Analiza

Fricile lui Dragnea. Diferența dintre Ponta și Dâncu

După aproape două luni de proteste de stradă, remarc faptul că PSD este nevoit să stea în campanie electorală și “vigilent” la “dușmanii” din interior și exterior. Asta cere multă energie și mulți oameni. Plata oamenilor cere multe resurse financiare. Resursele implică riscuri. Riscurile vin la pachet cu frica de pușcărie și, implicit, de disoluție a puterii în partid. Frica de pușcărie impune o campanie electorală permanentă. Așa închidem un prim cerc și o primă concluzie: PSD se auto-halește.

Căci, vorba unui bun prieten, “în țara asta singurii adversari politici ai celor din PSD sunt liderii PSD. Numai ei fac posibil ca orice victorie a PSD să se transforme în catastrofă”.

Și trecem la punctul doi de pe ordinea de zi: cum ar putea arăta PSD cu Vasile Dâncu preşedinte?

Când primarul Iașului își permite să “iasă din rând” și să-l critice pe Măritul Conducător al PSD, este zburat cu unanimitate. De Chirică nu-i este frică lui Dragnea.

Lui îi este frică de Ponta care face haiducii declarative (toarnă dulceață în șoșoni) prin Sudul și Estul României. Dar cel mai frică îi este de Dâncu. Da, da, Vasile Dâncu.

Ponta este un golănaș răsfățat al PSD care are tendința de a se radicaliza (din moftul că nu mai este ce este, dar ar mai răspopi și el pre mulți în cazul în care s-ar ridica din nou) – este amenințarea pentru PSD-ul „sudist” de a-i pierde pe naționaliștii radicali care erau cu Vadim Tudor, Dan Diaconescu în Direct și Gigi Becali, despre care știm că s-au aciuat în PSD – de dragul unui lider credibil, că altfel s-ar fi aciuat la PRU; numai că Bogdan Diaconescu nu e lider, e papagal politic – de aceea a și fost ejectat de către ai lui. Poate altfel ar sta situația dacă Ponta ar deveni liderul PRU și și-ar propune un socialism radicalizat de stânga. Asta ar putea coagula un electorat cu o pondere de 20-22% (s-a demonstrat deja prin intrarea în forță în Parlament atâta a PRM în 2000, cât și a PP-DD în 2004 și 2008), chiar și în lipsa “sponsorului” Sebastian Ghiță – și ar merita să facem o discuție cu privire la faptul de ce taman după câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis a fost lăsat din brațe de către „serviciile” a căror “pușculiță” a fost în ultimii 12 ani. Prea mulți ani!

„Dreptatea” la care se apelează de către PSD în logica votantului din „Sud” este extrem de simplă și chiar “logică”. Am stat de vorbă cu un cunoscător al României reale, cea care votează și pentru care PSD este singurul partid care, sistematic, le mai aruncă câte o firmitură. Și pentru care DNA și cu Iohannis sunt cei răi că au ceva cu PSD-ul lor. Abuzul în funcție, corupția, furtul banilor publici șamd sunt niște lucruri abstracte, departe de nevoile lor cotidiene. Pentru ei sunt niște chestii inventate de cei care nu lasă Guvernul să lucreze, ci numai încearcă să le bage liderii la pușcărie.

(Mă rog, când vine vorba de Băsescu, Udrea, Iohannis, PNL, USR șamd, tot ceea ce a fost sistematic terfelit la “Antene”, totul este extrem de clar: ăia chiar au furat toate bogățiile țării pe mână cu multinaționalele și Soros, fiind acoperiți de DNA și SRI)

Pentru simpatizanții PSD OUG 13 și acțiunile ulterioare sunt obligatorii pentru că așa au spus cei de la CCR și UE. Și că ăia care protestează la București și Timisoara sunt niște nenorociți care au furat centrul Bucureștiului și Timișoarei (de Cluj-Napoca n-au prea auzit decât când îl înjură printre dinți pe Boc că le-a tăiata salariile și “penziile”, deși mulți n-au fost angajați niciodată și/sau mai au mult până la „penzie”).

În lumea din “Sud”, “eminamente agrară”, primarul este stăpânul comunității și decidentul principal, totul se află în mâna lui și depinde de el. La fel stăm și în orașele mici ale României, precum și în multe din orașele mari. Președintele de consiliu județean e perceput ca un primar mai mare cu mai multe responsabilități. Într-un mod ce se vrea și legiferat ca atare (deci PSD-ALDE își asumă) avem o sursă de bani care se poate sifona “legal” de la stat.

Uitați-vă la filmul “Aferim”, veți recunoaște modelul civilizațional al boierilor stăpâni peste tot ceea ce mișcă și suflă, un loc în care corupția, abuzul, furtul banilor altora nu există ca noțiuni. Este modul natural și de bun simț de viață – de aceea toată lumea nășește pe toată lumea, să aibă protecție și de unde primi atunci când este de primit. De aceea se intră în politică: se duc oamenii acolo unde știu că sunt bani lesne de făcut. De aceea oamenii “din Sud” sunt realmente șocați că cineva le condamnă modul de viață: „Bă, eu cum îmi hrănesc familia?!” Așa că: Justiția face jocuri politice, Soros plătește, Udrea și cu Băsescu fură.

E România reală, cea care votează acolo (dar și prin multe locuri de la noi).

Totuși, de remarcat un lucru: nici măcar PSD Argeș nu mai este ceea ce era odată: când cu ocazia mitingului de susținere al Guvernului Grindeanu, au putut aduce cu arcanul numai 1500 de persoane la Pitești. Sunt, totuși, 76 de primari PSD în județ… Deci, grijă mare la cum “sic transit gloria mundi”!

Dar buba cea mare a PSD rămâne Ardealul și numărul considerabil de votanți pro-PSD pe care-l aduce acesta, indiferent de cine câștigă alegerile. Suntem obișnuiți să vedem victoriile electorale numai după cum colorăm hărțile în albastru sau roșu în funcție de cine este pe primul loc. Dar victoriile mari sunt cele în care într-un județ mare cineva “pierde” alegerile cu 45-49%. Contorizând numărul de voturi din aceste județe obținem cheia adevăratelor victorii electorale. Că nu mai lucrăm pe uninominal, ci pe liste.

Iar aici, la cifre, Ardealul moderat de stânga câștigă. Exact ceea ce va pierde Liviu Dragnea.

Din 2014, încoace, PSD este într-un trend descendent (nu că ar sta mai bine restul partidelor politice): de la 5,2 milioane de voturi din dreptul lui Victor Ponta (prezidențialele din 2014), la 3,2 milioane în dreptul lui Liviua Dragnea (parlamentarele din 2016).

Și, totuși, Dragnea a câștigat alegerile, iar Victor Ponta le-a pierdut. Frumos paradox. Dar tocmai acest paradox hrănește frustrările lui Ponta (iar amintirea faptului că a pus botul la cântecul lui Dragnea și a demisionat după #Colectiv, nu este în măsură să îl calmeze).

În Transilvania (fără Harghita și Covasna) ultimilor alegeri, PSD a reușit să mobilizeze 560.000 de voturi. Deci, închidem cercul logic al afirmației făcute anterior (cea despre un partid nou de stânga care ar putea alinia 20-22% electori), arătând că numai Transilvania poate da 18-20% din potențialul lui Dragnea acestui eventual nou partid. Iar dacă acest eventual nou partid este unul regional – în contextul băgării în seamă al Dubluței Vasilescu care și-a obținut “zi” de sărbătoare pentru Oltenia – și încă unul social democrat cu ștaif, cred că ne dă explicația faptului că Vasile Dâncu cam poate vorbi ce vrea (chit că e în afara partidului), iar Dragnea trebuie să țină cont de ceea ce zice el.

Iar Vasile Dâncu “spune” multe la el pe blog, doar trebuie citit ce spune și când cică nu spune nimic. În primul rând că aflăm informații relevante despre ce gândeşte un oponent al lui Liviu Dragnea care gândește ca din PSD.

Aflăm și de la Dâncu exact ceea ce afirmă public strada: liderii PSD-ALDE au vrut și încă mai vor să castreze Justiţia înainte ca aceasta să îi condamne pe ei pentru faptele pentru care sunt în curs de judecare. Scurt, concis, la obiect. Și, cel mai important lucru, afirmațiile sale nu au primit nici o replică (nici ca dojană, nici cântec de sirenă) dinspre Dragnea, nici măcar prin interpuși, așa cum a primit Ponta, măcar prin intermediul Olguței Vasilescu (“Ponta să fie lider al PSD, nu analist politic. Nu mai e întrebat, pentru că nu mai vine la ședințe”), sau al Gabrielei Multe Nume de Soți (“a fost un copil răsfăţat al PSD şi pe bună dreptate, pentru că are calităţi reale, şi umane, şi politice, şi aş vrea să înţeleagă că acest partid i-a oferit maximum din cât se poate oferi, prin prismă politică, din partea unei formaţiuni, a unei echipe dificile – fiind, totuşi, cel mai important partid politic din România – pentru unul dintre lideri. Şi el, la rândul lui, sunt convinsă că va conştientiza că are anumite responsabilităţi şi că trebuie să fie alături de noi. Niciodată, din punctul meu de vedere, cred că nu va fi mai apreciat în afara PSD decât o facem noi în echipă, în familie. Aici, întotdeauna, va avea locul său, un loc important. (…) Eu aştept ca în perioada următoare să devină puţin mai dornic de colaborare cu noi, să aibă o relaţie mult mai bună cu preşedintele actual al partidului, Liviu Dragnea, care a fost ales statutar”).

Deci, ce ne facem domnu’ Dragnea cu domnul Vasile Dâncu? Când acesta poate oferi posibilitatea prefigurării unui PSD ponderat, mai intelectual, un PSD care nu umblă cu pistolul mitralieră “de la Revoluție” sub pardesiu să poată băga mâna în buzunarele proștilor mai bine?

Ce ne facem dacă apare pe scenă un PSD regional cu care să poți comunica și discuta mai corect și mai onest – și care să nu considere că a câștiga alegerle înseamnă a legifera orice și numai în interesul personal al liderilor? Mai ales când acuzațiile de corupție la adresa lui Dâncu sunt mici, vorba reclamei, extrem de mici… Nu văd nici un motiv ca votanții tradiționali ai PSD să nu voteze un partid social-democrat mai puțin corupt. Mai ales când lupta anti-Mafie (și sus Patrie) vine dinspre “ai lor” (reamintesc cazul Corneliu Vadim Tudor).

România are nevoie de politci de stânga din cauza faptului că am ieșit din socialismul multilateral-dezvoltat extrem de subdezvoltați: economic, social, cultural. Și au avut grijă, timp de 27 de ani, diverși, să ne pauperzieze prin hoții mai pe față, mai prin dos. Dar România are nevoie ca aceste politici de stânga să fie făcute în cadrul unei democrații liberale autentice, nu în cadrul unei dictaturi de tip sud-american și unei economii de bantustan.

Dacă se reușește crearea unui partid social-democrat autentic, salut această inițiativă.

PS: Oricum Dragnea are probleme majore în dosarul său aflat pe rolul instanței: deja există un al patrulea inculpat în dosar care recunoaște acuzațiile DNA și cere procedură simplificată de judecare. Adică o înțelegere. Este vorba despre Ionel Marineci, șef serviciu în cadrul Complexului de servicii destinat copilului și familiei Teleorman, care devine astfel al patrulea inculpat în dosar care își recunoaște faptele. Din Dragnea curge sânge, altfel nu s-ar agita așa de pe față rechinașul mitoman Victor Ponta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *