Prin glasul preşedintelui Klaus Iohannis aflăm că pensionarii “nu trebuie să plătească preţul economic” al Coronacrizei. Citez: “Mi s-ar părea nedrept ca pensionarii să plătească întreaga notă de plată a economiei”.
Mai ales pensionarii “de lux”, adică cei 150 de mii de mai egali ai sorţii din România care consumă din buget 1,3 miliarde de euro pe an, adică exact cât cheltuie “statul” ca să-i ţină în foamea pensiei şi pe restul de 5 milioane de pensionari români.
Şi ne mai zice Klaus Vadimmis, Veghetorul Integrităţii Ardealului, că nici bugetarilor nu li se poate impune solidaritate cu forţa. Citez: „Preşedintele Klaus Iohannis afirmă că solidaritatea nu poate fi impusă, acesta fiind motivul pentru care Guvernul a renunţat la şomajul tehnic pentru bugetari şi la reducerea indemnizaţiilor pentru demnitari.”
Rămân tot proştii de particulari să plătească preţul economic. Lor, tot doreau o “Ţară ca afară” (dar n-au specificat dacă e vorba despre Vest sau Est), li se poate impune şi solidaritate, şi şomaj, şi ce mai vor “muşchii lui care carte nu ştie” ai miliţianului Vela, braţul înarmat al funarului de la Cotroceni.
Deocamdată să ţineţi minte următoarele cifre (citez din datele Institutului Naţional de Statistică date publicităţii azi): “numărul şomerilor a crescut cu 58.000 de persoane (aproximativ 16%) faţă de luna precedentă şi cu 79.000 de persoane (aproximativ 24%) faţă de luna martie a anului 2019. Numărul şomerilor estimat pentru martie 2020 a fost de 410.000 de persoane, în creştere atât faţă de luna precedentă (352.000 de persoane), cât şi faţă de aceeaşi lună a anului anterior (331.000 de persoane).” La care să adăugăm şi cele aproape un milion de contracte de muncă trecute în “şomaj tehnic”.
De ce sunt “scutiţi” de la solidaritate şi de la efort economic taman bugetarii şi pensionarii?
Simplu: politicienii nu văd în noi decât statistic: votul, prezenţa la vot pe categorii de vârstă şi profesionale). Votul bugetarilor şi pensionarilor este majoritar – prin urmare se vor purta “cu mănuşi” cu aceştia.
Odată ajunși la guvernare politicienii vor căuta, cu prioritate, portofelul ne-votanţilor. Cu care vor întreţine statistica votului din viitoarele campanii electorale. Că românul uită cât este de desconsiderat între două exerciţii electorale. De la mâna cu care duce mita electorală la gură pănă la aceeaşi mână cu care-şi zdrobeşte ştampila pe fiecare papagal politic pe care i-l “recomandă” bula informaţională în care se zbate.
Apropierea alegerilor explică creșterea populismului acţiunilor Guvernului Klaustrare (fost Mandolină) și abaterea de la austeritatea bugetară asumată din vorbe. Este exact ca în bancul acela cu Bulă ce-și dorea să-i cadă o bombă atomică în curte după ce a aflat cât de scumpă e: cu cât se apropie alegerile și adie vânt de austeritate în dreptul procentelor electorale ale celor aflați la putere, cu atât li se șterge politicienilor și urma aia amărâtă de bun simț și încep să “dea”, că nu dau de la ei din buzunar.Şi dau: în stânga și în dreapta, doar, doar nu-și vor pierde ce-au obţinut din greu cu sudoarea limbii: guvernarea. În ajun de alegeri politicienii cheltuiesc iresponsabil amanetându-ne viitorul copiilor.
Îmi aduc aminte de un moment extrem de rar în viaţa unui politician: o criză de sinceritate a lui Victor Viorel Ponta (da, băiatul acela care nu poate să respire dacă nu expiră o minciună), din 26 aprile 2010 când a declarat: „Încercaţi să vă gândiţi o secundă dacă mâine vom fi noi în locul lui Boc, Berceanu, Videanu, ce am face? Bun, sper că am fura mai puţin, ăsta e primul lucru, dar nu e suficient”.
Acum sunt la putere “tovarăşii de drum” din vremea Uniunii Sărăcie Lucie. Ei nu consideră de ajuns că fură (pardon, fac achiziţii directe “necesare în bătălia anti-covid”, conform Ordonanţelor militare), ci cer şi să fie imunizaţi în faţa viitoarelor cercetări ale procurorilor. Că era stare de urgenţă şi trebuiau umplute buzunarele (pardon, magaziile), urgent!
După cum arată clasa noastră politică, românul nu s-a născut poet, ci infractor. Poet s-a făcut după aceea, ca să-i scadă din pedeapsă.
Şi, gata!