Zicea Colduța Kovesi, acum doi ani la Digi24: „Anumite persoane implicate în dosare au invocat deja, începând cu 16 februarie, excepţia privind interceptările”.
Au invocat, madam, normal că au invocat. Că există DECIZIA nr.1258, din 8 octombrie 2009 (2009, Madam!) prin care Curtea Constituţională constată că Legea nr.298/2008, astfel cum este redactată, este de natură să afecteze, chiar şi pe cale indirectă, exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale, în speţă al dreptului la viaţă intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei şi libertatea de exprimare, într-o manieră ce nu corespunde cerinţelor stabilite de art.53 din Constituţia României.
Așa că mai ușor cu victimizarea pe scări! Să-și facă procurorii datoria ca la carte, fără produs material de șantaj din trasul cu urechea la viața altora.
Bu-hu-hu, ce probleme majore aveau unii: „Un alt efect al deciziei CCR este că, în acest moment, procurorii nu mai pot apela la SRI sau alte servicii de informații pentru interceptări. Dacă în cazul DNA există posibilități tehnice, în cazul DIICOT sau Parchetului General, procurorii nu au tehnica necesară pentru a realiza interceptările”.
ȘI, CARE ESTE PROBLEMA: numai prin metoda securistică a trasului cu urechea la viața altora se pot obține probe despre corupție? Eu știam, de pe vremea fostei Securități, că prin tras cu urechea se obțin probe pentru șantaj în primul rând.
MĂ ÎNGRIJOREAZĂ CUM, ÎN NUMELE STAHANOVISTEI LUPTE CONTRA CORUPȚIEI, SE MILITEAZĂ PENTRU PIERDEREA LIBERTĂȚILOR CIVILE CÂȘTIGATE ÎN DECEMBRIE 1989. Iar dreptul la intimitate, la viață personală numai niște tembeli îl pot combate cu argumente de genul: dacă nu ai făcut nimic, nu ai de ce să te ascunzi. Numai câinii se acuplează în public – poate aș dori ca intimitățile să-mi rămână fix intimități!
Să se schimbe legile, să se producă legi neinterpretabile, fără portițe de scăpare/interpretare, nu să se încalce drepturile și libertățile civile. DE CE TREBUIE SĂ AM EU ÎNCREDERE ÎN NIȘTE PROCURORI ȘI SECURIȘTI PE NOU ȘI SĂ CRED CĂ NU SUNT SUPUȘI TENTAȚIEI CORUPȚIEI AVÂND ÎN VEDERE FAPTUL CĂ NU EXISTĂ NICI UN MECANISM DE CONTROL ASUPRA A CEEA CE FAC, având în vedere faptul că au fost “școliți” de către indivizii pe care nu i-am lustrat în anii ‘90, indivizi care au „anchetat” chiar și cot la cot cu minerii în 13-15 iunie?
Din contră, pentru mine au devenit suspecți din momentul în care au invadat spațiul public (cu ajutorul slugilor și goarnelor lor din politică și mass media) cu picanterii din interceptări din dosarele aflate pe rol. ACEASTA ESTE O METODĂ EFICIENTĂ DE PRESIUNE PE JUDECĂTORI ȘI OPINIA PUBLICĂ – ESTE MANIPULARE, NU JUSTIȚIE, ESTE LINȘAJ, NU DREAPTĂ JUDECATĂ. Constat ca s-a făcut de către procurori exact ceea ce i-a dus prin arest și prin sălile de judecată pe mulți confrați jurnaliști care au fost acuzați de constituire de grup infracțional organizat care practică șantajul in vederea obținerii de publicitate sau alte foloase. Păi, când procurorul scapă în presă elemente ale dosarului (picanterii din interceptări), nu exact șantaj în vederea obținerii de publicitate și mai ales a folosului că munca lui s-a făcut, trebuie finalizată după cum a decis el că trebuie finalizată? Chiar daca probele sunt obținute numai din tras cu urechea – deși sunt, chiar dacă mai anevoioase, și alte metode, mai solide, de a dovedi faptele de corupție: flagrantul, compararea veniturilor cu cheltuielile, dovada obținerii banilor care s-au cheștuit șamd. Dar cuvântul de ordine este “anevoios”, iar unii au impresia că procurorii nu sunt oameni, nu sunt supuși legilor omenești ale puturoșeniei. N-ar bea și ei un șpriț, nu s-ar întâlni cu un politician la o cină a porcului? S-ar… dar când, dacă ei sunt puțini, iar borfașii mai mulți?
Mă rog.
Cert este că urlatul ca din gura de șarpe că se distruge lupta anti-corupție, este mai mult urlat, nu și Adevăr. Cei care urlă își acoperă de obicei neputințele și lipsurile (personale, de educație, profesionale – puneți voi ce vreți aici).