Lipsa poftei de mancare (Anorexia)

Numita si inapetenta sau lipsa poftei de mancare, anorexia reprezinta una dintre “bolile civilizatiei”, determinata initial de degenerarea florei bacteriene a faringelui si a intestinului si complicata ulterior prin componente de natura psihica si comportamentala.


Intre nevoile de substante nutritive ale organismului si satisfacerea acestora prin aport alimentar se stabileste o relatie biunivoca, reglementata de o serie de senzatii graduale: apetit-foame-satietate-repulsie-bulimie. Cunoasterea fiecarei etape, pe categorii de varsta, asigura sanse suplimentare de reusita in rezolvarea acestei probleme, a carei gravitate nu ar trebui neglijata.


Anorexia se intalneste la orice varsta, poate avea grade diferite de intensitate si afecteaza ambele sexe. Cazurile cele mai frecvente sunt intalnite la copii, de la nou-nascut si pana la varsta pubertatii.
In functie de modul de aparitie si de durata sa, anorexia poate fi acuta (trecatoare) sau cronica (prelungita).


In primul caz, determinarea este mai precisa, cauzele fiind, de regula, de natura organica: boli febrile (rujeola, scarlatina, gripa, hepatita virala, amigdalita acuta, sinuzita etc.) sau conjucturala (supraalimentatie). Dupa rezolvarea problemelor specifice, pofta de mancare revine, fara riscul recidivelor.


Formele cronice sunt considerabil mai grave, fiind determinate nu numai de factori organici, ci si de cauze functionale (malformatii congenitale) si psihogene. Acestea din urma isi au originea din primele clipe de viata (accidente obstreticale, aspiratie de lichid amniotic, icter prelungit) sau chiar dinaintea acestora (sarcina toxica) si sunt importante pentru stabilirea conduitei alimentare nou-nascutului.


Din nestiinta sau inabilitate, relatia alimentara a fatului cu mama poate fi perturbata de o serie de factori, precum: rigiditatea orarului, absenta mesei de noapte sau inlocuirea sa cu ceai, fixitatea ratiilor (copilul refuza din instinct supraalimentatia), nervozitatea si nerabdarea mamei, absenta incurajarilor si a mangaierilor ei, durerile locale produse cu ocazia aparitiei dintilor etc.

Ulterior, inapetenta poate fi indusa si de alti factori, precum: lipsa de stimulare si carenta de factori naturali (aerisirea insuficienta a locuintei, lipsa baitei zilnice si a expunerii la soare, absenta sau monotonia jocurilor etc.), atmosfera tensionata din cadrul familiei, tratamente prelungite si/sau repetate, supradozarea unor medicamente, schimbarea brusca a alimentatiei, carentele alimentare (lipsa de fier, distrofia) sau alimentatia monotona, tulburarile de somn, suprasolicitarile scolare, orarul neregulat s.a.

 

Ceea ce trebuie retinut este ca, in absenta altor forme de protest, copilul rezolva orice conflict cu cei din jur prin diminuare, nu neaparat constienta, a apetitului, complicata, mai apoi, prin tulburari de dinamica ale somnului.


Copiii anorexici sunt slabi, plapanzi, deseori cu sistemul imunitar zdruncinat si manifesta grade diferite de fobie fata de mancare.

 

O forma particulara a bolii este anorexia nervoasa, intalnita proponderent la fetele cu varsta cuprinsa intre 11-15 ani. Lipsa de informatie asupra problemelor sexuale si a dialogului deschis cu parintii sau educatorii, coroborate cu suprasolicitarile scolare si cu manifestarile fiziologice normale de natura hormonala, nemaiintalnite pana atunci, determina o stare de incertitudine, manifestata neurovegetativ prin repulsie fata de mancare cand o vede sau se gandeste la ea, amenoree, anemie, scadere in greutate (cu peste 20 % fata de normal), constipatie, dureri de stomac, greturi, varsaturi s.a., iar psihic, prin hiperactivitate fizica si intelectuala, tristete, framantari launtrice, introvertire, infantilism.


Inapetenta adultului, daca nu este o prelungire a unei stari patologice anterioare, are cauze de ordin medical (stari febrile, boli infectioase) sau psihic (stari conflictuale, stres, epuizare psihica, insomnie, lucru prelungit la calculator etc.).


Tratamentul anorexiei este complex si presupune conjugarea eforturilor medicale (pediatru/generalist, endocrinolog, psiholog/psihiatru, nutritionist/fitoterapeut s.a.).


Adauga comentariu