Cele mai bizare tratamente obținute din extracte din insecte, animale și chiar părți din corpul uman pot fi văzute la Cluj-Napoca. Craniu uman dat pe răzătoare, praf de mumie, excremente de pisică, pietre din stomacul rumegătoarelor, ochi de rac – toate sunt medicamente. V-ați trata vreodată cu așa ceva? Unele dintre ele sunt recomandate de celebrul profesor Snape din Harry Potter.
În secolele XVII-XVIII, în Transilvania, la fel ca în restul Europei, erau la mare căutare tot felul de medicamente bizare obținute din insecte, animale și chiar din anumite părți ale corpului uman. Deși acum ni s-ar părea ieșit din comun să ne tratăm cu praf de mumie, în acea perioadă era ceva foarte normal. La fel de obișnuit era să se extragă grăsime din țesuturile condamnaților la moarte, să se extragă pietre din stomacul caprelor (pietre denumite bezoar) sau să folosească excrementele unei anumite rase de pisică din Asia. Toate acestea și multe altele le puteți vedea la Muzeul de Farmacie din Cluj-Napoca, în cadrul expoziției „Animale vindecătoare. Ingrediente de origine animală în vechile farmacii transilvănene”, deschisă până la sfârșitul lunii iunie.
Efect placebo sau rezultate reale?
Multe din ciudățeniile farmaciei secolelor XVII-XVIII sunt expuse în sălile Muzeului de Farmacie și atrag mai ales turiști străini. Vizitatorii sunt fascinați de modul în care se tratau oamenii acum câteva sute de ani.
“Avem zibetum, care sunt secrețiile anale ale unei pisici asiatice, rudă cu cea care produce acum cafeaua Kopi Luwak. Avem excremente de hiraceum, un alt rozător, glande de castor, fiind preferați castorii din zona Moscovei. Avem și lucruri mai normale, cum ar fi untura de porc, care era folosită pentru creme; cornul de cerb, scoici, cochilii, oase de animale, toate acestea fiind o foarte bună sursă de calciu; sânge de capră, care se folosea împotriva hidropsiei, retenției de apă din țesuturi, care astăzi se știe că este cauzată de o insuficiență cardiacă. Mai este o tradiție pe filieră arabă care spune despre sângele de capră că era util în dizolvarea pietrelor la diverse organe”, spune muzeograful Ana Maria Gruia, organizatoarea expoziției.
Este discutabil cât și dacă erau într-adevăr eficiente toate aceste leacuri bizare. „Aceste ingrediente obținute din insecte și animale erau folosite pe post de leacuri. Sigur că e discutabil în ce măsură chiar funcționau sau efectul placebo explica o parte din rezultate. Este clar că multe din aceste ingrediente obținute mai ales de la animale exotice erau la mare căutare, erau și extrem de scumpe”, adaugă muzeograful.
Praf de mumie și craniu uman dat pe răzătoare
În acea perioadă nu se foloseau doar ingrediente de la animale, ci și de natură umană. “Praful de mumie se folosea ca lac universal, era un leac minune, dar evident ineficient din punct de vedere medical. Mai sunt menționate în documente, dar noi nu avem nici produsul, nici borcanele respective, craniul de om dat pe răzătoare. Era tot sursă de calciu. Se folosea și grăsimea de om. Sunt povești despre farmaciști care mergeau la execuții și obțineau de la călău dreptul de a extrage grăsimea condamnaților. Acestea nu sunt însă atestate în Transilvania. Cele mai multe grăsimi folosite în creme proveneau de la porc, dar sunt documente care arată că se folosea și grăsime de iepure, urs, vulpe, inclusiv de țânțar, deși e greu să ne imaginăm cum se obținea, dar apare în sursele de secol XVII-XVIII”, explică Ana Maria Gruia.
Bezoarul din Harry Potter
Fanii Harry Potter sigur au auzit de bezoar, tratamentul împotriva otrăvirii pe care îl recomandă profesorul Snape elevilor săi din primul an la Școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii Hogwarts. Bezoarul poate fi văzut și la Muzeul de Farmacie din Cluj. „Fanii Harry Potter poate au auzit de bezoar, autoarea inspirându-se puternic din istoria farmaciei. Sunt produse patologice, un fel de pietre la stomac pe care le fac rumegătoarele, dar și alte specii, inclusiv omul. Pietrele acestea sunt de fapt o masă nedigerată pe care corpul o solidifică în timp și fiind o ciudățenie legată de stomac se folosea în afecțiuni care se manifestă ca o problemă de stomac. De exemplu, în caz de otrăvire bezoarul este considerat cel mai puternic antidot din toată perioada medievală și premodernă, așa că era la mare căutare. Sunt mai multe soiuri folosite în Transilvania: bezoarul oriental din zona asiatică și apoi bezoarul occidental din America, după ce sunt descoperite anumite specii, mai ales în Peru. Este expus un cufăr nobiliar, portabil de secol XVIII, deci îl purtau cu ei în caz de prim ajutor. În acel cufăr sunt trei feluri de bezoar, care arată cât de important era și cât de mult sperau să îi ajute”, explică Ana Maria Gruia.
Medicament compus din 64 de ingrediente
Unele așa zise medicamente erau folosite fără să se cunoască efectul lor, aceasta în cazul în care chiar aveau un rol vindecător. „Este posibil ca excrementele obținute de la hiraceum și glandele de castor să fi funcționat asemenea aspirinei. Castorii mâncau o coajă de copac, care conținea salicin, acesta se metabolizează în corp și substanța finală să fie ceva asemănător aspirinei. Astăzi se folosește mai mult în industria parfumurilor. Teriaca veneta este un medicament compus din 64 de ingrediente printre care carne de viperă. Ideea era că dacă te mușcă un șarpe și consumi carnea lui ai șanse să contracarezi efectul veninului. Avem expuse și oasele unei șopârlițe mai ciudate, acest Scincus Officinalis, care se numește și pește de deșert. Este din zona Asia Mică. Evreii nu știau dacă să îl mănânce sau nu, de aceea a ajuns celebru, prin urmare a ajuns în farmacii. Unii spuneau că este un super afrodisiac, mai ales pentru tinerele doamne, alții spuneau că este un foarte puternic diuretic. Este clar că nu prea știau la ce să îl folosească”, explică Ana Maria Gruia.
Referitor la praful de mumie, muzeografii spun că exista o piață neagră și o nesiguranță în ceea ce privește autenticitatea și prospețimea prafului. Multe prafuri de mumie veneau cu tot felul de hârtiuțe pe post de certificate de autenticitate. De exemplu, pe ambalajul din hârtie al prafului de mumie expus la Muzeul de Farmacie din Cluj scrie “Pulvis Mumiae Verae”, adică „praf de mumie veritabil”.
La ce erau buni ochii de rac
Într-un recipient farmaceutic sunt ochi de rac, care nu sunt de fapt ochi de rac. Aceștia erau o bună sursă de calciu pentru vremea respectivă. „Avem și ochi de rac. Ei nu sunt chiar atât de ciudați cum par. Denumirea este o confuzie datorită formei care arată ca niște ochișori, dar de fapt sunt depozite de calciu pe care racii de râu le produc înainte de a-și schimba exoscheletul. Din ele își generează noua carapace. Ochii de rac sunt tot sursă de calciu concentrat. Pisați erau folosiți și împotriva hiperacidității gastrice”, spune organizatoarea expoziției.
În farmaciile de acum câteva sute de ani se găsea și pulbere din corn de cerb, care era ușor accesibil în Transilvania.
De la cașalot din stomac se extrăgea o substanță foarte grasă și parfumată, dar inițial este foarte puturoasă. Acum este folosită în industria parfumurilor, dar atunci era recomandată pentru leșin, amețeli.
Bila de taur era și ea destul de des folosită pentru afecțiuni de stomac, intestine, hemoroizi, ochi.
Untura de porc, strămoașa cremelor de astăzi
Baza cremelor din acele vremuri era untura de porc, dovadă fiind recipientele mari în care se depozita. Exista și o adevărată teorie pentru a alege untura cea mai bună. „Pentru untura de porc sunt mai multe recipiente păstrate, dovedind cât de mult era folosită. Sunt borcane destul de mari, deci se foloseau cantități industriale. Orice cremă, preparat, pomadă, unguent erau în esență untură de porc. Sunt păstrate și documente care îți spuneau ce fel de porc să cumperi, când să îl cumperi, cum să ceri părerea măcelarului, porcul să fie hrănit cu porumb că este mai tare untura”, afirmă muzeograful.
Ingredientele bizare dispar abia în secolul al XIX-lea, în vestul Europei, ceva mai repede. Este cumva tranziția de la farmacia organică la cea chimică, care duce la sintetizarea produselor.