Hai cu reforma în Sănătate! Că doar e un „nou început”, nu?

Instalarea noului ministru al Sănătății, doamna Ioana Mihăilă, face parte din ciclul „noilor începuturi”. Personal, eu nu mai cred în „noile începuturi”. Vorba ceea, „schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”. Nu țin minte vreun „nou început” care să nu se fi așezat rapid în matca reformei eșuate.

Pentru ca un ministru, oricare ar fi el, să reformeze un domeniu, oricare ar fi acela, trebuie să vrea și să știe, să poată și să aibă cu cine. Nu spun că doamna Mihăilă nu ar vrea sau că nu ar ști. Rămâne de văzut, ne vom lămuri în câteva luni, așa cum ne-am lămurit și cu predecesorii domniei sale.

Ca să poată, însă, e nevoie de voință și susținere politică. Or, aici, am mari îndoieli. Pentru că politicienii români, ne-am lămurit demult, s-a văzut de-a lungul timpului, una declară și alta fac. Să-mi spună și mie cineva, dacă știe, o instituție reformată în 31 de ani, că eu nu știu de așa ceva. De ce? Pentru că ei nu lucrează pentru țară, ei lucrează pentru sine și partid. Acolo unde noi vedem instituții, ei văd un șeptel cu vaci numai bune de muls. Cum să reformeze ei Învățământul? Că dacă-l reformează, după aia, unde mai găsesc ei tăntălăi care să-i voteze pentru o găleată și-un kil de zahăr?

Dar, cum spuneam la început, ca să reformezi trebuie să ai și cu cine. Trebuie oameni, căci nimic nu se face fără oameni. Iar oamenii trebuie să fie competenți și onești. Degeaba pui un prost în fața unui computer ultra-performant, că stă și se uită la el ca vițelul la poarta nouă. Nici să-l pornească nu știe. Degeaba ai la graniță sisteme sofisticate de protecție, dacă vameșul le oprește până trec ăia cu țigările. Iar după ce-și încasează „dreptul” le pornește la loc. Întrebarea este, așadar, are cu cine reforma Sănătatea, doamna Mihăilă. Teamă mi-e că nu. Și ministerul domniei sale, ca și celelalte ministere și instituții de stat, geme de indivizi cu carnete de partid. Specialiști în pile și relații, degrabă dătători de șpagă. De aici, cu aceștia ar trebui să înceapă doamna Mihăilă reforma, dacă s-o dori, cu adevărat, vreo reformă. Repet, fără profesioniști onești nu se poate nimic. Degeaba îi spune doamna Mihăilă unuia să facă și să implementeze un proiect, dacă ăla nu știe nici pe ce lume trăiește sau o sabotează. Ba îi mai și râd în față, fluturând carnetul de partid.

Și, cu asta, iar ne întoarcem la politicieni, căci ei sunt sursa tuturor relelor din țara asta. Sunt ei dispuși să renunțe la a-și mai plasa sinecuriștii în funcții? Tare mi-e că n-o să vedem. Vă amintiți de domnul Orban la prima descălecare? Ce se mai bătea el cu pumnii în piept pe la televiziuni, prin conferințe de presă, că va depedesediza instituțiile statului. Prin asta înțelegându-se că-i va înlocui pe incompetenți cu profesioniști. Există voință politică, există determinare, ne spunea domnul Orban. Ce s-a întâmplat mai departe? Depesedizare prin penelizare. S-a întâmplat cam ca în bancul cu gardianul care le dă deținuților o veste bună și o veste proastă. Zice gardianul: „Am o veste bună și una proastă: Astăzi schimbați chiloții. Între voi”.

Mai mult, s-au luat și de puținii specialiști rămași, nu se știe prin ce minune, pe posturi. S-a văzut la Apele Române și, deunăzi, la pădurari. La Mureș, vă amintiți, au executat un specialist, ca să pună în locul lui o tămâie penelistă care nu cred că știe să deosebească un râu de un fluviu.

Și ar mai fi ceva, asta ca nu cumva să creadă cineva că plususeriști or fi mai breji ca peneliștii. E mai șmecheri, nu mai breji. Degeaba pui un specialist într-o funcție, dacă nu-l bagi în seamă. Vă amintiți de profesorul Răzvan Cherecheș? A fost chemat la minister, pe vremea lui Voiculescu, să le fie consilier onorific. Să vadă poporul cum se înconjoară ei cu specialiști. L-au ignorat cu desăvârșire. După cinci săptămâni, om serios, profesorul Cherecheș a plecat, că doar nu era să stea acolo ca mușcata în geam.

Așa stând lucrurile, tare sunt curios să văd ce va face doamna Mihăilă, cum va decurge a nu știu câta reformă a Sănătății. Îi doresc succes!

Adauga comentariu