Homo sedentarius

Viata omului modern, indiferent de treapta pe care isi desfasoara activitatea sociala, se caracterizeaza prin aceea ca rolul efortului fizic este din ce in ce mai mic. Mecanizarea si automatizarea, rationalizarea si electronica in administratie, computerele si agregatele automate in cercetare, mijloacele de transport individuale sau in comun, ascensoarele in cladirile inalte, telefericele in statiunile de munte, barcile cu motor, masinile casnice (de spalat, de curatat, de aspirat etc.) – toate sunt construite cu un singur scop: inlocuirea efortului fizic cu lucrul efectuat de masina. Desigur ca ar fi absurd sa negam progresul realizat si avantajele de care beneficiaza omenirea de pe urma realizarilor tehnico-stiibtifice.



Conditiile de mediu civilizat in care muncim si traim au redus miscarea si efortul fizic, au marit confortul si ne-au facut viata mai comoda, mai agreabila. Indeosebi acolo unde altadata munca fizica era epuizanta, supraomeneasca, doboratoare (in mine, in porturi, pe ogoare etc.), masinile au venit in ajutorul omului, usurandu-i considerabil munca.



Ce este de facut insa cu exagerarile care tind sa elimine si cel mai mic efort fizic, aboslut necesar mentinerii vigorii, echilibrului, sanatatii? Astazi, aproape nimeni nu mai umbla pe jos. Se circula cu cu autobuzul, cu troleibuzul, cu tramvaiul, cu metroul, cu automobilul sau cu motocicleta, chiar cand distanta de strabatut este foarte mica; se foloseste ascensorul la urcare si coborare pana si pentru un singur etaj.



Plimbarile pe jos mai-mai ca au disparut: televizorul, jocurile de societate, activitatea pe computer, fotoliul comod, inghit din ce in ce mai mult plimbarile in aer liber si miscarea.


Sedentarismul, pastrarea indelungata a aceleiasi pozitii, saracia si uneori monotonia miscarilor din procesul muncii automatizate sunt un alt dusman periculos al organismului. Omul zilelor noastre , cu stilul sau de viata, este confruntat cu o vizibila discrepanta intre dezvoltarea sa mintala si cea fizica. Progresul spiritual al omului poate fi franat, plafonat, daca se pierde echilibrul normal dintre munca intelectuala si ce afizica, dintre efortul mintal si miscarea fizica.



Organismul uman este astfel alcatuit si adaptat vietii, incat muschii au de indeplinit un rol fiziologic important. Miscarile influenteaza nu numai respiratia si circulatia, ci si activitatea nervoasa, producerea hormonilor, metabolismul. Activitatea musculara conditioneaza forta, rezistenta si insusirea organismului de a se adapta la mediu. Muschii si celelalte componente ale aparatului locomotor sunt acelasi timp si organe de simt musculo-articular.



Activitatea organelor interne se modifica corespunzator cu felul miscarilor executate de om. Mergem linistiti, apoi deodata incepem sa alergam. Aproape in acelasi timp respiram precipitat si inima incepe sa bata mai repede; daca ne reluam mersul linistit, activitatea respiratorie si cea cardiaca se normalizeaza si ele treptat.



Sedentarismul, lipsa de miscare, a ajuns sa reprezinte o caracteristica a vietii omului contemporan, a societatii moderne puternic urbanizate si industrializate. Din  “homo faber “ (omul activ fizic), asa cum am fost atata vreme cat activitatea fizica era indispensabila in procesul muncii si in viata de toate zilele, omul modern s-a transformat in “homo sedentarius”. Trebuie sa fim atenti, sa nu platim prea scump, cu sanatatea noastra, binefacerile civilizatiei.



Unui organism obligat sa stea imobilizat timp ii scade gradul de coordonare a activitatii. Primii pasi, dupa o astfel de imobilizare, sunt nesiguri, tremuranzi. De exemplu, un convalescent, la cel mai mic efort, ameteste, are palpitatii, oboseste si fata i se acopera de broboane de sudoare. Un altul, obligat sa stea mult timp la pat, sa zicem din cauza unui aparat gipsat, incepe  sa prezinte atrofii musculare, osoase si ale altor tesuturi.



Viata sedentara provoaca treptat si pe nesimtite aceleasi modificari functionale si organice, de data asta oamenilor sanatosi. In plus, sedentarismul predispune la obezitate, constipatie, staza venoasa si alte multe tulburari cu consecinte organice. Frecventa aterosclerozei, a infarctului miocardic si a accidentului vascular cerebral este de doua ori mai mare la persoanele grase, sedentare, decat la cele suple care depun si o activitate fizica constanta.



.ro

Adauga comentariu