Reportaj

Gara versus Autogara. Cum arata locurile de popas ale Clujului

Garile si autogarile sunt, in general, locuri de popas. Locuri cu povesti, locuri galagioase aflate intr-o continua agitatie a oamenilor care vin si pleaca si ale acelora care asteapta urmatorul tren sau urmatorul autobuz. Dupa un drum lung, calatorilor le e foame, s-ar mai destinde, s-ar incalzi, ar sta la o cafea, ar fuma la o tigara, ar bea un ceai. Insa gara si autogara din oras ofera prea putin pentru o sedere mai lunga a celor care sunt nevoiti sa astepte aici. 

Gara

Asteptarea un tren poate sa dureze, uneori, mai mult decat anticipeaza calatorii. Unii prefera sa ramana pe peron cu bagajele dupa ei, altii sa se retraga in sala de asteptare unde poate au norocul sa mai prinda un loc pe scaunele de plastic. Daca vor o cafea sau ceva cald de mancare, in gara, cea mai buna alternativa e patiseria La Casa. Spatioasa, cu aroma de cafea si croissante proaspat scoase din cuptor, anuleaza, parca, peisajul trist al santierului de afara.

Surprinzator, cei mai multi prefera sala de asteptare, unde mai zboara pe ici, colo cate un porumbel.

Aici sunt aproape si de peron si de mancare. Cunoscuta vitrina cu prajituri si sandvisuri aflata in apropierea scaunelor albastre de plastic nu atrage, insa, pe nimeni. Sandvisurile arata vechi si uscate, iar a manca o prajitura inghesuit pe scaunul din sala de asteptare, langa alti trecatori nu pare cea mai potrivita alegere. Asa ca nimeni nu se inghesuie la micul magazin din sala de asteptare. Toti stau pe scaune intr-o amorteala generala. 

In afara de La Casa nu e niciun restaurant, niciun loc in care sa stai la caldura si sa bei linistit o cafea. Magazinul Rusiana candva servea sandvisuri si pizza calda la geam. Nu erau nici atunci cele mai proaspete, dar era o varianta acceptabila pentru un stomac flamand. 

Acum s-a mutat in incinta cladirii. Are jucarii pentru copii, sucuri, rebusuri, ziare si reviste, care sa alunge plictisul. Trecatorii pot inca sa-si ia sandvisuri, tigari si cafea pe care sa le consume afara. Dar nu prea intra lumea nici aici. Cel mult pentru o sticla de suc. 

Autogara 

E un spatiu de-a dreptul sufocant. Pe trotuarul ingust din curtea autogarii Fany oamenii se amesteca intre ei: unii coboara din autobuze, altii urca in ele, altii se indreapta spre casa de bilete, iar altii stau pe bancile de afara, prin sala de asteptare sau cafenea. 

Nici aici calatorii nu au foarte multe optiuni cand vine vorba de a manca ceva cald. Chiar vizavi de curtea autogarii este o placintarie, pe care unii o prefera in locul micului magazin cu reviste si sandvisuri de langa bariera. In locurile astea, in care lumea nu ramane prea mult, se mananca la repezeala. 

„Ce aveti bun de mancare?”, isi incalzeste un tanar mainile uitandu-se in vitrina magazinului.

„Am foarte multe. Depinde ce vrei”, zambeste vanzatoarea magazinului de langa bariera si ii face semn sa vada oferta.

Un sandvis cald, adica ambalat si incalzit la microunde, ajunge de la 4 la 6,5 lei in functie de preferintele calatorului: cu salam uscat, cu sunca, cu snitel de pui, la lipie sau la chifla. 

Cafeneaua din partea opusa, care face trecerea dintre autogara Fany si autogara Beta are aspectul unui birt. Inauntru miroase a tigari si a alcool. Rareori se intampla ca la cele trei mese neincapatoare din prima incapere sa nu stea nimeni. Oameni galagiosi cu berea in fata, care lasa impresia ca sunt acolo dintotdeauna. Nici in incaperea roz de alaturi aerul nu e mai curat, nici atmosfera mai prietenoasa.

„Dincolo e pentru nefumatori?”, intreaba o doamna care tocmai ii luase o ciocolata calda fetitei sale.

„Se fumeaza peste tot”, raspunde sec vanzatoarea in timp ce toarna dezinteresat praful de ciocolata La Festa in paharul de plastic.

Femeia isi ia paharul, i-l da fetei, dupa care arunca o privire rapida in camera alaturata si decide sa stea afara. Unde ”parca nu-i asa de frig”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *