Herpesul

Boala infectioasa, herpesul este determinat de virusul herpetic Herpesvirus hominis, a carui singura gazda naturala este omul sanatos sau bolnav, la care a fost izolat din saliva, de pe mucoase, din sperma.


Transmiterea se face prin contact direct (sarut, raporturi sexuale), prin exudate nazofaringiene, prin instrumentar medical contaminat sau prin transplant, practic, toate persoanele fiind receptive la infectia herpetica. Virusul este rezistent in mediul extern la ger si uscaciune, dar sensibil la temperaturi ridicate.


Exista doua tipuri de virus herpetic:
-    serotipul 1 – responsabil de infectiile din partea superioara a corpului, inclusiv cele care afecteaza ssitemul nervos central si
-    serotipul 2 – responsabil de infectiile din zona genitala, inclusiv de  infectiile diseminate.


Incidenta bolii este deosebit de mare, estimarile mergand pana la o treime din populatia globului, fiind probabil cea mai raspandita viroza umana. 70-90 % din populatia adulta poseda anticorpi antiherpetici, care impiedica diseminarea virusului si producerea unui herpes generalizat.


Infectia primara (primoinfectia) are loc in copilarie si evolueaza subclinic in 85-90 % dintre cazuri. Tegumentul, corneea sau mucoasele reprezinta poarta de intrare si locatiile in care se multiplica. Cel mai adeseea se manifesta sub forma unor eruptii (afte) pe mucoasa bucala, gingivala si faringiana, determinand kerato-conjunctivita herpetica.


Virusul se localizeaza intracelular, in diverse tesuturi si persista toata viata, cel mai probabil in celulele neuronale din ganglionii unor nervi senzitivi. Reactivarea sa are loc in conditii de slabire a rezistentei organismului, determinate de traumatisme (arsuri intinse) si eforturi fizice mari, de conditii de mediu extreme (frig, insolatie, calduri mari), de unele stari fiziologice (menstruatie, sarcina), de anumite boli (pneumonie, meningita, gripa, toxiinfectii alimentare, infectii de focar dentar, amigdalian, sinusal sau otic s.a.), de factori de natura alimentara (diete bogate in nuci si ciocolata) sau care contin de structura psihica a individului (tipologie introvertita, emotii, depresii sau ca raspuns la infidelitatea partenerului de viata!) sau de rezistenta sa la stres.


In evolutia sa, boala parcurge trei stadii:

1.    preeruptiv – caracterizat prin arsura si prurit, rapid urmate de aparitia unei pete eritematoase;
2.    eruptiv veziculos – cu adenopatie regionala si cu aparitia de  vezicule mici, grupate in buchete, prin spargerea carora lichidul pe care il contin, la inceput clar, apoi tulbure, se imprastie, in locul lor ramanand eroziuni punctiforme sau semicirculare si
3.    crustos – in care eroziunile aparute se acopera de cruste brune-rosietice, care cad rapid si lasa pete eritematoase, ale caror urme se sterg dupa cateva zile.


Exista sase tipuri principale de herpesuri:

A.    Herpesuri cutanate: a) h. labial, peribucal si nazolabial – vezicule izolate sau grupate in buchet, care se ulcereaza si se cicatrizeaza dupa 7-10 zile; b) panaritiu herpetic – boala profesionala a personalului medico-sanitar, cu evolutie lenta, pe parcursul a 2-3 saptamani, caracterizata prin prurit si durere, urmate de vezicule mari si profunde sub stratul cornos si de adenopatie; c) eczema herpeticum – apare la copii, pe fondul existentei unei alte boli de piele, este generalizat si letala in 10 % din cazuri;

 

B.    Herpesuri bucale: gingivostomatita herpetica si angina herpetica – apar in colectivitatile de copii, poate capata caracter epidemic, este uneori letala si se caracterizeaza prin aparitia de vezicule in cavitatea bucala, pe gingii sau in faringe, care se ulcereaza repede, se suprainfecteaza bacterian, producand dureri puternice, hipersalivatie, miros urat al gurii, umflarea ganglionilor cervicali;

 

C.    Herpesuri oculare: a) keratoconjuctivita herpetica primara – procesul inflamator, insotit de febra si adenopatie preauriculara, porneste de la cornee si prinde conjunctiva, pe care le poate ulcera, cu afectarea vederii; b) keratita herpetica recidivanta – leziunile corneei, la inceput punctiforme, pot conflua, ducand la opacifierea corneei si la pierderea vederii.Tratamentul cu interferon a dat rezultate notabile;

 

D.    Herpesuri genitale: a) h. genital primar – a doua ca frecventa dintre bolile venerice, dupa gonoree, apare deopotriva la femei (pe colul uterin, pe vulva si vagin) si la barbate (pe glandul penian, pe preput, pe scrot sau in regiunea perianala; b) h. genital recidivant – are aceeasi localizare, afecteaza serios activitatea sexuala, poate cauza cancer vezical, determina conformatii monstruoase, duce deseori la avort si are o durata medie care se prelungeste la cateva saptamani. Veziculele confleaza si se sparg rapid, cu producerea de ulceratii, iar durerea puternica este insotita de febra, curbatura, umflarea ganglionilor inghinali (adenita), tulburari de mictiune (disurie, cistita);

 

E.    Herpesuri generalizate: a) boala herpetica – apare la nou-nascuti si la prematuri sau denutriti din cauza unei infectii primare masive transmisa, cel mai adesea, in timpul nasterii, de la mama bolnava de herpes genital. Boala se generalizeaza rapid, altereaza ireversibil starea generala a organismului si determina, aproape intotdeauna decesul copilului dupa doar cateva zile; b) hepatita herpetica – apare deopotriva la nou-nascuti si la adulti, iar prognosticul este rezervat;

 

F.    Herpesuri cu manifestari neurologice: a) encefalita herpetica – in cazurile “fericite”, virusul poate produce paralizie faciala, nevralgie de trigemen, radiculite, dificultati in vorbire, halucinatii olfactive, tulburari psihomotorii, boli nervoase cornice, infectii intrauterine cu avort, intarzieri mentale s.a., altfel, sunt letale in 1/3 dintre cazuri si cu sechele pentru 50 % dintre supravietuitori; b) meningita herpetica.


Pentru herpesurile primare, profilaxia inseamna nasterea prin cezariana, daca mama prezinta herpes genital, izolarea nou-nascutilor si a  sugarilor de orice personae cu herpes, ferirea copiilor cu boli de piele de orice focar de suprainfectie herpetica, masuri de igiena si protectia muncii pentru personalul medico-sanitar, administrarea de gamma-globuline si imunoglobuline specifice, prevenirea recidivelor prin evitarea factorilor favorizanti.



Adauga comentariu