Jos pălăria pentru Bogdan Tîrziu, tânărul care plănuiește să deschidă la Cluj un muzeu de istorie a calculatoarelor!

Colecționari din Cluj, Arad, Târgu Jiu și Brașov adună procesoare, calculatoare și laptopuri vechi, cu ideea de a deschide la Cluj un muzeu de istorie a calculatoarelor.

Bogdan Tîrziu, tânărul clujean implicat în acest proiect, a declarat, pentru Ziar de Cluj:

„Cluj-Napoca este un fel de Silicon Valley de Romania și generațiile din prezent și cele viitoare și-ar putea astfel satisface curiozitatea de a admira computere vechi de 30-40 de ani. O istorie uitată, care trebuie scrisă prin recondiționarea unor computere-pionier, sisteme care au modelat evoluția tehnicii și au permis computerelor si smartphone-urile să ajungă la performanțele de acum.”

„Calculatoarele vechi sunt ca locomotivele cu abur – pline de istorie, și fiecare are o poveste de spus...”

Bogdan Tîrziu e un tânăr de 27 de ani, pasionat de partea fizică a calculatoarelor, și nu a oricăror calculatoare, ci a celor ”vintage”, făcute dumnezeiește, și nu chinezește: „Calculatoarele vechi sunt ca locomotivele cu abur – pline de istorie, și fiecare are o poveste de spus...”, consideră Bogdan, a cărui poveste e strâns legată de cea a ”retro hardware”-urilor sale. În colecția personală are peste 20 de calculatoare ce punctează istoria acestor dispozitive, de la începuturi și până în 1998; prin mâna sa au trecut peste 200, iar el s-a atașat de fiecare, pentru că mașinăriile ”vintage” îl fac să retrăiască plăcerea și fericirea pe care le-a simţit când a primit primul calculator. 

Bogdan adună din bălțile din Oser calculatoare ce la vremea lor au revoluționat tehnica, și le readuce la viață, pentru a ajunge acolo unde merită, pe rafturile colecției sale, sau ale altor colecționari. Un restaurator împătimit de istorie vie – într-o generație avidă după ultimele minuni (chinezării) ale tehnicii, Bogdan caută cu înfrigurare adevăratele minunăţii, de pe vremea când se făcea calitate, nu doar cantitate.

„Caut laptopuri și calculatoare vintage, cam tot ce mișcă, din 1981 – cel mai vechi pe care îl am în colecție, până în 1998. După 1998 consider că nu mai sunt laptopuri vintage și de-asta m-am oprit la acest an. 

Le cumpăr fie descompletate, crăpate, sau rupte, am acasă la ai mei o cameră numai cu colecția de laptopuri vintage – în colecția personală am peste 20, iar de-a lungul timpului au trecut prin mâinile mele peste 200 de laptopuri, pe care le-am recondiționat integral cu piese originale, și apoi le-am vândut pe eBay.

Recondiționarea stă în felul următor: după ce te plimbi o zi întreagă prin Oser prin soare, sau ploaie, sau noroi până la gleznă, ai șansa o dată pe lună să găsești o mașinărie foarte deosebită, un laptop care e plin de istorie și a revoluționat la momentul respectiv tehnica prin ceva – de fapt, asta urmăresc, că nu cumpăr orice. După ce ajung cu laptopurile acasă, le dezmembrez complet, îmi fac o listă cu componentele care îmi lipsesc și imediat le comand de pe eBay, de la alți pasionați, sau de pe site-uri consacrate.

După ce meticulos curăț carcasa și partea hardware, componentele le repar sau le restaurez și scot pământul din ele. Restaurarea o fac sută la sută cu componente originale, orice crăpătură sau fisură nu se ascunde cu Super Glue, ci se schimbă piesa respectivă, dacă este cu putință. Lucrez cu mănuși să nu las amprente în ele, sunt mai tipicar de felul meu și îmi place să fie ca și scoase din fabrică, după ce ies de la mine; și apoi sunt două variante: ori ajung la vânzare pe site-uri de profil, ori le pun în colecția personală, dacă mă îndrăgostesc de modelul respectiv.

Cel mai vechi calculator din colecție e un IBM 51-50, care a fost introdus în 12 august 1981 la IBM Florida. Cel mai drag PC e un Toshiba Libretto 70 CT din 1996, care rulează Windows 95. Cel mai nou ca an de fabricație e un IBM X40 din 2004, fiind penultimul model scos de IBM, înainte să își vândă fabrica și licențele la Lenovo, care acum sunt niște laptopuri doar satisfăcătoare. O altă achiziție este un calculator portabil Compaq 486, salvat dintr-o lemnărie din Reghin, cântărește 6 kg și are un procesor de 40 mhz cu 4 mb RAM, HD 60 mb, în ideea în care un smartphone din zilele noastre are un procesor quad-core la 2 400 cu 2000 de RAM, iar acesta are 4.”

„Vrem să ne unim forțele, să facem un muzeu al tehnologiei informației”

După ce zilele trecute a organizat o expoziție de portabile vintage, care a avut un real succes, Bogdan Tîrziu își dorește acum ca, împreună cu încă trei prieteni din țară, să realizeze la Cluj un muzeu al tehnologiei informației, care să cuprindă sute de calculatoare „de epocă”, dar și telefoane mobile „antice” și alte minuni:

„Vrem să ne unim forțele, să facem un muzeu al tehnologiei informației în Cluj, și sper să atragem finanțare, poate de la Primărie sau ONG-uri. Suntem 4 tineri în România care avem colecții mai importante (eu, Dragoș Tolescu din Târgu Jiu, Alexandru Floca din Brașov și Florin Marcus din Arad), și poate mai sunt și alții, dar cu colecții mai mici. 

Ne dorim să realizăm muzeul la Cluj pentru că Clujul este mai înclinat pe IT și poate generațiile actuale își doresc să vadă ce sisteme de calcul foloseau veteranii. Noi, împreună, avem în jur de 600 de calculatoare vintage, suficiente exponate pentru a înființa un muzeu!”

Pentru inițiativa sa de a înființa la Cluj un muzeu de istorie a calculatoarelor, Ziar de Cluj îi dedică astăzi lui Bogdan Tîrziu rubrica „Jos pălăria!”