Impostura din interiorul partidelor politice generează corupție. Corupția generează impostură în administrația publică și guvernare. Iată cercul vicios!

Vorbeam aseară în emisiunea de la NCN (televiziunea naționala a clujenilor) despre impostură ca principal pilon al mecanismului de guvernare în România – cum au ajuns pilele și relațiile să căpușeze funcțiile publice. Spuneam că, pentru mânuitorii de putere de la noi (bănuiesc că se întâmplă la fel şi la case mai mari), cea mai riscantă alegere este să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale, deoarece se pot trezi pe cap cu unul dintre ciudaţii care-şi iau specializarea în serios. În plus, acel specialist ar avea un limbaj comun cu subordonaţii săi – şi, în mod firesc, s-ar putea constitui într-o organizaţie (subversivă rău pentru un sistem clientelar) care să se apuce să facă „lucrurile să meargă”. Cum? Să „meargă lucrurile”, să se respecte legile, să nu mai fie nevoie de şpăgi şi mici ciubucuri? Care-o fi gheşeftul?

Așa că un papagal este mai bun de șef. De aceea am avut și vom mai avea tanchiști ca manager de spital, popi ca miniștri ai Agriculturii, contabili la Sănătate, vreun cioclu pe la planingul familial şamd.

Avantajul enorm al imposturii este evident: cum se apucă vreun papagal de-acesta să aibă „idei” (să vrea mai mult decât i-a trasat şeful/sponsorul/partidul ca sarcini), cum este dat pe mâna adevăraţilor specialişti, să-i arate unde îi este locul în societate.

Este simplu: în anii post-Decembrie 1989, s-a profitat de ieşirea dintr-o lume rigidă, din aşa-zisa „morală socialistă” şi s-a marşat pe dorinţa marii majorităţi a populaţiei de a consuma frenetic și a obţine câştiguri uşoare – indiferent de unde ar veni acestea şi cu ce cost pentru alţii. Şi această degradare a calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile înfloresc mai uşor decât plantele utile.

De aceea au ajuns partidele politice principala sursă de corupție din România – de la impostură și de la lipsa de transparență atât a banilor cu care funcționează, cât, mai ales, a modului în care se promovează în interiorul acestora.

Am mai zis-o, am mai scris-o: banii „sponsorizează” partidele (total netransparent). Partidele „sponsorizează” cu funcții și posturi – la fel de netransparent. Altfel nu am mai vorbi despre clientelă politică. România este un stat clientelar. Din cauza partidelor politice care nu promovează în interiorul lor o politică transparentă de recrutare și formare a propriilor cadre. Nici un partid nu s-a preocupat de profesionalizarea propriilor membri. Din contră, din cauză că se pot pronunța fraze de genul “ți-am dat – dă-mi” (sevește-mă, că te-am servit), în fiecare partid s-au făcut numiri în funcții publice, numiri care nu au ținut cont de competență. Nici măcar nu mai contează că greșelile făcute de către o persoană incompetentă numită într-o funcție publică se contorizează negativ în dreptul partidului care a făcut numirea. Se mizează pe uitare. Iar memoria românilor nu ține de la un exercițiu electoral la altul. Se epuizează între un “Paște fericit” și un “Fie ca Magia Sărbătorilor”…

Așa că, din punctul meu de vedere, partidele politice sunt principala sursă de corupție din România. Din cauza lipsei unor legi concrete există în interiorul lor găști și atitudine de tip mafiot: “ți-am dat, dă-mi”.

(se vede foarte clar acest lucru din “dezvăluirile” lui Sebastian Ghiță care, se pare, a fost bun cât timp a fost unealtă; a devenit debarasabil când a căpătat “conștiința” utilității față de sine; acum se debarasează el de alții – ceea ce mă face să cred că poate a devenit unealta altor grupuri de interese)

Așadar, fenomenul de corupție este acum preponderent de natură politică (și “serviciile”  tot politică fac), deci este clar că trebuie combătut prin mijloace politice – adică prin LEGI.

Cum există legi care reglementează relația cetățenilor cu Statul, așa trebuie să existe legi care să regementeze în clar relația partidelor cu banii, posturile și funcțiile pe care le gestionează.

PS: Până atunci, am și eu de pus câte o întrebare politicienilor, atât celor de la Putere, cât și celor din Opoziție: dacă au aprobarea Bisericii Ortodoxe Române atunci când pun cruce Justiției, Bugetului, Țărișoarei, persoanelor pe persoană fizică, IMM-urilor șamd; respectiv dacă cei din așa-zisa Opoziție au obținut aceeași aprobare pentru a pune cruce Democrației prin lipsa de reacția la crucile puse de către Putere? Să știm de ce este atâta liniște, pace și chiar armonie.

Adauga comentariu