Joc periculos de imagine al politicianului Emanuel Ungureanu

Vremurile de criză sunt vremi de încercare, de cernere, de într-ajutorare. Dar și în criză, cu motivații cât se poate de nobile, până și politicienii bine intenționați sunt prinși în jocul parșiv al politicianismului românesc. Că nici cei de-a dreapta, nici cei de-a stânga nu și-au prea dat silința să însănătoșească sistemul sanitar românesc, e limpede ca lumina zilei, cu precădere acum când medicii sunt lăsați de izbeliște, chemați în prima linie cu echipament improvizat din saci de gunoi în picioare și alte găselnițe de acest fel în loc de măști de protecție, nu reprezintă o noutate. Dovadă fiind faptul că Victor Costache, ministrul demisionar al Sănătății, a și șters-o pe ușa din dos… 

Că tot acest gol, că toate aceste lipsuri din sistemul sanitar, din farmacii, este acoperit de asociații, ONG-uri, voluntari și oameni cu inimă mare, oameni vii, de persoane fizice și persoane juridice, ei bine, tot acest efort este cu adevărat salvator.

Cea mai pregnantă demonstrație a faptului că pentru români, nu și pentru birocrația moartă a aparatului de stat, mai există speranță!

Cât de mare este nepăsarea, ignoranța și meschinăria puteți vedea acum: produse de bază, de însemnătate vitală, lipsesc cu desăvârșire: de la măști și mănuși de protecție la echipamente moderne specifice, absolut necesare pentru a înfrunta o pandemie, precum cea cauzată de COVID-19.

Câtă vreme liberalii vorbesc pe rând la TV, ba unii, ba alții, ba prin teleconferință, ba din izolare la domiciliu, asociațiile și voluntarii ne scot sistemul sanitar din rahat.

Îi dau viață. O zi. Și-nc-o zi. În fiecare zi din aceste vremuri de criză epidemiologică, sanitară și economică. 

Nu o dată, la apelul unora sau altora, aceste forțe vii au pus România pe roate: au oferit speranță bolnavilor de diabet, ajutor pacienților cu insuficiență renală, sprijin persoanelor cu dizabilități și tot așa. 

Din păcate, uneori, strigătul după ajutor se confundă cu jocul politicianist de imagine.

Uneori.

De această dată, până și politicianul clujean Emanuel Ungureanu, cel care a surprins poate cel mai bine, în urma nenumăratelor sale escapade prin spitalele infecte de pe cuprinsul țării, hidoșenia sistemului medical românesc în toată inumanitatea sa încă funcțională, pare să fi încurcat oalele. 

De această dată, în plină pandemie de coronavirus, Emanuel Ungureanu transformă „o cerere disperată de ajutor” într-o supralicitare a forțelor vii de într-ajutorare, pentru a plimba câteva cadre medicale de la Gilău la Cluj-Napoca, cu taximetrul.

Desigur, chiar deputatul clujean este cel care dă startul, punând la bătaie o sumă considerabilă, iar după cum știți, aceasta nu este singura acțiune umanitară la care politicanul clujean contribuie cu toate posibilitățile de care dispune, inclusiv financiare. 

Doar că de această dată pare să fie prea mult și nițel greșit:

„Cerere DISPERATĂ de AJUTOR!

O asistentă medicală care lucrează pe secția de Neurologie a Spitalului Județean de Urgență Cluj m-a rugat în această seară să cer ajutorul comunității pentru a găsi soluții de transport din comuna Gilău către spitalele din Cluj-Napoca pentru peste 20 de cadre medico-sanitare.

Situația este teribil de grea, oamenii aceștia luptă să asigure asistența medicală pentru noi.

Firma Alis care opera pe această rută s-a retras.

Primarul comunei Gilău se dovedește neputincios.

Haideți să ajutăm!

Fac un apel public la firmele de taximetrie din Cluj-Napoca să întindă o mână de ajutor.

Sunt sigur că găsim resurse să plătim aceste curse, eu pun la bătaie 6000 de lei sponsorizare.

Ajutăm?”, a notat Emanuel Ungureanu în cea mai recentă postare de pe pagina sa de socializare. 

Nu e totuși cam mult să transporți „peste 20 de cadre medicale” cu taxiurile, în plină pandemie de Coronavirus, și pe banii celor care au ajutat, continuă să ajute și o vor tot face?!

Ce face, totuși, statul? Ce fac autoritățile locale și județene? Ei bine, nu prea bine.

Adică nu prea fac, se-nțelege.

Doar că o asemenea sponsorizare nu vi se pare ceva mai delicată? 

Nu mai bine li se găsesc asistentelor locaţii de odihnă în apropierea spitalelor?

Desigur este foarte grav că peste 20 de cadre medicale nu pot folosi un autobuz. E pandemie. Dar totuși. Cine ne salvează dacă nu cei pe care-i lăsăm să se sacrifice pentru noi? 

În același timp, ce reproșuri poți aduce unui operator privat, precum este firma „Alis”, amintită de politicianul Emanuel Ungureanu, dacă s-a retras? 

Pe o așa vreme de criză, care se instalează de-a binelea și va mai dura, nu poți formula expectanțe de acest fel. 

Oare nu ar trebui ca reprezentanții spitalului unde cadrele medicale-și lasă zilnic o parte din sufletul lor, acum chiar și viața, să manifeste o preocupare mai precisă și cât se poate de concretă în acest sens? 

Oricum ar fi, ideea taxiurilor, gata să plimbe peste 20 de cadre medicale, este cât se poate de stupidă. 

Și atunci cu ce rămânem? 

Poate doar cu un joc politicianist de imagine al lui Emanuel Ungureanu. 

Ziar de Cluj l-a susținut mai mereu pe Emanuel Ungureanu și nu s-a ferit să publice, de fiecare dată, mârșăviile nosocomiale din spitalele clujene sau realitatea cruntă a spitalelor transformate în feude de foști și actuali „dumnezei” medicali, doar că de-această dată, până și domnul Emanuel Ungureanu calcă-n străchini, lăsându-se antrenat într-un joc de imagine. 

În definitiv, transportul a 20 de cadre medicale e maxim sarcina primarului. 

Dar să ceri bani publicului, pentru a transporta cadre medicale din Gilau, în taxi, e cam mult. Și cam groasă. 

O fi publicul darnic, o fi având inimă mare, dar nu e un sac fără fund. 

E dovadă de iresponsabilitate. 

Nu de alta dar, din păcate sau din fericire, taxiurile nu sunt izolete…

Și nici cadrele medicale… nu lucrează chiar voluntar. E vorba, la urma urmei, și aici, de o chemare, de o alegere și o vocație.

Desigur, și cadrele medicale au o leafă. 

Desigur, situația este departe de a fi una ușoară. E inumană.

Iar în România, în România lipsită de educație și de sănătate, este de-a dreptul sfâșietor. 

Dar și să faci din reflexia vie a românilor, într-ajutorarea, un joc de imagine, parcă este oarecum necuviincios. 

Iar jocul implicării civice, atunci când este supralicitat, devine periculos și se poate transforma în fățărnicie politică. 

Și-ar fi păcat…

PS: Stimați reprezentanți ai Consiliului Județean, stimați aleși ai poporului, dați o mână de ajutor.

Nu ridicați mâna în van, a vot, ci oferiți sprijin concret, măcar acum, în plină criză epidemiologică, sanitară și economică.

Fiți umani!

 

Adauga comentariu