Florina Pop, fostă concurentă MasterChef și Hell's Kitchen: „Clujul e cel mai greu oraș pentru un business în domeniul alimentației publice”

Florina Pop e o tânără clujeancă de 29 de ani, fostă concurentă MasterChef și Hell's Kitchen, pasionată de gătit, în trecut manager de restaurant în complexul studențesc Hașdeu, actualmente doctorandă la Agronomie și, pe viitor, proprietară de cofetărie cu produse tradiționale. Arta culinară a atras-o pe Florina de mică, a fost pentru  ea o preocupare constantă, dar, după experiența conducerii timp de 5 ani a unui restaurant pe Piezișă, a ajuns la concluzia că, pentru un business în domeniul alimentației publice, Clujul e unul dintre cele mai dificile orașe. 

Cu toate acestea, Florina nu s-a descurajat și, după ce va avea și diploma de doctor în mână, intenționează să își mai încerce încă o dată șansa, de această dată pe segmentul de cofetărie. Dar, până la aceste planuri dulci de viitor, Florina Pop ne povestește cu veselie și dezinvoltură momentele picante din culisele emisiunilor culinare la care a luat parte, felii importante din povestea ei de viață.

Pasiunea culinară s-a născut în bucătăria părinților

Pasiunea pentru gătit a Florinei Pop s-a născut în bucătăria părinților. Ambii găteau și ea s-a simțit de mică atrasă de partea de deserturi și prăjituri:

„Pe atunci nu exista toată aparatura de acum, mixer și alte chestii de genul ăsta, mai trebuia să faci un albuș cu mâna, și, atunci, cine era calul de bătaie? Eu! Și cred că de acolo a început toată pasiunea. Și așa, încet-încet, mama s-a lăsat și  m-am apucat eu, în ideea că am început să fac tot ce era nou. Inovam rețetele tradiționale, schimbam fața rețetelor vechi, dar în așa fel încât gustul să rămână la fel, pentru că, până la urmă, asta spune toată lumea: «Gustul ăla de odată... unde e?!»

Am început să fac torturi pentru prieteni, pentru colegi. La noi acasă era la ordinea zilei zi de clătite, zi de plăcinte, sâmbăta zi de prăjitură. Tot blocul aștepta weekendul să mănânce prăjitură. Acum așteaptă Paștele și Crăciunul, să mănânce sarmale de la mama.”

Timp de 5 ani, manager de restaurant studențesc în Hașdeu

Florina a făcut liceul cu profil agricol, la Alexandru Borza. În clasa a XI-a a luat locul I pe țară la olimpiada interdisciplinară, din 5 materii, din domeniul său de studii, și așa s-a decis să meargă mai departe la Facultatea de Agronomie. Apoi a continuat cu un  masterat în dezvoltare rurală și cu un doctorat în Biofizică.

În liceu a făcut și un curs de înfrumusețare și a lucrat câteva luni într-un salon, în timpul facultății, după care și-a deschis un salon împreună cu încă doi colegi. În tot acest timp, a fost și manager de restaurant, aproape 5 ani de zile, în complexul studențesc Hașdeu:

„Și acolo am experimentat tot felul de rețete cu tot ce îmi trecea prin cap, tot felul de seri tematice. Cel mai mult am făcut pe terasă seri cu un aer medieval, făceam tot felul de mâncăruri și respectam rețetele din anii respectivi. În 1500 nu erau cartofi și atunci făceam cu hrișcă. Încă, la noi, nu existau foarte multe produse agricole, și atunci toate erau făcute pe bază de carne, ceapă, erau tăiate manual. În vremea respectivă nu exista mai nimic, nu era nici măcar porumbul, și oamenii mâncau foarte multă carne, vânat, la orice masă am folosit extrem de multă  ceapă și am avut și seri în care am depășit momentul neajunsurilor și am făcut gulaș. Le dădeam la prețuri, doar cât să acopăr materia primă, era o distracție, așa... veneau peste 100 de persoane, care mâncau cu 5 lei o porție mare de mâncare și era suficient, pentru că făceau consumație mare. Am început să fim, așa, o familie, eram deja  servus cu toată lumea.”

Pe lângă facultate, Florina se ocupa în paralel și de salon și de restaurant, și, din cauza lipsei de timp, a renunțat inițial la salon, apoi, din lipsă de clienți constanți, și la restaurant:

„Eu sunt mulțumită de faptul că am închis. Din punctul meu de vedere, nu mai merita. Clujul e foarte ciudat, fiindcă sunt multe pauze, nu mai e ce a fost odată. În 2008-2010, și în august era full terasa, pe când, acum, am impresia că studenții calculează de vreo 2-3 ori înainte, dacă ies sau nu. Clujul e cel mai greu oraș pentru un business în domeniul alimentației publice, care se axează mai mult pe studenți. Dacă ești pe altă secțiune, poate e mai bine. Poți să îți încerci norocul, dar, odată ce ai avut și știi cum e... cel puțin pe segmentul ăsta, eu nu m-aș mai duce, categoric!”

Din culisele Hell's Kitchen

Prima dată, Florina a concurat la MasterChef, în sezonul 3, după care, impulsionată de foștii colegi de emisiune, a participat și la preselecțiile pentru Hell's Kitchen:

„Am fost singura care am trecut, dintre foștii colegi, dar din Ardeal am fost foarte mulți. Ne-am dus la București, am intrat în casa care a fost construită pentru emisiune, și ni s-au luat telefoanele, tot, și timp de o lună cât am stat eu în concurs nu am avut acces la informație, nu televizor, internet, telefon, nimic. Eram complet rupți de realitate - într-o  lună am avut de două ori 10 minute cadou, pentru ca să vorbim la telefon. Și asta, fiindcă voiau să scoată din tine tot, efectiv să te exteriorizezi, să îți vadă adevărata față, și consider că pe un om numai când îl stresezi și când îl privezi de anumite chestii, atunci e el însuși.

Aveam un program foarte încărcat. Timp de o lună am fost filmați încontinuu, și nu mai știam că e luni sau marți, sau ce zi e. Ne mai întrebam, așa, oare ce zi e astăzi? sau, cât e ceasul? Astea erau întrebări frecvente și aveam probleme și cu lumina, pentru că în casă nu erau geamuri. Aveam acces doar la terasă, unde puteai să ieși, și ăsta era singurul motiv pentru care ieșeam afară. Eu nu fumez, toți colegii fumau, și stăteam pe terasă, povesteam, stăteam și în jacuzzi, era frumos!

În casă, peste tot erau camere și aveai lavaliera tot timpul la tine. Din momentul în care te trezeai, erai obligat să îți pui lavaliera. Eu m-am simțit super bine în casă, pentru mine a fost o vacanță, nu aveam un  program. Nu aveam nici ceas, și erau treziri tematice. Veneau cu Garda  Națională cu fanfara în living, treziri din-astea nebune, și după fiecare trezire ne scoteau afară la înviorare. Era 6:30-7, era frig, aproape gheață, îți dai seama, nebunie! În momentul în care își terminau ăștia numărul: «Toți concurenții în bucătărie, acum!»

Aproape în fiecare dimineață, sau, dacă nu, tot a doua, a treia, era câte o trezire din-asta nebună. A fost Garda Națională, niște maimuțoi cu specific chinezesc, a mai fost trezire cu muzică dance, apoi  muzică țigănească, circul... au băgat în living toate animalele, maimuța, lama, ponei, a fost nebunie! Dormeam 3-4 ore pe noapte și apoi iar eram la filmat. Pe mine m-au surprins plăcut trezirile astea de dimineața, dar cam tot timpul m-am trezit înaintea lor. Sunt foarte matinală și am avut un atu în plus, față de restul colegilor, mai somnoroși.

După trezire, se mergea în bucătărie și se gătea conform tematicii trezitului. Te trezeau la 4 dimineața, apoi ajungeai în bucătărie, nu știu sigur ora, ți se explica ce ai de făcut, care era tematica și tot, și apoi, de multe ori, era o probă mai scurtă înainte, de ghicit anumite ingrediente, care putea să îți dea un avantaj pentru echipa ta. Apoi era gătitul propriu-zis, care dimineața era individual și fiecare aveam altceva de făcut. Mai mult era creativitatea ta la probele respective. Și așa, se făcea ora 12-1, apoi era jurizarea, care dura foarte mult, și se făcea aproape 3-4. Așa cred, nu știu sigur, pentru că nu aveam ceas. 

Erai tot timpul în picioare, era o oboseală care se acumula și de multe ori se suprapuneau zilele de trezire tematică, cu seara de service. Eram pe echipe, bucătăria roșie cu albastră, fete contra băieți, și, de exemplu, când ne-a trezit Garda Națională, cei  din sală erau domnii de la Garda Națională, plus prietenii lor și nevestele, și tu aveai un meniu, și trebuia să gătești pentru respectivii  «a la carte».

Meniul a trebuit să îl învățăm, a fost foarte dificil  să înveți un meniu pe  de rost, că nu aveai nicio șansă altfel, și de-asta se creau probleme, pentru că efectiv nu știai ce ai în meniu, și îți dădeau comanda.

În plus, zilnic aveam 2-3 interviuri în care ne întrebau cum ne-am descurcat, ce părere am avut despre preparatele colegilor, despre ce remarci ne-au făcut chefii. Certurile care se văd la televizor sunt pe bune, nu e nimic contrafăcut.”

„Ca experiență, e super fain!”

Cu toată presiunea, privarea de somn și programul încărcat, Florinei i-a plăcut experiența participării la Hell's Kitchen. S-a distrat, s-a simțit în elementul ei și a profitat la maxim de fiecare zi:

„Ca și experiență, e super fain! Și cred că ar fi ok pentru multă  lume, să fie privați o scurtă perioadă de timp de lucrurile care altfel li se par banale, firești. În momentul în care ieși de acolo te bucuri dimineața că e lumină, altfel vezi oamenii – te bucuri că vezi oameni pe stradă, e un sentiment foarte plăcut! Acolo am legat și prietenii, am făcut o gașcă, și tot timpul, dacă era de distracție, cine mergea la jacuzzi? Gașca veselă!”

Participarea la MasterChef și Hell's Kitchen i-au adus Florinei unele oportunități de carieră în domeniul culinar, însă deocamdată tânăra se concentrează doar pe terminarea doctoratului. Ca planuri de viitor, și-ar dori o cofetărie cu produse tradiționale și, fiind la doctorat în ultimul an, visul ei ar putea deveni realitate chiar anul următor. Gastronomia e, pentru ea, o pasiune, la care cu siguranță nu va renunța niciodată.

foto: Florina Pop, Facebook, Hell's Kitchen – Antena 1

Adauga comentariu