HORECA clujeană e ca Varza a la Cluj. N-are ouă

Așa cum Bitcoin-ul a crescut în ultimele două luni la un preț nesustenabil, tot așa și HORECA locală a crescut în ultimii 14 ani frumos, dar nesustenabil. Că aveau, că nu aveau treabă, toți țăranii sau nou îmbogățiții și-au tras cafenele, hoteluri și restaurante. 

Nu e mai puțin adevărat că o bună parte din cei care au investit în HORECA au făcut lucruri grozave: Marty, Boema, Da Pino, Meron, Bulgakov, Narcoffee, Baracca, Via, Eggcetera. Oamenii astia au crescut covârșitor standardele atât în ceea ce privește meniurile, cât și din punctul de vedere al designului.  

Ramada, Hilton, Platinia, Golden Tulip, Uba, Meridian se remarcă în fața mizeriilor de genul Hotel Pami sau Ary prin design și investiții reale.  

Clujul e un oraș extrem de viclean. Iar breslele sunt în general pline de ipocrizie. Există un cluster al producătorilor de mobilă, dar el nu valorează nimic, fiindcă producătorii de mobilă se detestă în realitate între ei. Există un cluster IT, dar marile firme de IT din Cluj nu colaborează între ele fiindcă nu se suportă patronii între ei. La fel, în breasla ziariștilor, există invidii, bârfe și sfadă. Imobiliarii nu știu cum să arate care o are mai mare și care are mai multe milioane de euro în cont. De ce ar fi fost altfel și în industria HORECA? 

15 ani de evoluție a industriei de hoteluri și restaurante nu au adus la Cluj unitate, niciun ONG sau o Asociației a HORECA clujeană, ci doar un grup de Whatsapp amărât unde chipurile ar trebui să vorbească toți patronii de restaurante și hoteluri între ei, dar unde, de fapt, nu se întâmplă nimic. Nu vorbește nimeni. Suntem în al doilea an de pandemie și industria HORECA națională este grav afectată și pe buza falimentului. Idem cea clujeana.

Nici în ceasul al treisprezecelea însă hotelierii clujeni nu sunt în stare să protesteze energic pentru lipsa de responsabilitate a Guvernului, pentru felul haotic în care administrațiile locale își fac treaba. M-aș fi așteptat ca măcar la Cluj lucrurile să fie altfel, dar reprezentanții industriei HORECA din Cluj sunt la fel de ipocriți, lași și papagali ca cei din întreaga Românie.  

Sigur că o să mă înjure când o să citească în ziar că îi fac papagali, dar ce altceva sunt ei oare, mai ales după ce s-a întâmplat săptămâna trecută, și mai ales, după pseudo protestul de azi.

Săptămâna trecută, autoritățile clujene pur și simplu și-au bătut joc de HORECA, anunțând relaxarea măsurilor de protecție și deschiderea restaurantelor într-un regim minimal. Ca să începem cu începutul, de decizia autorităților majoritatea proprietarilor de restaurante au aflat fie pe surse, fie din ziar: asta pentru că onorat comitetul pentru situații de urgențe din Cluj încă nu are bunul simț să constituie o platformă publică de informare care să conțină detalii clare privind ora și ziua în care se poate deschide sau închide un restaurant. Că am dreptate o arată și faptul că, doar câteva zile mai târziu, s-a anunțat închiderea restaurantelor începând cu 14 februarie fără să se specifice ora precisă de la care trebuie impusă decizia, astfel că unii au închis inca din 13 februarie de la 12 noaptea, alții au continuat să opereze toată ziua de 14 februarie până la 12 noaptea.

Deși autoritățile știau că lucrurile merg prost la Cluj în ceea ce privește rata de infectare și că este inevitabilă o revenire la starea de alertă, au dat totuși verde deschiderii pentru patru zile a restaurantelor, lucru care nu a făcut decât să irite, enerveze și chiar să sărăcească buzunarele patronilor de restaurante. 

Cei mai mulți dintre patronii de restaurante din Cluj au fost nevoiți să anuleze șomajul tehnic al angajaților, să îi cheme la lucru, s-a dovedit că doar pentru câteva zile. Să comande marfă și să preia comenzi, vestea închiderii restauranteleor aducându-i în postura de a arunca la gunoi marfa neconsumată și de a anula rezervările clienților. Abia după ce a venit acest pumn în testicule s-au trezit și patronii de restaurante să cârâie. S-au trezit să organizeze proteste, și alea de tocilari, adică s-au apucat să protesteze fiecare cu angajații lui în fața restaurantelor, ținând niște printuri obosite în mână. Păi ori protestăm cu tărie, ori închidem gura și Facebook-ul și ne smiorcăim în privat. Cum e asta să protestezi pe Facebook în fața restaurantului? Să te bați așa cum se bat tocilarii, cu pumnii în aer, ca fetele? Pumnii trebuie sa loveasca fie in masa, fie in Sistemul prost.

Un protest adevărat însemna ca măcar 1000 de oameni angrenați în industrie, de la ospătar la bucătar, de la contabil la patron, să facă o vizită furioasă atât la Primărie, la povestitorul de Emil Boc, cât și la prefect sau cine naiba l-o mai înlocui pe Mircea Abrudean. S-au apucat patronii de restaurante să se smiorcăie toți pe Facebook. Patronul Zucca, că vai, ce nedreptate! Patronul de la Marty, că vai, ce nedreptate! Dar măcar ei au zis ceva, caci restul au tăcut ca niște lași și au mârâit în pungă. 

Știți de ce cred că de data aceasta e vina patronilor de restaurante pentru ce s-a întâmplat, și nu a autorităților? Pentru că absența unității din industria HORECA clujeană le arată autorităților că cei din HORECA clujeana nu merită băgați în seamă, că nu trebuie să le fie frică de această industrie, că sunt cei mai mulți dintre ei niște lași, niște blegi, niște neica nimeni.  

Cum să existe respect față de industria HORECA, când industria HORECA din Cluj nu e în stare să arate că este unită?

Când, în vară, chef Paul Siserman îi chema pe toți la proteste adevărate, patronii de restaurante râdeau de el. Îl făceau prost sau exagerat. Acum că de ei se apropie metastaza falimentului au început să ia mai în serios pericolul tăcerii.

Poate e mai bine așa, să vină falimentul. Nu e nevoie ca Clujul să aibă 800 de restaurante. Poate să aibă și 50, mai bune și mai implicate în comunitate.

Până una alta, industria HORECA clujeană chiar seamănă cu Varza a la Cluj, preparatul penibil și lipsit de originalitate cu care se mândresc localnicii: nu are ouă.  

P.S: Sunt absolut dezamăgit de lipsa de implicare în problemă a restaurantului Baracca. Când ești cel mai bun restaurant din România, iti asumi acest statut, nu alegi să taci si să te umpli de penibil. Cu toții înțelegem interesele imobiliare ale fondatorilor Baracca și că „nu e bine să superi autoritățile”, că altfel nu mai pupă autorizații de construcție. Dar, ca mentalitate, Baracca a dovedit încă o dată că nu își înțelege nici statutul și nici rangul.

Prin tăcerea lașă din aceste zile, Baracca e egală cu saormeria Big Belly. 

 

 

Adauga comentariu