PORTRET

Gabriel Horia Nasra – hipsterul neo-marxist al politicii clujene

Purtătorul de cuvânt al PSD Cluj și președintele organizației municipale de tineret, Gabriel Horia Nasra, e o prezență aparte în politica clujeană, un hipster rătăcit în neo-marxism. Deși face de 8 ani politică, nu a fost niciodată abonat la instituțiile statului, fiind astfel unul dintre puținii politicieni ne-sinecuriști ai Clujului. E un veșnic revoluționar – protestatar, care a oscilat între două lumi, mai întâi ca activist al societății civile, iar mai apoi ca tânăr politician, care încă învață politica.

Prima rază de soare a zărit-o în estul Mediteranei, la poalele castelului Marqab

Prima rază de soare a zărit-o în estul Mediteranei, la poalele castelului Marqab, fosta fortăreață a Principatului Antiohiei, ținutul Ordinului Cavalerilor Ospitalieri în trecut, astăzi portul Baniyas, gazda uneia dintre cele mai importante rafinării de petrol din estul Mediteranei, construită de altfel de statul român în anii 70, chiar Ceaușescu participând la inaugurarea acesteia, în 1979.

La opt luni, bunicii din partea mamei, care erau români, l-au adus din Siria în România, în Brad, Țara Moților, oraș mineresc, care și-a pus o profundă amprentă asupra dezvoltării sale ulterioare, a înțelegerii habitatului social monoindustrial. De atunci, nu a mai revenit în ținuturile natale, deci, practic, Nasra e român 100%, neavând vreun contact cu cultura siriană:

,,Cred că bunicii din partea tatălui mi-ar fi oferit aceeași dragoste ca cei din partea mamei, însă providența nu a dorit asta, bunicul Gabriel, sirian ortodox, fost deținut politic, era liderul de sindicat al companiei de petrol din oraș, iar bunica Yvette, libaneză maronită, era ginecolog. Azi, rudele apropiate din partea tatălui s-au răspândit pe tot globul, Columbia, Jamaica, Canada, SUA, Liban și ocazional mai țin legătura cu ei prin Skype.”

,,Singurul socialist fericit al familiei”, născut pe 23 august

Horia a avut o copilărie frumoasă la Brad, fiindu-le recunoscător bunicilor pentru educația pe care i-au dat-o, de la săpatul cartofilor, culesul bureților sau a prunelor de la Bulzeștii de Sus, și până la învățatul cititului și a scrisului. Bunicul său îi citea zeci de povești nemuritoare sau basme și tot el l-a învățat și arta șahului care, spune Horia, ,,în fragedă tinerețe poate să-ți dezvolte memoria eidetică, extrem de utilă în viață – cred cu tărie în memoria fotografică, ca putere de dezvoltare a trucurilor minții oricărui copil sau adolescent…”

Nasra e născut în 23 august și își amintește cu drag că, în fiecare an, de ziua lui, implicit Ziua Națională a României, participa la diferite evenimente, care la acea vârstă i se păreau extrem de colorate și de frumoase: ,,…eram, cred, singurul socialist fericit al familiei.”

La 9 ani a devenit mitic și a descoperit politica, alături de tatăl său

La nouă ani părinții l-au preluat și astfel a devenit mitic, fiindcă s-a mutat în București, unde s-a acomodat relativ greu, dar viața în Capitală, cu greutățile și gri-ul ei, l-a pregătit pentru viață:

,,Cu siguranță și la acea vreme era cel mai dinamic pol comunitar al României și copilărind în cartierele gri ale unui București proaspăt postcomunist mi-a întărit caracterul și sigur ambiția de a învăța și de a termina o facultate, într-un mediu în care ocupațiile cotidiene nu aveau forme tocmai educaționale. Am copilărit într-un cartier foarte gri pe vremea aceea, în Drumul Taberei, și nu am fost crescut în puf, deși situația financiară a familiei nu era rea. Ulterior părinții și-au mai cumpărat un apartament în «frumosul» cartier rezidențial Ferentari sau FerenTexas, cum îmi place și mie să-i zic, experiență foarte utilă în școala vieții.”

Tatăl său este ,,vinovat” pentru pasiunea lui Horia pentru politică, uitându-se împreună la talk show-urile vremii, cel mai interesant fiind atunci cel al lui Marius Tucă. Mamei îi cădeau în sarcină năzbâtiile constante ale unui copil extrem de dificil.

Facultatea de Istorie și bucuria fricii de a lipi afișe pe pereţii facultăţilor de la Universitate

Viața sa s-a schimbat radical imediat după ce a intrat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, aici având șansa de a-i descoperi ,,pe câțiva intelectuali extrem de prețioși ai vremurilor noastre”, care i-au insuflat valorile echilibrului, democrației, respectului reciproc și a ambiției de a atinge orice țintă propusă:

,,Lucian Boia, Adrian Cioroianu, Stelian Tănase, Valentin Stan, Mihai Răzvan Ungureanu, Zoe Petre, Andrei Pippidi, Daniela Zaharia, Dinu C. Giurescu sau Ioan Scurtu mi-au fost în parte modele profesionale sau de viață, viziuni diferite asupra istoriei, vieții, cumulate o bogăție spirituală și intelectuală greu de descris. Drumul vieții și politica vremii m-au făcut să cunosc instituția protestului studențesc, practic, înainte să-l înțeleg teoretic, înainte să citesc Catehismul lui Neceaev sau să cunosc tradiția protestelor din Europa Occidentală, activismul studențesc vest-german sub Rudi Dutschke, etc.”

În 2004 s-a alăturat Miliției Spirituale

În 2004, împreună cu trei colegi, s-a alăturat unei asocieri de idei informale, care avea deja un an vechime, Miliția Spirituală, ai cărei lideri, Mihai Bumbeș și Mihai Burcea, cartografiau lingușelile îngrozitoare pe care mulți politicieni le scriseseră în comunism, dar care brusc erau uitate în democrație. Deconspirările pupincurismului cadrelor fostului Partid Comunist Român erau listate și lipite pe pereții facultăților:

,,Atunci am descoperit bucuria fricii de a lipi afișe pe pereţii facultăţilor de la Universitate. Facultatea de Istorie era o oază a libertății de exprimare, un aspect nu foarte plăcut pentru rectoratul Universității București din acea perioadă și nici pentru ligile studențești, în multe cazuri profund politizate. Pe Gabi Petrea, viceprimarul sectorului 6, prietenul și colegul meu din PSD, îl cunosc de zece ani. La acea vreme noi eram extrem de rebeli și radicali în orice apropiere de factorul politic – pe atunci nu aveam niciun fel de implicare politică. Fiecare întâlnire de azi cu Gabi, înseamnă constant rememorarea acelor vremuri extrem de interesante.”

S-au implicat în mai multe acțiuni civice care mai mereu se sfârșeau printr-o mustrare scrisă din partea jandarmeriei. Totul pornea de la o bere între prieteni, câteva lecturi bune, acel simplu „hai să ne implicăm”, care rezulta apoi în organizarea directă a unor proteste pentru accesul liber la arhivele fostei Securităţi, pentru problemele studenților, votul uninominal, sau pentru libertatea de exprimare:

,,Puțină lume știe că «Luaţi site-ul de cultură şi băgaţi-l în dubă!» se întâmpla și în anii 2000… mâncam covrigi în Piaţa Universităţii, lipeam afișe și ne feream de ochii prea vigilenți ai unor domni dispuși oricând la o amendă grasă pentru lipirea vreunui text din trecut despre binefacerile PCR și a iubiților conducători, semnat de vreun puternic al zilei, precum Adrian Năstase, PF Patriarhul Teoctist, Rodica Stănoiu, Corneliu Vadim Tudor, Valeriu Stoica, Emil Boc, Andrei Marga, Theodor Stolojan, Viorel Hrebenciuc, Mugur Isărescu, Octavian Știreanu, George Copos sau Adrian Severin.”

Tot în anii studenției, alături de cei 7-8 colegi de la Miliția Spirituală a pus umărul la organizarea câtorva conferințe extrem de importante la vremea respectivă care au atras atenția studenților și profesorilor din Universitate, la care au participat Florin Iaru, Cosmin Gușă, Crin Antonescu, Ovidiu Nahoi, Bogdan Ciucă, Lucian Bolcaș, Stejărel Olaru și mulți alții: „Cenzura și obstrucție în media românească (2004)”, „Realizări și eșecuri în guvernarea 1996-2000 (2005)”, „Pro și Contra. Legea Lustrației (2005)” și, cel mai drag eveniment al studenției sale, conferința „Roșia Montană, Dezastru sau Mistificare (2006)”.

,,Nu mi-am descoperit vocația de ecologist ieri”

În ultimii ani a fost la modă să fii anti RMGC, pro Alburnus Maior și mulți politicieni au speculat populist această stare de spirit, Roșia Montană, alăturându-se protestelor. Horia, însă, s-a alăturat mișcării protestatare încă de la început:

,,Îmi place să cred că nu sunt un infam, sunt pro natură, pro valori culturale ale unei comunități cu istorie milenară, pro celebrarea spiritului civic, de mai bine de zece ani. Nu mi-am descoperit vocația de ecologist ieri. Din 2005, de la cel de-al doilea festival Fân Fest, unde la acea vreme răsunau rock-ul și punk-ul, cu mici inflexiuni de rap, particip anual la acest festival și susțin cu ce pot mișcarea chiar dacă am părăsit societatea civilă acum 8 ani pentru politică. Prima dragoste nu se uită, așa și serile frumoase în care Luna Amară, Implant pentru Refuz, Altar sau Subscribe încercau să ne trezească din letargia socială, să ne spună acel frumos «Rezistența arată că se poate! Continuăm împreună și câștigăm!».”

În vara extrem de fierbinte a lui 2007, alături de câțiva prieteni, Horia l-a convins pe șeful Camerei Deputaților de la acea vreme, Bogdan Olteanu, actual viceguvernator al BNR, să susțină de la fața locului mișcarea anti-RMGC, ,,cunoscându-i poziția pro – alternativele pentru o dezvoltare durabilă în zonă, bazate pe valorificarea tradițiilor și a meșteșugurilor locale.”

A venit la Cluj în 2007, la masterat, și aici a devenit și pesedist cu acte în regulă

În 2007 Horia Nasra s-a mutat la Cluj, propunându-și să-și completeze studiile printr-un masterat despre socio-antropologia epocii moderne. Fiind crescut în Țara Moților, nu a putut să uite niciodată Transilvania și în 2007 a decis să se întoarcă, să ia o pauză de București, o pauză care s-a dovedit a fi pe perioadă nedeterminată, fiindcă se simte foarte bine în Clujul pe care îl definește ca fiind un oraș ,,multicultural și plin de viață, plin de energia studenților”.

La Cluj a devenit și pesedist, după o primă tentativă ratată în 2002, la București: ,,Descoperindu-i pe Claude Levi-Strauss, Clifford Geertz, James George Frazer sau Franz Boas am realizat că sunt receptiv la teoriile evoluționiste, deterministe și mitologiste în explicare omului și culturii sale. Cele câteva săptămâni petrecute în Belfast și Dublin în primăvara anului 2008 m-au convins mai degrabă de modalitatea de abordare antropologică a relațiilor sociale, decât una politic-istorică. În acea perioadă am conștientizat că eram de stânga și altă cale nu-mi doream. În societatea civilă din Cluj nu mai voiam să mă mai implic, fiindcă îmi lipseau prietenii din București, astfel am decis să mă alătur PSD. Am trecut prin multe momente frumoase în PSD și m-am încăpățânat să nu renunț la visul de a pune o cărămidă la modernizarea sistemului politic din România.”

De opt ani însă, se destăinuie Horia, tot nu și-a găsit cursul, navigând din ocean în ocean, fără posibilitatea de a ancora într-un port… Rămâne într-o dilemă filosofică-acțională cu privire la poziționarea doctrinară în zona stângii, între stânga dulce, progresistă, și cea mai vișinie, anarho-sindicalistă. De asemenea, nici drumul său anevoios spre ateism nu este clar:

,,Nici astăzi nu sunt pe deplin convins de acesta. Nu pot merge până la capăt cu aserțiunea pozitiviștilor Tylor sau Frazer conform căreia religia este o «îngrămădire de superstiții». Încă mai am o speranță că omul posedă o conștiință existențială față de Univers și de sine însuși, încă mai cred într-o metafizică expusă de Eliade care se exprimă mai curând prin mijlocirea simbolurilor decât prin utilizarea conceptelor. Îmi pun foarte multe întrebări, cea mai grea sarcină a vieții e să îți găsești răspunsuri la întrebările fundamentale legate de existență.”

,,El Che – doar un simbol juvenil, foarte bun pentru marketing, un fel de Coca-Cola al stângii”

Nasra nu crede în stânga tip Che Guevara. „El Che” i s-a părut mereu doar un simbol juvenil, foarte bun pentru marketing, un fel de Coca-Cola al stângii. Nu-i place stânga violentă și cea pentru care nu contează prejudiciul uman produs pentru îndeplinirea unei cauze. A urmărit mai mult sacrificiul în stânga, nealinierea unor personalități politice precum Martin Luther King, Mahatma Gandhi, Pio La Torre sau Rudi Dutschke și se desparte fără regret de Stalin, Mao, Pol Pot sau Che Guevara, care au reprezentat stânga radicală.

,,Chiar și acum, la generația tânără observ un ușor strabism politic când vorbim de raportarea la stânga. Căutăm repere doar în personalități politice marcante. Ce trist… și pentru ce? E suficient să stai sub un măr înflorit cinci minute și sigur îți vin în minte 5-6 laureați ai premiului Nobel care s-au declarat public a fi de stânga: Albert Einstein, Anatole France, George Bernard Shaw, Günter Grass, Bertrand Russell, Jean-Paul Sartre, Pablo Neruda, Gabriel Garcia Marquez, Nadine Gordimer, Jose Saramago. Mai vreți?”, ne întreabă retoric Nasra.

,,Protestul nu este un moft, nu este o modă, ci o atitudine socială”

Horia constată că politica se schimbă, dinamica fiind alta acum, comunicarea mult mai complexă, și chiar și protestul antisistem poate suferi alte conotații. El consideră că protestul nu este un moft, nu este o modă, ci o atitudine socială – este o formă prin care românii și-au regăsit vocația de cetățeni în ultimii trei ani, de amendare a distopiei economice și sociale a capitalismului de cumetrie:

,,Și atenție, dragi colegi politicieni, românii nu vor accepta teoria că suntem copii orfani crescuți la porțile Troicii (Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană)… Deseori îmi văd prieteni, foști colegi de facultate sau colegi de partid, că citesc biografiile lui Tony Blair sau Barack Obama. E bine că citesc, dar sunt lecturi inutile, de vacanță. Poftiți domnilor la «Aventurile Mărfii» lui Jappe sau «Prețul Inegalității» lui Stiglitz. Înnebunesc și mă simt profund laș și idiot că nu strig mai des în gura mare: Haideți fraților să importăm profesori străini pentru ASE și ISE, să ne învețe și altceva decât economia neoliberală! Dintre politicienii români contemporani, îi citesc cu drag pe retrașii Vasile Dâncu și Adrian Cioroianu, pesemne că distanțarea de partid produce serenitate și calitate, în rest, cum spun «hughenoții din Pata Rât», «halesc» la cafea tot ce scriu cei de la Critic Atac, Vox Publica, dar pentru echilibru nu pierd nici editorialele bune din Revista 22, Dilema Veche sau Contributors.”

În politică a descoperit și oameni cu caracter, însă criza tuturor partidelor politice face ca bunii profesioniști să fugă de obicei de acest mediu

În politică Horia spune că a descoperit și oameni cu caracter, însă evidenta criză a tuturor partidelor politice face ca cei care au un parcurs profesional recunoscut de comunitate să fugă de acest mediu. Sunt trei persoane cărora le este recunoscător pentru călătoria sa în politică de până acum, o călătorie ,,fără pile, cu puțini bani, fără nepotism, cu pupincurism moderat și cu multă libertate de expresie”: avocatul Vladimir Mătușan, care l-a inițiat în PSD, deputatul Aurelia Cristea, care l-a convins să nu plece din PSD în 2010, care a avut curaj să organizeze acel mini referendum în cazul Roșiei Montane și care nu a votat proiectul RMGC (alături de parlamentarii Alexandru Cordoș și Cornel Itu) și președintele Remus Lăpușan, care a acceptat faptul că are un purtător de cuvânt atipic și care l-a sprijinit în multe situații.

Cele mai frumoase amintiri din PSD: paradoxal, două înfrângeri și o victorie

La alegerile parlamentare din 2008, a stat două săptămâni la Brad, implicându-se în campania electorală a poetului Adrian Păunescu, un maestru al poeziei, totuși ușor îndepărtată de filosofia sa de viață, dar pe care nu o putea ocoli. Deși a câștigat colegiul Bradului, Adrian Păunescu a pierdut mandatul de senator la redistribuire.

O altă amintire e legată de alegerile locale din 2012, când a colindat vestul județului Cluj alături de colegii săi de la tineret, dar mai sunt și alte amintiri frumoase: ,,Și campania din toamnă, care chiar dacă s-a soldat cu înfrângerea noastră a fost cea mai intensă pentru mine…”

Cât despre reforma PSD…

,,S-a discutat mult despre leadership-ul PSD și cred că rezumându-ne la asta rămânem pe o pistă greșită”, spune Horia Nasra. ,,Reforma PSD înseamnă să înțelegem că liderii politici sunt trecători, dar principiile rămân și câteva le-am enunțat în iarnă imediat după înfrângerea de la prezidențiale: excluderea corupţilor/baronilor din PSD şi retragerea liderilor din funcţiile de conducere dacă sunt cercetaţi penal pentru fapte de corupţie, nu poate fi ocolită!”

Problema demografică, consideră el, trebuie să fie o prioritate a stângii în România, alături de claxonarea exceselor corporaţiilor faţă de angajaţi, o stângă care să tragă un semnal de alarmă asupra scăderii capitalului autohton, sufocat de marile corporaţii, o stângă care să susțină o politică fiscală bazată pe solidaritate şi dezvoltare economică, un sistem de impozitare progresivă a veniturilor şi profiturilor.

Nasra mai spune că PSD trebuie să transmită mesaje segmentate socio-cultural, specifice comunităţilor, nu național-unitar confuze, să promoveze o relație echilibrată între stat şi confesiuni, să-și asume ecologia ca o componentă importantă a stângii, importantă fiind și susținerea mai pronunțată a integrării romilor în societate. De asemenea, el consideră că trebuie să învățăm să respingem pomenile electorale și să începem separarea funcțiilor administrative de cele politice:

,,Dezbaterea este largă și cred că acum este timpul să înțelegem că avem nevoie de o infuzie de identitate doctrinară, care poate veni din partea unor cetățeni onești, profund dezangajați de caracatița corupției transpartinice: Victoria Stoiciu, Vasile Ernu, Vasile Dâncu, Florin Poenaru, Alex Cistelecan, Costi Rogozanu, Eniko Vincze, Florin Flueraș, Norbert Petrovici, Gabi Crețu sau Lucian Butaru. Politic vorbind, mă bucur că «Republica Procurorilor» destructurează «Republica Baronilor». Și aici nu mă refer doar la Laura Codruța Kövesi, ci la toți procurorii curați din România, la șefii serviciilor teritoriale, precum Botezan, Hrincescu, Boicean, Constantinescu, Onea și mulți alții, care și-au asumat o luptă dură cu mafia politică. Acest intermezzo sanitar al statului trebuie să pregătească cărămidă cu cărămidă construcția «Republicii Instituțiilor și Valorilor».”

Timpul liber, împărțit între pian, alpinism, feline, comunicare și publicitate

În timpul liber îi place ,,să își mai aducă aminte” de cei 6 ani de pian pe care i-a făcut în liceu, și are două grupuri de prieteni în județul Hunedoara și în județul Bihor, alături de care face drumeții, speologie și alpinism, fiind și membru al clubului SpeoZarand Brad, afiliat Federației Române de Speologie.

Nu își tăgăduiește nici binecunoscuta sa pasiune pentru feline. A avut pisici de mic, de când locuia cu bunicii, la Brad:

,,Da, recunosc, sunt vinovat și pentru asta, îmi plac pisicile!”

Acum are o pisică Chartreux, mondenă, pe nume Aramis, și prenume Uri.

În 2014 a fost preocupat să înțeleagă și să își dezvolte abilitățile personale în zona comunicării și publicității, dar și să contribuie la creșterea câtorva proiecte:

,,Inițial am crezut că «piața comunicării» este o pădure impenetrabilă, însă nu este deloc așa. Suntem în faza pionieratului, în care cel mai quality, mobil și rapid produs va fi mereu și cel mai solicitat. Comunicarea și publicitatea sunt astăzi catalizatoarele inovației și sper ca în viitorul apropiat să apară jucători importanți în publicitate și comunicare și în România, care să depășească granițele țării, precum deja celebrele agenții Leo Burnett, Omnicom, WPP Group, Interpublic, Publicis, Dentsu și Havas. Pentru mulți este un vis dificil, dar nu imposibil… «Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe, iar vederea în depărtare e ceva. Când ajungi acolo e cu totul altceva», vorba maestrului Brâncuși, despre a sa coloană fără sfârșit…”

Horia Nasra, după cum singur se definește, e un mergător înainte, ce crede în progres, în muncă, și în trezitul de la 6 dimineața. În rest, e un om (deocamdată și politic) ,,cu bune și rele, ca orice altă persoană”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *