Glaucomul (apa neagra)

Cauza celor mai multe cazuri de orbire la adulti, glaucomul sau “apa neagra” este o boala grava determinata de factori insuficienti precizati (glaucom primitiv) sau de alte afectiuni oculare (inflamatii ale globului ocular, hemoragii intraoculare, tumori).


De regula, bolnavul isi neglijeaza boala, pentru ca aparitia acesteia este prea putin spectaculoasa: ochi injectati, jena si durere in ochi (dimineta sau dupa efort fizic sau ocular), tulburarea vederii, pierderea vederii periferice, vizualizarea (in lumina lampii) a unor cercuri colorate, care dispar dupa circa o ora pentru a reveni dupa cateva zile sau saptamani. Aceste mici atacuri sunt cauzate de cresterea excesiva a tensiunii intraoculare, care comprima vasele retiniene si distrug, treptat, nervul optic, producand, simultan, si unele modificari patologice (durificarea globului ocular, colorarea pupilei intr-o nuanta verzie).


Alaturi de aceasta evolutie cronica, ireversibila, boala se manifesta si acut, prin ceea ce specilistii numesc “marele atac”, in timpul caruia ochiul devine foarte congestionat, corneea tulbure, pupila dilatata, bolnavul are dureri mari, greturi, varsaturi, bradicardie (puls incetinit), iar privirea ii este incetosata si permite doar zarirea luminii, nu distingerea contururilor. In aceasta faza, care survine brusc si cu brutalitate, interventia chirurgicala nu mai poate fi evitata.


Pentru celelalte manifestari ale bolii, odata constientizate, este necesar tratamentul ocular continuu si controlul periodic (tinand cont de caracterul sau invalidant, ar trebui instituita chiar obligativitatea acestuia, incepand de la varsta de 35-40 de ani!).


Boala se poate manifesta si la copii (glaucomul infantil sau buftalmie), ca urmare a existentei unor anomalii de dezvoltare anatomica, in urma carora este perturbata eliminarea umorilor dinauntrul ochilor. Exista o anumita predispozitie ereditara pentru contracararea bolii, dupa cum aceasta este, de cele mai multe ori, asociata si cu alte defecte de dezvoltare.


Simtomele dominante sunt: fotofobia, durerile mari si continue de cap, lipsa poftei de mancare, slabirea in greutate, prabusirea imunitatii. La nivelul organelor de vedere, se observa: cresterea in volum a ochiului (pana la a nu mai putea fi cuprins de pleoape), bombarea corneeei si opacizarea sa, instalarea miopiei, atrofierea retinei si a nervului optic si, in final, pierderea irecuperabila a vederii.


Tratamentul consta in instituirea unui regim ordonat de viata (fara emotii puternice, cu crutare de eforturi fizice si intelectuale majore, mai ales de natura celor care solicita vederea), cu un anumit tip de dieta (mese moderate, cu reducerea consumului de branzeturi, grasimi, sare si interzicerea fumatului si a bauturilor excitante – ciocolata, cafea, alcool, bere, dar cu cresterea consumului unor fructe si legume – afine, morcovi, ceapa – in ratia zilnica).


Ceaiurile depurative sunt obligatorii si au menirea de a pregati terenul inaintea tratamentului specific. In toata aceasta perioada, ca, de altfel, pe toata durata pana la ameliorarea semnificativa a bolii, se tine post negru o zi pe saptamana, zi in care se face si clisma, pentru desavarsirea curatirii organismului.



Adauga comentariu