Copiii celor aflati in detentie sufera pentru faptele parintilor lor. Sunt marginalizati de societate, multi nu au nici mijloacele materiale ale colegilor de clasa si ajung sa abandoneze scoala, sa nu mai poata tine pasul cu ceilalti. In sprijinul lor, o profesoara de la Colegiul Tehnic Napoca a trudit timp de 14 saptamani intr-un proiect in care detinutele de la Sectia Exterioara a Penitenciarului Gherla au realizat bijuterii, huse de telefon si pernite de ace, expuse de astazi la Biblioteca Judeteana „Octavian Goga” din Cluj (BJC). Cu banii rezultati din vanzarea lor vor fi cumparate rechizite pentru 40 de copii care au parinti in detentie.
Lidia Stan este profesoara la Colegiul Tehnic Napoca, unde preda discipline care tin de vestimentatie, de la design vestimentar la tehnologii de confectionare a vestimentatiei. Delicata si tenace, imbracata in ie, artista si-a destainuit o parte din poveste in timpul vernisajului expozitiei cu vanzare „Hand Made Art”.
„Ma bucur ca ajuns sa imi indeplinesc o dorinta mai veche. Mi-am propus sa lucrez cu cei din penitenciar, sa petrec un timp frumos alaturi de ei. Sunt mai multe motivatii. Vine o vreme, dupa un timp indelungat in care am investit in noi insine, sa ne intoarcem spre ceilalti, sa le daruim o parte din timpul nostru, o parte din bunurile noastre materiale, o raza de afectiune. Cred ca investitia in oameni e cea mai valoroasa. O alta motivatie a fost curiozitatea. Nimic din ce e omenesc nu trebuie sa ne fie strain”, a rostit coordonatoarea proiectului la vernisajul expozitiei.
Ea a mai marturisit ca ajuns la penitenciar inspirata de o cunostinta care avea activitati acolo de peste 25 de ani.
„Am intalnit-o la un eveniment de 8 Martie si am intrebat-o cum as putea sa ajung sa lucrez in penitenciar. Am aflat astfel ca sunt doua fundatii umanitare care au acces in penitenciar. Una dintre ele este Rescue, singura organizatie care a raspuns cererilor mele, si inca foarte prompt. Atunci nu stiam nimic despre ei, dar astazi parca ii stiu dintotdeauna. In doua-trei saptamani am inceput activitatea care s-a derulat pe o perioada de 14 saptamani, in patru module: confectionarea de felicitari, confectionarea de bijuterii, de huse de telefon si huse de ace. Singura nu as fi reusit sa fac nimic din tot ce vedeti astazi, eu am fost doar initiatorul”, a adaugat ea.
Lidia Stan a mentionat apoi numele celor care s-au mai implicat in proiect, „care au investit din timpul lor, din banii lor, din dragostea lor”. A vorbit si despre cele 14 femei aflate in detentie au realizat concret lucrarile.
„Sa stiti ca fiecare obiect confectionat contine, in contrast cu frumusetea si voiosia lui, si un suspin. Fiecare suspin are cate o poveste trista. Suferinta, deznadejdea, intristarea, suspinul, frustrarea sau dezamagirea sunt cateva sentimente pe care fiecare persoana din penitenciar le poarta cu sine. Si tutusi, am surprins la trei doamne o constanta lumina pe chip. Am intalnit intre ele si o doamna mai reticenta, care ne vorbea ironic. Ulterior, era cea care ajungea intre primele si gasea mereu o solutie pragmatica pentru confectionarea obictelor. Unele doamne erau foarte indemanatice, altele mai putin. La ultimele patru intalniri, doamnele veneau obosite, dupa munca la Fuikura. Uneori, nu reuseau nici sa manance. Sa stiti, deci, ca aceste obiecte sunt foarte valoroase prin incarcatura pe care o poarta. La final, ma intreb cine a daruit si cine a primit. Noi, cei de afara, carora ne placem sa credem ca suntem liberi si neconstransi? Sau ele, doamnele lipsite de libertate? Vreau sa cred ca fiecare dintre noi a fost atat cel care a daruit, cat si cel care a primit. Fiecare dintre cei care ne-am facut doar datoria de a-l mangaia pe cel aflat in necaz”, a mai spus profesoara.
Obiectele care au rezultat din aceste saptamani de munca sunt expuse pana in 25 septembrie in Foaierul BJC si pot fi cercetate intre 8 si 29, iar programul de vanzare se deruleaza in intervalul orar 8-20. Obiectele au preturi care pornesc de la 5 sau de la 10 lei.
„Prima data cand am fost la penitenciar am fost impresionata. Nu vezi realitatea de acolo din prima, e subiect, vii din exterior, stii ca dupa doua ore iesi. La prima intalnire erau trei doamne cu o lumina greu de descris. Erau intelectuale. La inceput nu am vrut sa stiu pentru ce au fost inchise, nu am vrut sa le judec asa, dar dupa doua luni, recunosc, le-am cautat situatia. Le-am prezentat modulele, ideile principale, dar le dadeam libertatea sa fie creative. Erau patru doamne care spuneau ca nu le place cum spun eu, ca voiau altfel. Le-am data aceasta libertate”, a marturisit Lidia Stan, pentru Ziar de Cluj.
Clujeanca s-a intalnit cu cele 14 femei din program in fiecare joi, cate doua ore, timp de 14 saptamani.
„Materialele au fost limitate, am folosit ce au adus voluntarii de acasa si am mai cumparat. Am o prietena inginera la o firma de lenjerie. I-am spus sa nu arunce nimic, sa imi aduca orice resturi, orice dantela, orice sarmulita, orice buretel si din ele am facut ce se vede aici”, a dezvaluit ea.
Chiar daca se poate lauda cu un proiect artistic, Lidia Stan se descrie ca avand inclinatii ingineresti.
„M-am gandit cand avea 18 ani sa aleg o meserie de inginer, iar ca sa fie mai feminin am ales ingineria vestimentara. Eu sunt din Ploiesti si am ajuns sa studiez la Iasi, era singura facultate de profil. Mi-a placut mereu Ardealul, asa ca am ajuns sa predau la Cluj. Nu m-am gandit sa ajung cadru didactic, dar a ajuns, in timp, sa imi placa. Investitia in oameni cred ca e cea mai valoroasa si ramane, chiar daca pare fara rezultat imediat. Daca un copil beneficiaza de ajutorul tau timp de un an, acel an nu este pierdut”, si-a dezvaluit ea traseul si crezul.
In urma participarii la proiect, participantele au ajuns chiar sa se imprieteneasca intre ele, sa formeze o comunitate.
Vernisajul expozitiei de produse hand made a avut multe discursuri emotionante.
„Eu cred ca de o singura judecata trebuie sa ne temem, si pana acolo trebuie sa facem lucrurile cat mai bune. De aceea salut inca o data initiativa celor de la Rescue si va invit sa va cautati prin buzunare, si eu voi face asta, pentru ca am ochit deja de dimineata cateva lucruri care m-ar interesa. Am venit cu totii aici si pentru a sustine initiativa, dar si pentru a contribui la spargerea mitului potrivit caruia clujenii sunt zgarciti. Suntem oameni foarte darnici. Aceste doamne care au creat lucurile expuse au daruit cevadin sufletul lor, intr-un moment in care nu sunt in libertate, pentru ca sa isi sprijine familiile”, a declarat la microfon Sorina Stanca, directoarea BJC.
„Foarte multi copii de-ai detinutilor, vorbind despre cei din familii defavorizate, sunt copii buni, copii inteligenti, chiar te surprind uneori, insa, dupa ce merg la scoala, dupa o clasa doua si raman repetenti. Nu are cine sa le faca meditatii acasa, nu se ocupa nimeni de ei si pur si simplu nu mai pot sa tina pasul cu ceilalti elevi. E inca o lacuna a societatii noastre faptul ca nimeni nu poate avea grija de acesti copii. Am vazut ca in strainatate exista programe prin care statul plateste meditatii in aceste cazuri, ca sa poata tine pasul cu ceilalti, la noi nu se intampla asta. Noi incercam sa ajutam cat putem. Vrem sa strangem bani ca sa le oferim niste rechizite scolare, sa aiba si ei ceva lucruri de calitate”, dezvaluie Cosmin Giurgiu, directorul Fundatiei Umanitare Rescue.
Acesti copii ar avea nevoie, de asemenea, si de consiliere psihologica.
„Copii detinutilor sufera pentru faptele parintilor lor. Nu e fapta lor, dar si ei sufera pentru ea. Sunt marginalizati de societate, fara discutie. Noi ne-am propus sa ajutam cu aceasta actiune 40 de copii din Cluj-Napoca, Sannicoara, Apahida, din judetul Mures”, a mai spus Giurgiu.
