„Avem SF-ul pentru Podul Porțelanului?”, a fost întrebat astăzi primarul Emil Boc la radio.
„E în fază foarte avansată. Va fi în Consiliul Local în perioada următoare. Se știe și soluția tehnică”, a declarat primarul, care, chestionat dacă știe cum va arăta podul a răspuns că nu știe, fiindcă nu e el inginer de poduri și drumuri: „O să vă spună studiul de fezabilitate, când o să fie gata.”
Nici eu nu sunt inginer de drumuri și poduri, ci licențiat în filologie, și în anul 2019, când am aruncat o privire asupra studiului geotehnic, mi-am dat seama imediat că studiul a sărit peste forajele imperativ necesare.
Este la mintea cocoșului, indiferent ce facultate ai fi terminat, că, dacă un pod se sprijină pe două maluri, e necesar măcar un foraj pe fiecare mal. În cazul podului Porțelanului s-a efectuat, pentru studiul geotehnic, un singur foraj, pe un singur mal al râului. Pe celălalt mal era sare. Ghinion! Dacă s-ar fi realizat toate forajele necesare, încă de la etapa de studiu de fezabilitate s-ar fi descoperit sarea din sol, iar podul ar fi fost proiectat ținându-se cont de caracterul real al solului. Și acum am fi circulat pe el.
Ziar de Cluj a fost primul care a sesizat chestia asta, consultând primul studiu SF realizat prost: „Sarea care a blocat lucrările: studiul geotehnic de la podul Porțelanului sare peste forajele necesare”
Primii care au constatat pe teren prostia au fost cei de la firma care executa lucrările, care au fost și oprite, după ce podul a fost închis degeaba pentru lucrări aproape un an de zile.
Din aprilie 2019, de când au început specialiștii și executanții să-și dea cu stângu-n dreptul pe Podul Prostiei, podul s-a închis, s-a deschis și s-a improvizat periculos de prost. Pe vechiul pod făcut de Ceaușescu, reabilitat oarecum, care ar fi trebuit să devină pietonal, circulația rutieră trebuind să se realizeze pe un pod alăturat, care nu a mai fost făcut, pe vechiul pod, de vreun an, se circulă pe un singur fir rutier și pe două fire pietonale, delimitate cu stabilopozi. Mai întâi, stabilopozii au fost din beton și, fiindcă drumul era îngust, clujenii își avariau mașinile. Ulterior, bucățile de beton au fost înlocuite cu balize din plastic, ce sunt lovite acum de autoturisme, ca popicele!
Podul Porțelanului, aparent neimportant dacă nu cunoști zona (fiindcă leagă câteva străduțe dintr-un areal oarecum periferic), este vital pentru riveranii care, fără acest pod, ar trebui să ocolească câțiva kilometri, pentru a ajunge din Iris în Mărăști și viceversa.
Clujenii care trăiesc, potrivit declarațiilor primarului Boc, într-un oraș „smart”, care le oferă cea mai bună calitate a vieții, folosesc, de ani de zile, un pod pe care Doreii și-au dat proba inepției. În Clujul „smart”, sarea din solul pe care se construia un pod a fost descoperită doar când muncitorii au ajuns la ea cu târnăcopul, iar eroarea de proiectare nu a văzut-o nimeni din Primărie, deși îi sărea în ochi și unui absolvent de Litere.
Astăzi am aflat că avem un nou SF pentru Podul Prostiei. În fază „foarte avansată”. Se știe chiar și „soluția tehnică”. Chestii deja science fiction, când te plimbi cu mașina pe pod, printre balizele improvizate. Dar, la Cluj, realitatea de pe teren e una, SF-urile zic alta, edilii ne transmit altceva. Fiecare cu realitatea lui, fiecare cu lumea și cu podurile sale. Așa e când nu suntem conduși de „ingineri de drumuri și poduri”, ci de politicieni maeștri doar în PR și marketing politic.