„La ordin, Fuhrer!” – o perspectivă rară asupra nazismului, regizată de Mihai Măniuțiu, pe scena Teatrului Național Cluj

„La ordin, Fuhrer!” este un spectacol electrizant ce prezintă o perspectivă rară asupra nazismului, din perspectiva unei femei care a ajuns să aduleze regimul totalitar care a îngrozit lumea.

În regia lui Mihai Măniuțiu (care este și managerul Teatrului Național Cluj) și în interpretarea unică a actriței Maia Morgenstern, spectacolul se constituie ca un monolog al unei femei atrase irezistibil în mrejele ideologiei naziste, fascinată de imaginea Fuhrerului, ea definind anii de glorie ai național-socialismului german drept cei mai frumoși ani ai vieții ei.


Perspectiva este una rară pentru că, de obicei, cei care câștigă războaiele sunt și cei care ajung să spună istoria. În cazul de față, avem ocazia unei incursiuni în sufletul unei femei care, lipsită de religia binelui, oprimată de familie și de societate, s-a regăsit total într-o organizare socială care i-a oferit șansa sentimentului de apartenență. Pentru ea, Fuhrerul devenise o religie, una care a supraviețuit războiului, credința ei ardentă nediluându-se nici chiar în momentul aflării „originii ei” evreiești. 

Monologul dramatic, interpretat sublim de Maia Morgenstern pe scena Naționalului clujean, spune de fapt povestea victimei care ajunge să își divinizeze agresorul, care ajunge să se identifice cu o ideologie care, deși monstruoasă, îi oferă senzația de incluziune socială.

Dacă actrița principală creionează povestea, personajul colectiv, format din peste 20 de actori, creează atmosfera din jurul acesteia. Intrarea fulgurantă în scenă a acestui personaj,  asemenea unui roi de albine, sugerează șuierul asurzitor al războiului și introduce spectatorul în lumea teribililor ani '40.

Scenografia sumară, compusă doar din scaune iluminate cu alb pe un fond negru, devine grăitoare și plină de sens tocmai prin acest personaj colectiv care întregește și contextualizează trăirile femeii care se confesează publicului.

„La ordin, Fuhrer!” oferă o imagine umană asupra actorilor mărunți ai unui regim inuman, arată cum a ajuns isteria nazismului să pătrundă în sufletele celor care i s-au dedicat total, cum a evoluat ideația nazistă în mințile celor care au îmbrățișat această ideologie ca mod de viață și cum, nici după moartea Fuhrerului, imaginea sa nu a fost lăsată din brațe de către cei care l-au divinizat. Spectacolul prezintă un caz particular, însă, prin rezonanța personajului colectiv cu femeia care își declamă monologul, sugerează prezența unui fenomen.

Tema acestei reprezentații este una sensibilă, ilustrată într-o manieră sensibilă, e, la urma urmei, o încercare de problematizare, de prezentare a mecanismelor psihologice care au făcut posibilă diseminarea nazismului. Mihai Măniuțiu reușește să trateze într-un mod detașat, nepărtinitor, un subiect tabu, arătând și o altă perspectivă asupra unor atitudini blamabile, dar care, pentru a nu se mai repeta, trebuie înțelese. 

Foto: Nicu Cherciu, Teatrul Național Cluj; video: YouTube, Teatrul Național Cluj-Napoca

Adauga comentariu