Amicii ziarului

La Cluj, se fură cu „dreapta”

Sociologul Vasile Dâncu afirma undeva că, la Cluj, se votează hipnotic. Altfel, nu are cum explica consecvenţa clujenilor în a vota mereu „altfel” decât restul locuitorilor României. Această „hipnoză” colectivă are totuşi o explicaţie în dorinţa clujenilor, a ardelenilor prin extensie, de a fi altfel sau, mai degrabă, de a părea altfel în ochii regăţenilor şi a moldovenilor. Este o hipnoză indusă pe de-o parte de tradiţia politică a Transilvaniei, multă vreme principat autonom sub diverse suzeranităţi şi, pe de alta, de o serie de apostoli ai transilvanismului post-comunist, care îşi căutau „resurse” de legitimitate politică în reînvierea „excepţionalitaţii” ardelenilor în raport cu ceilalţi cetăţeni. Din păcate pentru noi, ardelenii, şi nu numai,ce i 50 de ani de comunism au nivelat păgubos societatea românească, astfel că diferenţele specifice dintre regiuni au fost (aproape) anulate, livrând în schimb un stat ultracentralizat, comunizat de sus şi pâna jos.

Dar clujenii nu s-au dat bătuţi atât de uşor şi si-au exprimat frustrea faţă de statul ultracentralizat votând mereu împotriva a ceea ce votau moldovenii şi răgăţenii, votând de fapt împotriva „Centrului” perceput prea puternic şi abuziv. Aşa s-a format la Cluj şi în Transilvania un fief al „dreptei”, un spaţiu perceput „de dreapta”, progresist, reformist, o locomotiva a democraţiei şi capitalismului. In acest timp, „stanga” a stat bleagă, fară soluţii la „problema transilvană”. Sigurul proiect major şi vizionar a fost autostrada „Transilvania”, menită să unească România cu Occidentul prin Transilvania, să dezvolte întreaga regiune (chiar aşa se chema: „autostradă de dezvoltare”) şi să mobilizeze cele două comunitaţi majore, românii şi maghiarii, în jurul unui ideal comun. Ce s-a ales din acest proiect putem vedea cu toţii: o risipă uriaşă de bani, 40 de km de autostradă din 415 km prevăzuţi iniţial, deci nici 10 la sută!, şi o imensă frustrare în rândul ardelenilor. A fost un proiect al „stângii” demolat de „dreapta” progresistă!

Şi pentru că ardelenii sunt mai sensibili la „libertăţi” decât la „drepturi” au votat în continuare „dreapta”, care le promitea justiţie şi capitalism curat şi pur. Aşa se face că, în ultimii nici 3 (trei) ani, din toamna lui 2011 încoace, votul de „dreapta” al clujenilor a fost spulberat de Direcţia Naţională Anticorupţie! A fost arestat primarul ales Sorin Apostu, vicepreşedintele consiliului judeţean, Radu Bica, ambii de la PDL, iar în ultima săptămâna DNA Cluj pare hotărâtă să spulbere şi ultimele vlăstare locale ale partidului lui Brătianu! Arestarea lui Horea Uioreanu şi desconspirarea întregii reţele de influenţă din anturajul său ne relevă un grup de bandiţi care mimează liberalismul, dar se pişă cu boltă pe mormintele Brătienilor! 

„Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,/De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?/ Nici visezi că inainte-ţi stă un stâlp de cafenele/ Ce îşi râde de-aste vorbe, îngânându-le pe ele.” Cât de actual poate fi în 2014, la Cluj, reacţionarul ăla de Eminescu! 

Adevărul este că aceşti oameni şi-au bătut joc de ideea de liberalism şi de dreapta politică! Mai cred că această nonşalanţă a comportamentului infracţional, acest tupeu nemărginit în exercitarea discreţionară a puterii, vine din lipsa elementară de cultură politică şi de cultură generala în sensul larg. Aceşti oameni şi-au risipit viaţa şi vlaga (atâta câtă au avut) în combinaţii de alcov şi sforării de joasă speţă. Înnebuniţi de obsesia puterii şi a banilor, au dorit doar funcţii, mărire şi bani. Viaţa într-un partid politic din România e o continuă bătălie nu atât cu partidele rivale, cât cu colegii ce trebuie eliminaţi pentru a-ţi face loc la vârful partidului. Numai aşa am înteles ura, ce friza patologicul, a lui Horea Uioreanu pentru Marius Nicoară. Victoria lui Uioreanu din 2012, când a câştigat nescontat şi nesperat postul de la consiliul judeţean, nu a domolit, ci a catalizat acestă ură – întreţinută probabil şi de garnitura de proastă factură morală şi intelectuală a “sfătuitorilor” ce-i umpleau biroul. Mă astept să-i văd din nou muncind cu râvnă la “renaşterea valorilor liberale” la Cluj!

Mi-aduc aminte de momentul preluării postului de preşedinte al CJ, când a demascat “huzurul” şi “luxul” pe care şi-l pregătise Alin Tişe pentru al doilea mandat. A invitat presa să filmeze şi fotografieze birourile “opulente” ale fostului preşedinte. Problema este că Horea Uioreanu, după acest exerciţiu mediatic, s-a instalat fix in acelaşi birouri împreună cu “fauna” din jurul său!

A beneficiat şi de o presă favorabilă care, cu excepţia onorantă a “Ziar de Cluj”, i-a cântat în strună. Nu ar fi lipsit de interes să vedem cum îşi cheltuie banii de publicitate regiile şi societăţile comerciale din subordinea consiliului judeţean, celebra asociaţie “Produs de Cluj”, dar şi companiile care au lucrări în derulare cu consiliul judeţean şi care erau “sfătuite” să sprijine anumite publicaţii. Nu putem pretinde de la politicieni să fie curaţi atâta vreme cât sume importante din banii publici se îndreaptă, în mod netransparent, către publicaţii “agreate”. 

Nu putem cere DNA să se transforme într-o miliţie spirituală, într-o nouă Securitate, responsabilă de tot ce e putred în societate, fără ca cetăţeanul să nu facă nimic, să nu fie decât un avid consumator de stenograme din anchete, să se mire continuu (băi, ce nesimţiţi sunt ăştia!) şi să se revolte la o bere, cu prietenii, în week-end. 

Acum se pregăteşte să ocupe locul lui Horea Uioreanu (nu cel din arest, să nu fiu greşit înţeles!) mai tânărul său coleg de partid (şi de dreapta ideologică, se înţelege) Mihai Seplecan (sper că i-am scris corect numele). Tânărul Mihai va fi înscăunat cu sprijinul PDL, partid tot de “dreapta”, care îşi asumă astfel o răspundere politică în faţa locuitorilor Clujului. Trăim, iată, o adevărată apoteoză a “dreptei” la Cluj. S-ar putea să fie bine şi să vedem cum tinereţea şi abnegaţia de activist ale lui Seplecan vor înlocui lipsa competenţelor. Viitorul preşedinte de judeţ are o sigură şansă, aceea de a confirma vorba lui Mihail Sebastian: “un om de caracter, mai rar decât un om de geniu”. 

…şi poate că clujenii, cam îngâmfaţi şi ocoşi nevoie mare de condiţia lor, s-ar putea simţi foarte bine reprezentaţi de infatigabilul Mihai Seplecan.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *