Hei, IPJ Cluj! Tonul face muzica şi educaţia civilizaţia. Dacă nu vreţi să rămâneţi miliţieni, stimaţi "rutieri", deveniţi poliţişti!

Suntem în 2018, în Cluj-Napoca. Acest oraș european înregistrează un deficit de personal extrem de mare, în toate structurile din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean. Mulți dintre voi o să luați în considerare și că noii încadrați pe posturi sunt tineri fără experiență, cu o pregătire mai slabă și fără ”autoritate” în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Azi nu vorbim de acei tineri, ci de un agent principal, trecut de prima vârstă, care nu că n-ar fi autoritar, ci mai degrabă timorat în cazul în care cineva l-ar filma în timp ce își face treaba.

Fără să ofensăm  pe cineva, IPJ Cluj are trei structuri pe umerii cărora cade greul: cei de la Investigații Criminale, cei de la Operațiuni Speciale și giuvaierele de la Rutieră (inclusiv polițistul acela ce are o nevastă cu firmă de transporturi, de fapt sunt doi de care știm noi, dar măcar cel de la Turda s-a pensionat).

Dintre polițiștii de la cele trei departamente, singurii care stau rău cu psihicul, aparent, sunt cei de la Rutieră. Nu intru în detalii că Poliția Română înseamnă ”Siguranță și Încredere” sau că nervii primează înaintea ”prevenirii infracțiunilor”. Dar haideți să facem un exercițiu de imaginație: să vezi un polițist  de la Rutieră Cluj cum oprește un individ, să scoți telefonul să filmezi toată acțiunea și polițistul să își facă în continuare treaba sancționând, dacă e cazul, persoana oprită, iar ție să îți iasă un material de genul ”uite-i bă, așa trebuie să se comporte un polițist, uite că Rutiera își face treaba impecabil”.

Dar nu a fost așa.

Ieri-seară, eram în parcare la Bila, împreună cu colegul Mircea Barbu. Am văzut că pe drumul de acces intră o mașina cu numere străine, urmată de cea a IPJ, în care erau trei agenți. Doi au stat la căldurică și TRIF, șoferul autospecialei, a mers la civil să îi ceară documentele. Suntem jurnaliști, normal că am scos telefoanele să facem o poză și să filmăm evenimentul. Ne putea ieși un subiect ca în exemplul de mai sus. În schimb, când a văzut Trif că filmăm, s-a pierdut cu firea. Ni s-a spus că nu avem voie, că ce căutăm acolo, că să facem pași – doar limbajul obişnuit pe care poliţistul îl foloseşte şi în relaţiile de familie. Și dintr-o dată, don’ „inşpector” a lăsat baltă problema cu şoferul pe care vroia să-l amendeze şi a sărit, practic, la Barbu să-l legitimeze, să-i ceară datele personale ca să îi dea amendă “că stă pe carosabil”. Asta cu toate că nu era drum public, ci un drum privat. Bă, “ejti nebun?” - vorba din Las Fierbinţi, serialul în care se mai nasc astfel de caractere.

Dar care e problema cu filmatul ? De ce credeți că cineva vrea să vă facă rău, dacă vă filmează în timp ce vă faceți treaba onest? Oare nu tot noi, jurnaliștii, sărim pentru mediatizarea muncii voastre, vă spunem Jos Pălăria când reușiți și imposibilul? Când unul dintre cei în uniformă sunt neîndreptățiți și ”ni se spovedesc”, rămânem indiferenți? Nu.

Dar, din păcate, s-a cam ajuns la un război continuu, în care “civili” sau jurnaliști cunosc mai bine legea decât “organul” care ar trebui să o pună în aplicare. Acolo pierdeţi: că “civilii” sunt din ce în ce mai informaţi pe drepturile lor şi nu se lasă intimidaţi. De acolo vine ”intimidatul” când sunteți în misiune și vă filmează cineva...

Din păcate, aseară s-a ajuns şi la amenințări. Colegul dumneavoastră, cel cu ochelari, pentru că nu s-a legitimat să știm cum îl cheamă, deşi trebuia, conform legii să se prezinte înainte de a exprima ceva, sau să poarte o matricolă la vedere, ne amenința cu judecata dacă postăm filmulețul cu sceneta pe care voi, cei din echipajul de poliție care a intervenit în Mănăștur, marți seara, ați jucat-o.

Iar azi, de dimineaţă, să murim de râs nu altceva: polițiștii s-au plâns: „poate le transmiteți (jurnaliștilor) să ne respecte munca și să fie corecți”.

În locul superiorilor voștri eu nu v-aș lăsa să ieșiți pe stradă în uniformă, pentru că nu știți să comunicați cu oamenii. Asta ca să nu mai vorbim de sancțiunile pe care le aplicați și sunt dizolvate în instanță în proporție de peste 60% (IPJ Cluj susține că are câștig de cauză în procent de 92 % și că sunt cei mai buni la acest capitol, daca e așa, felicitari).â

 

Adauga comentariu