Macrisul face parte din familia Poligonaceae si se intalneste in flora spontana incepand de primavara tarziu. Daca este udat des si i se rup tulpinile florale imediat ce ies, macrisul se poate recolta pana toamna. In scop culinar si terapeutic se folosesc frunzele.
Exista mai multe specii de macris: macris sau glojdani (rumex acetosa) intalnit prin fanete si livezi, macrisul de gradina (rumex patientia), macris de munte (rumex scutatus), macris marunt (rumex acetosella – “mica planta de otet”) care creste pe camp, prin livezi si pasuni, macrisul calului (rumex crispus) – planta inalta care creste in locuri umede, macrisul iepurelui (oxalis acetosella), macrisul stanelor (rumex alpinus) etc.
Toate frunzele de macris au un gust acrisor si se prepara ca spanacul. Se folosesc crude sau fierte, in cantitati mici, la prepararea unor salate, sosuri, ciorbe, piureuri, mancaruri cu carne (in special miel), budinci, creme, preferabil cu alte verdeturi (cum ar fi spanacul).
Radacina si planta de macris contine: oxalati, acizi, glucozizi flavonici, antraglucozizi, tanin. Frunzele contin: 1,74 % glucide, 5,27 % acid oxalic, 3 % proteina, clorofila, fosfati, vitamine si saruri minerale (mg/100g): 61 mg vitamina C, 87 mg P, 258 mg K, Fe, Mg, Si. Gustul acru este dat de binoxalatul de K. Este bogat in Fe si vitamina C; de aceea este recomandat sa se consume in special primavara, pentru refacerea organismului slabit dupa iarna. Sangele are nevoie de Fe si Mg, aflat in cantitati suficiente in macris. Cantitatea de P si Si din macris este necesara intregului organism, mai ales pentru hranirea glandelor.
Are cel mai mare continut in acid oxalic (peste 5 % din substanta uscata) dintre legumele-verdeturi. De aici, gustul acrisor, actiunea diuretica si usor laxativ, precum si efectul depurativ si stomahic pe care acestea il au. Pentru a mai elimina din efectele acidului oxalic asupra rinichilor (formarea litiazelor), inainte de a-l gati, opariti-l.
In general, macrisul este racoritor, aperitiv, digestiv, depurativ, diuretic, antiinfectios, antiscorbutic, usor laxativ, inlatura greturile, febra, abcesele si ulceratiile, hemoroizii, este anticancerigen (vezi ceaiul Essiac). Este depurativ al sangelui si al intestinelor, restabilind functionarea lor normala.
Frunzele de macris consumate in cantitate mare (zilnic, mai multe saptamani), pot provoca hemoragii. Macrisul este contraindicat reumaticilor (mai ales in artrite), in gastrite hiperacide, colici hepatice si bolnavilor de rinichi, mai ales cu litiaze, in afectiuni pulmonare, astm.
Ca rol depurativ si in furunculoza, se va face un decoct de macris cu 25 g / 1 l apa. Extern se va aplica compresa din decoct de macis (1 mana macris / 1 l apa) peste locul cu pecingine imflamata sau se vor pune frunze fierte peste abcese, furuncule, tumori, herpes, acne, ulcere. In caz de intepaturi de la urzici, se va freca locul cu frunze de macris.
Stevia este o planta perena, spontana, ce creste pe langa garduri si drumuri sau este cultivata. Exista mai multe soiuri de stevie. Stevia, numita si dragavei (rumex crispus) are frunze dintate, lungi si inguste si se intalneste prin fanete, pe langa garduri si drumuri. Contine tanin si oxalati de calciu. Stevia (rumex patientia) este o planta ierboasa viguroasa, spontana si cultivata. Apare primavara timpuriu si se poate recolta pana toamna tarziu. Se consuma frunzele tinere, care au gust asemanator cu spanacul, dar mai acrisoare, untoase dupa fierbere si mai placute. Se folosesc, ca si spanacul, la salate, sosuri, ciorbe, pireuri.
Frunzele de stevie (rumex patientia) sunt valoroase datorita digestibilitatii lor si bogatiei in vitamine si in saruri minerale. 100 g de frunze tinere de stevie contin: 1,2 g glucide, 3,6 g proteine, 110 mg vitamina C, 16 mg provitamina A, saruri minerale: 371 mg K, 83 mg P, 8 mg Ca, 1,5 mg Fe. Sunt bogate in vitamina A si C, tanin si oxalati de calciu.
Are un puternic efect depurativ. Curata sangele, este purgativ si combate inflamatiile. De aceea ajuta in reumatism, dermatita, hemoroizi, eczema si plagi.
Decoct din 20 g radacina / 1 l apa. Se beau 3 cesti / zi. Ajuta la anemii, scrufuloza, varsaturi si boli de piele.
Atentionare! Si stevia contine acid oxalic. De aceea, cand e consumata fiarta, trebuie oparita inainte si apa in care a fiert, bogata in oxalati, aruncata pentru ca, consumata, duce la formarea pietrelor la rinichi. Administrarea repetata in doze mari provoaca o iritare a mucoaselor respiratorii, a mucoaselor gastrica si intestinala, precum si o iritare pruriginoasa a pielii.