Vocea ta

Fost ministru al Educației, despre necesitatea aplicării legii și ONG-urile „căpușă”: „Nu făceau altceva decât să fie niște grețoși traficanți ai mizeriei propriei comunități…”

Revenirea românilor în țară după ce pandemia de coronavirus a lovit din plin statele membre ale comunității europene a ridicat o serie de probleme chiar aici, în România, tocmai din cauza aplicării legii. Sau a lipsei de exercițiu în aplicarea acesteia. Fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, observă erodarea principiilor promovate de unele state din Uniunea Europeană în privința respectării drepturilor, principii ce erau susținute doar verbal de către diverse ong-uri „căpușă”, dar care periclitau singurele soluții care se refereau tocmai la aplicarea legii. 

Erau blocați în primul rând de constelația de oengeuri-căpușă, primii în furtul propriei comunități. Furau și la licitațiile pe sandwichuri pentru copilași

Redăm în cele ce urmează textul semnat de fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu.

„Au devenit vizibile bombele sociale în cartiere în care s-au întors populații care au stat 10-20 de ani în alte țări UE. Aceste țări UE ne dădeau, adesea deranjant, lecții de integrare. Atât de deranjant încât soția mea, franțuzoaică get-beget, era să-l ia la palme pe un ministru francez pe Stade de France în urma unei discuții despre români, iar fiică-mea, care avea 7 ani atunci, i-a spus direct că e un mare idiot. 

Iată că acești cetățeni români, de diverse etnii, după ce au stat 10-20 de ani în țările din UE care ne dădeau lecții, pun astăzi probleme mai mari odată întorși decât cei rămași acasă. Observația mea, bazată pe o bogată experiență în Franța, este că și-au perfecționat tehnicile de victimizare în contact cu serviciile sociale și poliția revoltant de… permisive. E clar că strategiile celor care ne dădeau lecții nu funcționează. Asta ne arată că altă soluție în afară de aplicarea necruțătoare a legii nu există, și că toate strategiile psihopupu și mângâiatpecreștetcăsărăcuțuevictimăadiscriminării nu funcționează. 

Când eram în funcție eram de-a dreptul dezgustat de câți bani erau tocați de zeci de oengeuri care, în afară de blablauri pe la conferințe și achiziții dubioase, nu făceau altceva decât să fie niște grețoși traficanți ai mizeriei propriei comunități. În același timp, puținii oameni remarcabili, care chiar făceau ceva concret, erau blocați în primul rând de constelația de oengeuri-căpușă, primii în furtul propriei comunități. Furau și la licitațiile pe sandwichuri pentru copilași, oameni buni.

A venit momentul realismului: în aceste politici, ca în viața de zi cu zi, funcționează un singur mod de a rezolva problema: încurajarea celor buni și sancționarea legală, dar necruțătoare, a celor care greșesc. Fără excese, fără ură, fără rasism. Nicio cutmă de clan, nicio lege nescrisă, niciun obicei ilegal nu are întâietate în fața legilor țării, în fața interesului suprem al copiilor, în fața colectării impozitelor și justificării averilor cerute de lege. România este una dintre țările care a făcut cel mai mult în Europa în domeniul respectării drepturilor minorităților, trebuie să continuăm calea aceasta, dar primul drept al minorităților este să trăiască în liniște și prosperitate. Iar pentru asta statul trebuie să fie puternic și egal, tot timpul, atât în răsplată cât și în pedeapsă pentru toți cetățenii săi.

Și, by the way: în viața mea, în nicio țară liberă în care am trăit, nu am văzut vreun om care respecta legea să fie discriminat. Ba chiar am văzut numeroase cazuri în care, străin sau minioritar fiind, ți se treceau cu vederea anumite chestii iar majoritarii chiar te ajutau. De ex. când, în Japonia, m-au prins la radar cu permis de conducere californian (habar nu aveam că nu e valabil în Japonia), dacă nu era Masato Miyake să negocieze cu polițiștii spunând că deh, sunt gaijin, și merg imediat să îmi fac permisul japonez, o pățeam rău de tot. Așa am scăpat cu o amendă strașnică. 

PS: când eram în funcție, un apropiat prieten suedez, mare profesor universitar, căsătorit cu o admirabilă româncă, mă sună furios și mă ia la ceartă că din cauza guvernului în care eram, Lund, orașul său, e invadat de cerșetori din România. Eu îl întreb: Ken, e ilegal cerșitul în Suedia? Candid, Ken al meu îmi răspunde: ”NU”. Păi și atunci, dragă Ken, la cine e problema, la legiuitorul suedez sau la guvernul român?”, notează Funeriu pe pagina sa de socializare. 

 

 

 

 

 

 

sursa: danierlpfuneriu/facebook.com

sursa foto: capital.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *