„Cinci minute las țara asta aici, că tre’ să intru până la magazin. Are atâtea handicapuri, că nici nu știu de unde să încep!”. Asta a spus cocalarul care a lăsat România pe avarii. Și țara asta chiar are dreptul la un loc de parcare pentru state cu dizabilități. Să vedem un exponent național.
„Un bărbat care cerea bani pretextând că şi-a pierdut degetele de la mâini a fost amendat de jandarmi, după ce s-a dovedit că minţea. Cu palmele înfăşurate în bandaje, bărbatul cerea ajutorul pelerinilor veniţi la Patriarhie pentru a se închina la racla Cuviosului Dimitrie.”, scrie news.ro.
Așa e și țara – se bandajează acolo unde nu o doare și nu se tratează pentru marile handicapuri naționale. Democrația românească s-a format într-un mediu handicapat. De când am scos ochii în lume, după Revoluție, doar de handicapuri auzim: handicap economic față de statele occidentale, handicap de infrastructură, handicap tehnologic. Țara asta s-a născut în cârje și a crescut în scaun cu rotile.
România poate parca pe locurile rezervate statelor cu nevoi speciale, pentru că are un handicap emoțional. Ce-i aia inteligență emoțională, într-o țară cu atât de mulți oameni goi pe dinăuntru? N-avem noi nevoie să ne antrenăm mușchiul emoțiilor, că noi suntem stăpâni pe trăirile noastre. Suntem vătafi pe plantația emoțiilor, până la prima criză de anxietate. Și, Doamne, câți oameni anxioși au răsărit în ultimii ani. Anxietate care izbucnește în depresie, dar suntem ok.
România are locul ei în parcarea statelor care au fost bolnave în copilărie, pentru că suferă de un handicap intelectual. Chiar dacă nu ești cel mai dulce strugure din ciorchine, te poți îndulci cu niște citit. Pentru asta, trebuie să-ți faci curaj și să intri într-o librărie, că nu se moare din asta. Dar ce librării, când acestea s-au evaporat, iar studiile arată că mai mult de jumătate dintre români nu au citit nicio carte în viața lor? Parchezi lejer pe locul pentru handicapați intelectual și aia e.
Locul României e rezervat și în parcarea statelor handicapate moral. Ce mai e moral în lumea asta? Moralitatea e atât de flexibilă, că nici nu mai are rost să te apuci de ea. E o chestie cool de trecut în CV-ul mental, ăla pentru câștigat puncte în Rai, și cam atât. Vedeți cumva moralitate în vârful lanțului trofic național, de unde ar trebui să se imprime direcția unei națiuni? Știți vreun conducător pentru a cărui moralitate ați băga mâna în foc? Exact.
România e handicapată civic și civilizațional și de aia nu primește amendă când parchează pe un loc rezervat țărilor cu dizabilități. Spiritul civic românesc se oprește când e cald afară și trebuie să mergem la grătar, în loc să mergem la vot. Apoi, sunt aleși unii pe care îi înjurăm patru ani, parveniți care, prin inacțiunile lor, ne propulsează la coada topului civilizației. Responsabilitate – civism – civilizație – handicapuri.
Cum e și handicapul de bun simț sau handicapul de omenie. E sărbătoare când întâlnești un român din ăla cum se făceau pe vremuri, despre care să spui: „Băi, ce om!” Noul model de român nu funcționează corect, dacă nu încearcă să „te facă”.
De aia n-avem nicio treabă să parcăm pe locurile rezervate persoanelor cu dizabilități, pentru că știm că, în profunzime, suntem niște handicapați.