Hair Stylista Alexandra Uifălean și povestea unei pasiuni: ,,Degeaba acumulezi o avere, dacă nu ai avut grijă de sufletul tău!”

Alexandra Uifălean e o fată frumoasă și inteligentă, care știe ce vrea. Ea vrea să trăiască din pasiunea ei și astfel să-și trăiască viața fără regrete. În ciuda faptului că a absolvit două facultăți, a ales să devină hair stylist, un domeniu pentru care nu îți trebuie facultate, dar în care, pentru a fi bun, ai nevoie de foarte multe facultăți artistice, de implicare emoțională, de capacități creative și de ,,puțină matematică”, după cum consideră ea. Alexandra e un om frumos, ce își trăiește visul și visurile, pentru că are mai multe, de fiecare dată în prezent, pentru că nu vrea să aibă regrete în viitor. E un exemplu de ,,Așa, da!”, ca mod de a concepe și de a savura viața, cu bune și cu rele, la modul simplu și autentic.

Primii 7 ani de-acasă, la casa bunicilor din comuna Iara

Sandra, cum i se mai spune de pe vremea liceului, unde erau foarte multe Alexandre, așa că era nevoie de diferențiere, e clujeancă, dar a crescut la țară, la bunici, până la cei 7 ani de-acasă. În comuna Iara, din județul Cluj, a primit de la bunicii săi întreaga dragoste și atenție de care avea nevoie, pentru a crește frumos fizic și sufletește. A crescut departe de tehnologia și de agitația din oraș, și asta consideră că a ajutat-o să se formeze ca om:

,,Am crescut cu bunicii mei și îi iubesc foarte mult, îmi sunt ca niște părinți. La țară aveam la televizor doar TVR-ul, unde era doar Sailor Moon și, pe vremea aia, era foarte greu să faci rost și de jucării, și bunicii mei sufereau foarte mult pentru că nu puteau să îmi ofere jucăriile pe care le vedeam la televizor. Bunicul tot timpul îmi confecționa case pentru păpuși, chiar și schiuri mi-a făcut la un moment dat...”

Sandra a avut o copilărie frumoasă la țară, în care îi plăcea să facă la rândul ei tot ceea ce vedea la bunici, de la cultivarea unei mici grădini în fața casei, la repararea mașinii cu bunicul, în garaj, până la croșetatul alături de bunica. Astfel, a deprins de mică o înclinație spre ,,lucrurile astea de mână făcute”, înclinație devenită acum profesie și pasiune și, dacă atunci când era mică își tundea păpușile, acum tunde persoane reale, pentru a le transforma în ,,păpuși”.

Două facultăți și un curs de coafor, pentru a deveni ulterior Hair Stylist

Școala generală și liceul le-a făcut la Cluj, unde părinții i-au oferit o educație permisivă,  fără a-i interzice să-și urmeze pasiunile. Încă din perioada liceului simțea că are înclinații și i-ar fi plăcut să urmeze un curs de coafor, dar părinții au sfătuit-o totuși să mai aștepte, să facă o facultate și să ia doar ulterior o decizie:

,,Din liceu eram foarte curioasă tot timpul când mergeam la coafor, întrebam - ce se face, cum se face, din ce este format firul de păr, ce este mai bine pentru păr și ce nu este bine să facem, și mi-am dat seama că mă pasionează lucrul ăsta.”

Fiind pasionată și de călătorii, Sandra a ales, după absolvirea liceului, secția de turism a Facultății de Geografie, pentru că acul busolei vieții sale a fost atras mereu, magnetic, doar spre domeniile înspre care i se îndrepta și sufletul.

După terminarea facultății și-a dat seama totuși că ,,în România e foarte greu să faci ceva în turism pentru că, deși avem potențial și resurse, nu ni se oferă posibilitatea să dezvoltăm turismul, pe cât am putea.” Așa că, decât să mai facă un masterat în turism, a ales să mai urmeze încă o facultate. S-a înscris la FSEGA la secția de marketing și, în paralel, și la un curs de coafor, le-a terminat pe ambele și a ales cu inima, coaforul:

,,Mi-am dat seama că îmi place foarte mult, la Desso, la coaforul unde am făcut cursul, m-au și luat după ce am terminat. Am absolvit și facultatea între timp, dar am ales să merg în continuare pe coafor. Ceea ce am învățat la facultate în legătură cu marketingul pot să spun că m-a ajutat și în domeniul ăsta, în relațiile cu clienții, pentru că lucrezi cu oameni și este foarte important să menții relația cu clienții cât mai bună.”

Să fii Hair Stylist este o artă

Pentru ca să înțeleagă felul în care funcționează omul și pentru a putea înțelege mai bine clienții și dorințele lor, Sandra a început să citească și cărți de dezvoltare personală. Astfel, a ajuns la concluzia că este foarte important să te regăsești și să te implici în ceea ce faci, să îți placă cu adevărat, să mergi tot timpul cu drag și să nu simți că muncești, să fie totul mai mult decât o profesie – pentru ea, care se implică și emoțional, activitatea sa e o pasiune, chiar una artistică:

,,Este o artă, ține și de imaginație, e un domeniu în care nu te plictisești niciodată și tot timpul poți să faci mai mult. Tot timpul trebuie să fii în ton cu tendințele – eu, ca și hair stylist, nu îmi permit să vină clientul la mine și să știe mai mult decât știu eu; nu mi s-ar părea foarte profi chestia asta și nu m-aș simți eu bine.”

Sandra are clienți și clienți. Unii, mai rigizi, nu acceptă păreri și sfaturi creative din partea stylistului, ,,și vin cu o poză din revistă, și spun: «Vreau așa!»”, fără a înțelege faptul că, în domeniul acesta trebuie să se țină cont și de celelalte trăsături, de liniile feței, de culoarea tenului, de diferite particularități de fizionomie, în funcție de care se alege o coafură și o culoare potrivită a părului. Din fericire, spune Sandra, are și foarte multe cliente și clienți care acceptă părerile ei, care țin cont de sfaturile sale referitor la ce i-ar avantaja și le-ar pune în evidență trăsăturile frumoase, și aici intervine cu adevărat rolul artistic și imaginația creatoare a hair stylistului:

,,Îmi place atunci când am libertatea să creez, fiindcă până la urmă despre asta e vorba, de creație. E și puțină matematică aici, adică trebuie să ții cont până la urmă de niște reguli, dar legat cu implicare emoțională și partea de creație, ies niște lucruri frumoase.”

De la fiecare ai ceva de învățat

Sandra nu îi învață doar ea pe clienții săi, ce coafură li s-ar potrivi mai bine, ci învață la rândul ei mereu câte ceva de la toți oamenii cu care intră în contact, considerând că fiecare persoană cu care interacționezi te învață ceva despre tine, ceva ce nu știai până în momentul respectiv - ,,putem învăța chiar și de la persoanele ce au un impact negativ asupra noastră, cum să nu ne purtăm noi, la rândul nostru, cu alții”.

Sandra e o persoană optimistă și calmă, ,,până la un punct, în care explodează”, și consideră că a ajuns la o vârstă la care și-a conștientizat unele defecte, pe care a încercat să le repare. Persoană emotivă și impulsivă, a învățat să se autoeduce, datorită jobului pe care îl are, fiindcă lucrând mereu cu oamenii și-a dat seama că nervii și consumul nervos ar fi doar în defavoarea ei.

Inițialele familiei, tatuate cât mai aproape de inimă

Un punct major de echilibru în viața Sandrei e familia, pe care o are la propriu și la figurat tatuată, aproape de inimă:

,,Familia e foarte importantă, așa am crescut, în atmosfera aia de familie, mi-am și făcut un tatuaj legat de asta, cu inițialele alor mei și ale bunicilor, pe coaste, cât mai aproape de inimă, și deasupra inițialelor e scris și un citat: «Where life begins and love never ends». Am niște fluturași, așa, stilizați, în care sunt integrate inițialele, și am făcut chestia asta pentru că am vrut să îi am tot timpul cu mine, să știu că atunci când am de luat o decizie, sunt cu mine, și să îmi amintesc de părerea lor, ca să nu iau o decizie greșită.”

Și asta, în ciuda faptului că încă locuiește cu părinții, nesimțind nevoia de a locui singură. De altfel, Sandrei nu îi place singurătatea, fiind o fire sociabilă, care preferă să fie înconjurată mereu de cât mai multă lume. Deocamdată nu are o familie proprie, ceea ce îi oferă suficient timp pentru a se ocupa și de celelalte pasiuni ale ei, în afara jobului-pasiune:

,,Eu nu am familie, copii, dar nu consider asta o necesitate, ci cu siguranță voi avea o familie atunci când voi considera că este cazul.”

Snowboard, cărți și o chitară, plus mult shopping

Sandra practică snowboardul de 4-5 ani și iese la zăpadă cu orice ocazie. Sportul acesta o face în primul rând să se simtă liberă:

,,E un sentiment foarte frumos, în momentul în care cobori pe pârtie ești înconjurat de natură, de  zăpadă, de munți, și chiar dacă sunt cu picioarele legate, mi se pare totuși că am un sentiment de libertate.”

În restul timpului liber, Sandra citește, beletristică sau cărți de dezvoltare personală, merge la sport, la sala de fitness și, pe cât de des posibil, își vizitează bunicii, unde își retrăiește de fiecare dată, cu multă plăcere, copilăria.

Și fiindcă trăsătura ei dominantă de caracter e cea de a-și urma plăcerile, pe unele transformându-le în job, pe altele în hobby, recent și-a cumpărat și o chitară, la care încearcă să învețe să cânte singură, acesta fiind un vis din copilărie, de abia acum împlinit:

,,Asta e o chestie care mi-a plăcut de mică, dar nu i-am dat atenție și acuma așa m-am trezit într-o dimineață și am zis: astăzi vreau să îmi iau chitară! Și am mers și mi-am luat.”

Sandra mai e împătimită și de shopping, despre care spune că e un viciu: nu fumează, nu bea, dar merge la cumpărături, în fiecare zi, dacă s-ar putea, fără vreo țintă vestimentară anume - colindă magazinele, în care stă și câte 2-3 ore, ,,dacă e nevoie”, și dacă găsește ceva ce îi place, își cumpără. Și, deși nu-i place singurătatea, la shopping merge singură, pentru a putea să își savureze pasiunea pe îndelete, fără a avea pe cineva lângă ea, care să o grăbească.

Rețeta ei de împlinire și de succes: să trăiești în prezent, făcând ceea ce simți și ceea ce-ți place

Alexandra Uifălean e o persoană ce își trăiește viața în singurul mod în care contează cu adevărat, în prezent, urmându-și imboldurile inimii. Nu are o viziune foarte clară asupra viitorului, fiindcă ,,oricum nu ies niciodată planurile, și atunci mai bine mă concentrez pe prezent și fac ceea ce simt. Cred că despre asta e viața până la urmă și nu vreau să ajung la o vârstă de 60-70 de ani, să am regrete sau să realizez că nu am făcut nimic în viață, că nu am avut grijă de sufletul meu”.

Muncind cu oamenii, Sandra a realizat că foarte mulți sunt triști din cauză că nu fac ceea ce le place, sau fiindcă au devenit simple unelte ale societății. Are clienți care lucrează de dimineața până seara, iar seara, când vin la salon, sunt epuizați, storși de energie, nemaiavând putere să mai facă nimic pentru ei, pentru sufletul lor, în puținul timp liber pe care îl au la dispoziție:

,,Și mi se pare destul de trist să nu mai apuci să faci nimic pentru tine, și degeaba acumulezi o avere, dacă nu ai avut grijă de sufletul tău, și cred că asta contează până la urmă, asta înseamnă succesul.”

Iar ea, conform filosofiei personale, e o persoană de succes:

,,Eu fac ce îmi place și am și un venit din chestia asta; mă consider o norocoasă din punctul ăsta de vedere, pentru că fac ce îmi place și în același timp îmi câștig existența din pasiunea mea.”

Adauga comentariu