Fibrele sunt aceea parte dintr-u aliment (cereale, fructe sau legume) care nu este absorbita in fluxul sangvin, ci este eliminata sub forma de deseuri. Desi nu sunt absorbite, rolul fibrelor in procesul de digestie este unul usor de inteles: ele asigura functionarea eficienta a colonului. Lipsa fibrelor din alimentatie este una din motivele pentru care constipatia a devenit o problema foarte des intalnita.
Fibrele mai ingreuneaza efortul stomacului de a ajunge la zaharul si amidonul din carbohidrati. Legumele, precum broccoli, contin celuloza, adica, in esenta, lemn. Elementele nutritive sunt combinate cu fibrele, deci stomacul are de muncit din greu pentru a ajunge la ele.
De pilda, coaja merelor contine o cantitate importanta de pectina, o fibra solubila. Asadar, daca mancati un mar, stomacul dvs. trebuie sa se lupte cu fibrele pentru a ajuge la fructoza. Pulpa si partea alba a portocalelor contin si ele pectina. Dar daca luati marul, il curatati si apoi il stoarceti, veti obtine ceva cu totul diferit. Microelementele nutritive si fibrele se gasesc in coaja. Va ia cam 5 minute pentru a manca un mar intreg, cu coaja cu tot. Dar ca sa beti sucul sunt suficiente cateva secunde. Si nu uitati faptul ca indicele glicemic este in parte determinat de viteza cu care mancati si digerati un aliment sau o bautura. Iata de ce diabeticii care au o criza de hipoglicemie prefera sa inghita rapid niste suc de portocale decat sa manance un fruct intreg. Desi fructoza este mai buna de cat zaharoza, un pahar mare cu suc de fructe are un efect foarte asemanator cu bauturile carbogazoase: va inunda cu zahar. Acest lucru este valabil mai ales in cazul sucurilor prelucrate, lipsite de fibre si de pulpe – adica exact tipul de suc pe care-l cumpara si consuma majoritatea oamenilor.
Sa vedem ce se intampla cand mancam carbohidrati, de exemplu paine. Daca mancam paine alba, absorbim numai carbohidrati, fara fibre. Este ca si cum am bea pe stomacul gol. Stomacul ajunge la amidon fara a fi nevoit sa-l separe mai intai de fibre. Prin urmare, painea se transforma rapid in glucoza (zaharul din sange) si determina o infuzie brusca de insulina, ceea ce reprezinta mult-temuta crestere si apoi descrestere a nivelui de zahar din sange si poftele de mai tarziu. A manca paine alba este ca si cum am bea alcool pe stomacul gol.
Fibrele nu reprezinta singurul lucru care opreste accesul la zahar. Grasimile si proteinele incetinesc si ele viteza cu care stomacul descompune carbohidratii. A manca niste proteine sau putina grasime – fireste grasime “buna” – impreuna cu carbohidrati este un lucru benefic, E mai bine sa puneti pe paine putin ulei de masline sau niste branza degresata decat sa o mancati ca atare. O farfurie de paste fainoase cu sos de rosii si o bucata de paine italieneasca este o masa extrem de bogata in carbohidrati. E preferabil sa o mancati cu carne sau branza. Un cartof copt la pranz nu-i o idee prea grozava. Dar daca adaugati o bucata de friptura, lucrurile se schimba. Veti produce mai putina insulina si nu veti mai fi atat de flamand in orele ce vor urma.
Ca urmare, fibrele se afla pe lista factorilor ce incetinesc obsorbtia zaharului si a fainoaselor, alturi de grasimi, proteine si acidititate. Ca sa nu ne “imbatam” cu carbohidrati, fiecare masa trebuie sa contina unul sau mai multe din aceste alimente. Alegand alimentele si combinatiile alimentare potrivite si luaind mesele la momentul oportun, puteti sa preveniti hipoglicemia si, ca urmare, sa va controlati greutatea, fara a fi nevoie sa va cenzurati poftele alimentare.