In viata cotidiana suntem deseori loviti fizic sau psihic, constient su nu, de cei apropiati sau necunoscuti si ne este imposibil sau greu sa iertam. Unii sunt asa de suparati pe cei care le-au facut rau incat incearca sa se razbune, iertarea nefiind scopul lor; altii ar vrea sa ierte, dar nu stiu cum.
Pentru a experimenta tehnica iertarii prin meditatie, ne asezam confortabil cu ochii inchisi si respiram normal. Ne relaxam corpul si mintea. Respiram adanc de cateva ori si apoi ne gandim la cineva care ne-a ranit, ne-a cauzat durere, indiferent daca a facut-o involuntar sau nu.
Inhaland din toata inima, spunem: “Sunt multe feluri prin care am fost ranita de gandurile, actiunile sau cuvintele celorlalti. Sunt numeroase feluri in care ceilalti m-au ranit si jignit. M-au tradat, intristandu-ma si abandonandu-ma, in mod constient sau inconstient, din cauza confuziei sau furiei lor, ori chiar a propriilor lor rani. Constientizez toate aceste lucruri acum. Si ofer iertare atat cat imi sta in putinta. Fac tot ce pot pentru a da uitarii ranchiuna si furia. Le voi tine in mine.”
Incearca sa ierti putin cate putin. Nu trebuie sa ne fortam, sa iertam totul deodata. Posibil sa ne simtim ranite si suparate. Deci realizam ca ego-ul nostru nu vrea sa renunte inca la resentimente. Acceptam aceste sentimente si continuam sa exersam aceasta meditatie. Ne reamintim noua ca ceea ce facem nu inseamna sa trecem cu vederea ce ne-au facut altii. Inseamna doar sa dam de-o parte resentimentele, ranile, tristetea si frica, incercand sa vedem partea umana a persoanei respective, cu toata imperfectiunea ei. Ne deschidem inimile spre ele si astfel ne deschidem inimile si pe noi insene.
Acum avem voie sa ne amintim si sa vizualizam cum si noi i-am ranit pe altii. Inspirand adanc, repetam: “Sunt multe feluri in care i-am ranit pe cei din jurul meu, prin gandurile, cuvintele si actiunile mele. Nenumarate sunt caile prin care i-am ranit si intristat pe ceilalti. I-am tradat, le-am provocat tristete si i-am abandonat, constient sau inconstient, din cauza ca eu insami eram ranita, confuza si furioasa. Acum imi dau seama de toate acestea. Le cer iertare celorlalti. Ingaduita a-mi fi iertarea”.
Cerem iertare, fara sa ne consideram vinovate, dar intelegand ca nu suntem perfecte. Incercam sa nu ne criticam, sa nu ne invinovatim singure. Ne inmuiem inimile si cerem iertare cu intentia de a lasa in urma tot ceea ce a fost intre noi si alti oameni.
In cele din urma ne oferim iertarea noua insine. Daca vom putea cu adevarat sa ne oferim dragoste noua insene, vom fi atunci capabile sa primim si dragoste. Putem realiza ca suntem vinovate, dar ca vina nu ne apartine doar noua? Inspirand profund, repeta-ti: “Sunt multe feluri in care m-am ranit singura prin gandurile, cuvintele si actiunile mele. M-am tradat, mi-am provocat tristete si m-am abandonat singura, in mod constient sau inconstient, din cauza ca ma simteam ranita, furioasa si confuza. Sunt constienta de toate acestea. Ma iert pentru toate cate mi-am facut. Imi dau voie sa ma iert.” Inspira dragoste si iertare adanc spre inima ta si simte puterea tamaduitoare a acestor sentimente pe care ti le oferi.
Uneori simtim ca iertarea este peste puterile noastre. Nu putem uita. Totusi, acest proces de transformare este, de fapt, vital pentru vindecarea noastra spirituala. Daca reusim sa trecem peste Eu-rile noastre, vom fi capabile sa devenim un singur tot, complet functionabil. Cealalta persoana nu trebuie sa accepte iertarea noastra, si nici altcineva nu trebuie sa ne ierte pentru ceea ce am facut. Iertarea insemna doar implicarea noastra. Ea ne elibereaza inimile si opreste ciclul ranilor si sentimentelor. Ne permite sa stabilim contacte si legaturi. Este un act de acceptare pana la compasiune atat a noastra cat si a celorlalti.
Calatoria spre propria noastra acceptare isi are radacinile in copilarie, in relatiile noastre cu parintii si cei din jur. Pentru a fi exact cine suntem inseamna sa acceptam tot ceea ce intruchipam. Acceptarea de sine ne permite sa constientizam toate gandurile, cuvintele, actiunile sau sentimentele noastre, fara negarea, repudierea sau evitarea lor. Ne deschidem spre imbratisarea tuturor aspectelor fiintei noastre, a partilor care ne plac sau din contra. Ne acceptam imperfectiunile si umanitatea fara conditii.
Adesea incercam sa ignoram, sa negam sau sa suprimam natura completa a umanitatii noastre, vrand doar fericirea, succesul, sanatatea si tineretea in vietile noastre. Cand devenim constiente de non-acceptarea noastra, castigam discernamant asupra naturii existentei. Nu suntem perfecte! Nimic nu este perfect! Existenta nu este perfecta! Viata nu este intotdeauna corecta, nici satisfacatoare si nici buna cu noi. Dar nici nu intotdeauna incorecta, nemultumitoare sau rea. Existenta este schimbatoare. Nu este absoluta. Nu putem spune ca viata este intotdeuna sigura si lipsita de primejdii, dar ne putem privi tendinta de a o vrea sa fie asa. Putem observa cum ne structuram propriile lumi interioara si exterioara pentru a ne asigura ca suntem in singuranta. Ne mai putem observa dorinta de a accepta doar o perspectiva asupra alteia. Si stim ca daca vom imbratisa absolut totul, armonia Yin si Yang, ne vom indrepta spre plenitudine. Abordarea acestui unghi larg de vedere , a unei perspective unitare, ne permite sa acceptam natura tranzitorie a existentei.