Editorial

Jurnalist şpăgar şi şantajist, contemporan cu toţi nevinovaţii neamului!

Azi am să vă scriu despre impresii şi băşini publice.

În general, oamenii tăvăliţi în sos de cuvinte prin mass media trăiesc cu impresia că sunt nevinovaţii neamului. Că ei duc o viaţă extrem de onestă, chiar dacă nu-şi pot justifica primul million de zile din această viaţă. Nici ca bani, nici ca “sivică”. Şi-atunci aruncă în cârca celor care le pun oglinda sub nas fix lipsa lor de caracter. Slugile fără de şira spinării văd numai slugi, turnătorii, turnători, sicofanţii, numai sicofanţi. În rest, tot mie, jurnalistul, ar trebui să-mi fie rușine că scriu, mai slobod de taste, despre cum sunt unii neam de traistă, mincinoși, abuzivi pe bani şi relaţii publice, turnători la Securitate, falimentari la morală și educație, plagiatori, goarne ale „serviciilor” și ale cui mai dorește să-și sufle pe bani partipriurile prin mass media, pupincuriști, limbiști, parveniți, boschetarii domeniului lor de activitate, lichele șamd.

Eu sunt vinovat că scriu despre acei boschetari ai presei care scriu materiale la comandă, cu dedicație. Nu ei. Ei sunt nevinovaţi. E firesc să mânjească o meserie vocaţională ca să-și producă extra-bani. E firesc că-i mai cheamă câte unul să-și rezolve partipriurile prin intermediul lor. E firesc să scrie după Ordin de Zi pe Unitate, toţi, la unison, aceeaşi dezinformaţie. Vinovat sunt eu că atrag atenția asupra faptului că astfel de indivizi ne-au distrus și târât în derizoriu meseria. Nu ei, cei care put de deontologie şi echidistanţă dintre contractele mai mult sau mai puţin vizibile pe care le au cu cei pe care-i pupincuresc. Banii devalizatorilor din partea “bună” a eşicherului politic sunt albi, curaţi şi fără de miros.

Tot eu sunt vinovat când scriu despre turnătorii fostei Securități – că doar gura care-și pune buzele să pupe dosurile are întotdeauna o poveste de zis. “Am turnat de frică, boss. A, ţi-am distrus viaţa? Nu chiar atât de tare, uite, eşti aici, cu mine, în democraţie”.

Sunt vinovat când scriu despre diverşi potentaţi care-şi-fac secretara (să fiu decent) doctor. S-a umplut Ţara de secretare cu doctorat: de la politicieni, la docenţi.

Sunt vinovat când arăt cum nu-şi declară corect averea câte unul din Famiglia afaceriştilor şi politicienilor noştri. Sunt vinovat când scriu despre cei care umblă cu bunul Dumnezeu în vorbe, dar stau cu “necuratu”-n… fapte.

Și sunt extrem de vinovat față de politicienii din tot spectrul politic. Care este, de fapt, unul singur: Partidul Comunist Român, spart în “dreapta”, “centru” şi “stânga”. Sunt vinovat când scriu despre afacerile lor oneroase. Sunt vinovat când demonstrez cum și-au ratat, oameni de afaceri şi politicieni “de success”, calitatea de părinte în egală măsură cu cât de ticăloşi și lipsiţi de scrupule sunt ca și politicieni şi/sau ca oameni de afaceri.

Mi-e milă de copiii lor abandonaţi în maşini de lux şi anturaj cu droguri, alcool şi “secretare”.

Ei bine, pentru toate acestea eu sunt, după cum s-a exprimat şeful PSD Vaslui (Vaslui, mă?!), Dumitru Buzatu, ca “toţi jurnaliştii”, “un şpăgar”. Dar mai sunt şi “şantajist”, după cum s-a exprimat preşedintele CJ Cluj, penelistul Alin Tişe, după ce am demonstrate că şi-a făcut illegal două etaje în plus la un bloc în centrul municipiului Cluj-Napoca.

Vedeţi, dumneavoastră, toţi aceşti nimeni în drum fără de votul nostru, nişte inşi care acum 15-20 de ani nu prea aveau după ce bea apă, iar acum put de afaceri (deh, politicieni), îşi confundă viaţa pe bani publici cu viaţa personală. Dacă le spui că “regele e gol” se declară ameninţaţi la portofel. Pentru că ei chiar sunt specialişti în ameninţări cu portofelul.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *