam ca nu sunt de-ai lor. Erau persoane care doreau sa tulbure in mod grav ordinea in centrul orasului si sa ne determine sa intervenim in forta. Stapanira de sine a jandarmilor a facut sa nu se ajunga la interventie in forta si implicit la degenerarea evenimentului. A fost un moment dificil, trebuie sa recunosc.
Cum vedeti rivalitatea suporterilor Universitatii Cluj si ai CFR 1907din perspectiva omului care aplica legea?
Suporterii stiu ca daca depasesc limitele unei normalitati pe care o acceptam, vom fi nevoiti sa folosim forta. Nu putem lasa Clujul sa devina teatru de razboi sau sa ramana la indemana unor huligani. Cei din galerie, care sunt suporteri adevarati, si care merg la stadion pentru spectacol sunt oameni normali, oameni care respecta legea si nu avem probleme de niciun fel cu 99,9 % dintre acestia. Sunt suporteri adevarati. Exista insa cativa care incearca sa tulbure apele. Poate au insatisfactii si nemultumiri personale in alte domenii si atunci isi gasesc o modalitate de a se refula, de a deveni cocosi. La fel ca in 2007 cand unul dintre liderii de galerie a dorit sa schimbe traseul de deplasare spre stadion a fost o comanda scurta ”gaze”. Si de acolo incolo s-a terminat balciul. Nu am stat la negocieri. Noi, jandarmeria, nu negociem ordinea publica. In timpul mitingurilor de strada dinaintea meciurilor dintre cele doua echipe clujene am primit un cap in gura. La meciul de trista amintire cand colegul nostru a fost lovit cu caramida in cap am fost si eu ranit. Am certitudinea ca cel care m-a lovit nu a vrut acest lucru, s-a impiedicat, a cazut, iar eu l-am prins in brate si in acel moment m-a lovit cu capul in gura. Si acum mai am cicatricea. Problema a fost ca presa a vazut ca imi curge sange, ca jandarmul a fost lovit cu caramida in cap, iar mama saraca m-a sunat sa ma intrebe ce s-a intamplat, ca a vazut la televizor minunea.
Cum vedeti meseria de jandarm acum, la sfarsitul carierei militare?
Meseria de jandarm este o meserie periculoasa deoarece in fiecare moment esti expus violentelor celor certati cu legea. Este o vorba care spune ca odata ce ai imbracat uniforma militara, ai imbracat haina mortii. La fel de periculos este si la ordine publica, la fel si la paza si la structura antiterorista pentru ca nu stii cu cine te confrunti. Am trait doua momente in viata in care moartea a trecut pe langa mine. Si pot spune ca am vazut-o. Odata se numea primul camion care urma sa plece in misiune la Otopeni in 1989. Si col. tehnic Radulescu, comandatul trupelor din acea vreme, mi-a spus ca atata vreme cat soldatii din acel camion au carburant si armament, locul meu nu e acolo. Si am coborat. Din acel camion nu a ramas nici un soldat in viata. O alta intamplare in care moartea a trecut pe langa mine a fost, cu o zi inainte de ziua mea, cand o autospeciala de transport valori a ramas blocata pe drumul dintre Turda-Cluj. In timp ce incercam sa o urcam pe trailer soferul cu care eram m-a prins de umar si m-a tras la o parte jumatate de metru. O masina, care nu am inteles niciodata ce lege a fizicii s-a aplicat in acel caz, probabil ca a avut o explozie de cauciuc, s-a rasurnat intr-un viraj la dreapta tot pe partea dreapta. Am simtit atunci suflul in momentul in care a trecut pe langa mine si s-a rasturnat la doar 3 metri distanta.
Cum vi se pare legislatia din Romania cu privire al atributiile jandarmeriei si unde situati Clujul la nivel national din punct de vedere al linistii si ordinii publice?
In legislatia romaneasca sunt multe lucruri de discutat. Si legea privind adunarile publice ar suporta dupa parerea mea mici modificari chiar imbunatatiri. Sunt carente in lege pentru ca daca de exemplu, noi. jandarmeria, gasim un infractor il putem trata ca si infractor doar daca il prindem asupra faptei. Noi nu facem cercetare penala. Noi ii gasim ca a furat, ca a lovit, a distrus ceva pe stadion. Cred ca legislatia e prea blanda. Ni s-au intamplat cazuri in care am prins infractori si au fost eliberati si apoi, dupa doua trei zile, i-am intalnit din nou pe strada. Legea e prea permisiva, iar unii avocati speculeaza orice in apararea clientilor lor. Cat priveste Clujul, ca liniste si ordine publica se situeaza pe primele locuri. Nu o spun eu, o spun colegii mei din teritoriu, cetatenii altor orase cu care am discutat fara a sti ca sunt jandarm. Mi s-a spus de multe ori „la voi, la Cluj, e ordine”.
Cum a evoluat jandarmeria in ultimii 30 de ani si ce regrete aveti?
Poti sa dai un ordin zambind, poti sa pedepsesti un om zambind si va intelege ca a gresit. Daca strigi la el si il injuri si il pedepsesti iti spune ca nu ai dormit bine noaptea. Modul prin care am tratat toti subordonatii mei, ca oameni, lucrul asta m-a condus in cariera. Din pacate au fost momente in care jandarmeria a pierdut mult. Au fost multi pasi inainte si cateodata unul sau doi pasi inapoi care au facut putin sa tremure, nu structura ca atare, dar in interiorul ei au fost nemultumiri. Cel mai important salt in perfectionarea jandarmeriei romane a fost trecerea la profesionalizare. Cand nu au mai fost militari in termen, atunci am devenit 100% o structura de profesionisti. Greu a fost un an, doi pana au inteles toti ca trebuie sa munceasca ca si profesionisti. Nu putem compara structura de lupta antiterorista pe care o aveam formata in anii 1990 -1992 din militari in termen si ce avem acum. Acum suntem compatibili si poate mult mai buni ca structuri similare din alte tari. Oamenii sunt devotati, fac cu drag ceea ce fac. Nu pot sa uit anul 2011, cand au fost acele reduceri masive de personal. Nu le-am vazut rostul. Noi suntem obligati sa muncim mult suplimentar fata de normal. A fost cea mai neagra perioada din viata mea. Sa fiu obligat sa dau afara oameni care nu aveau nici o vina. Decat ca nu au luat un concurs. A fost intr-adevar o modalitate de evaluare, unii au fost mai buni, altii mai putin buni. Am fost nevoit sa trec in rezerva un om pe care in urma cu un an de zile l-am avansat in grad inainte de termen pentru merite deosebite. 2011 a fost anul negru al jandarmeriei.
Care sunt pasii pe care ii veti urma noua etapa a carierei militare?
Inainte de toate cred ca imi voi lua un mic concediu. Imi place sa merg la vanatoare si la pescuit. Ma voi dedica nepoticii mele care va deveni de pe locul 3 in prim plan al atentiei mele. Am o casa la tara si cred ca agricultura trebuie facuta de dragul de a te relaxa, nu de a face bani. Nu sunt specialist in agricultura, dar pe langa casa ma voi ocupa. Am avut tot felul de oferte atat din afara tarii, cat si din tara. Le-am cerut celor care m-au ofertat sa ma lase o perioada, cam pana la 1 decembrie sa ma gandesc, iar daca voi considera ca ma incadrez in cerintele lor void a curs ofertelor. Nu cred ca ma voi ocupa de o activitate care sa imi necesite un program de 8 ore. Nu neg faptul ca pe parte de logistica sau de ordine publica nu am avut oferte. Infirm zvonul cum ca as merge la Politia Locala municipiului Cluj-Napoca. Pot confirma doar ca Emil Boc si-a arata disponibilitatea de a colabora in continuare cel putin al fel de bine ca si pana acum. Nu mi-a facut nici o propunere concreta insa.