“Fetita mea a ajuns la Urgente din cauza invatatoarei Monica Chiorean”

Parintele unei fetite care a fost in clasa invatatoarei de la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta” inregistrata in timp ce jignea si umilea copii de 7 ani a dat un interviu pentru Ziar de Cluj in care dezvaluie ce s-a intamplat in clasa si cum s-a ajuns la acele inregistrari. Sorin Gherman are o copila cuminte, pasionata de pian, care a ajuns sa nu mai vrea sa mearga la scoala, sa strige singura in camera si sa ajunga la Urgente din cauza comportamentului dascalitei. Ea si inca un coleg invata acum la alte scoli, retrasi de parintii socati, iar acum acestia sunt uimiti de indiferenta autoritatilor fata de abuzul evident. 

Sorin Gherman e cel care a facut inregistrarile, insa precizeaza din capul locului ca nu le-a mediatizat, nu le-a dat decat celorlalti parinti care aveau copii in clasa si Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) Cluj.

Cum ati decis sa faceti inregistrarile?

Eu am facut inregistrarile, dar nu eu le-am dat presei, ci doar parintilor si Inspectoratului. Noi am facut un memoriu cu cea aparuta in presa, plus inca altele trei si l-am depus la ISJ. Noi nu am vrut sa facem mare tam-tam pana nu vedem reactia Inspectoratului. Fetita noastra nu mai este acolo, am mutat-o, dar am ramas pe pozitie. Am considerat ca este oportun sa nu ma dau in spate intr-un demers pe care l-am inceput cu totii. Pe parcurs, multi au renuntat. Motivele sun mai multe. O parte din parinti o sustin pe invatatoare, nu vad pentru ce sustin un asemenea comportament. In plus, fiind un liceu vocational, e foarte greu sa iti multi copilul, pentru ca nu ai optiuni. Noi am mutat fetita la o scoala normala, iar instrumentul il studiaza in particular. O alta categorie de parinti sunt cei care asteapta sa faca altii sacrificii si demersuri. Eu nu as avea in  momentul asta nici un interes, nu mai am copilul acolo. Am sters numele copiilor de pe inregistrari. 

Cum este fetita dvs?

E un copil sensibil, prietenos, comunicativ. Cand are cu cine. Copilul meu nu este o problema, problema este mediul. Ii place pianul si ea a vrut liceul de muzica. Noi nu le-am impus copiilor, nu le-am trasat directive. Si fiica-mea cea mare invata acolo. 

Cum au fost primele ei zile de scoala la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”?

In prima faza a fost ok, apoi am observat ca e abatuta, nu mai era chiar in apele ei. Lucrurile au inceput sa ia alta intorsatura pe parcurs. Nu era suparata dimineata, cum cred unii ca le este lene copiilor sa se trezeasca. Venea de la scoala si spunea sa nu o mai ducem la scoala, ca nu ii place si nu e in regula acolo. Ne-a spus ca doamna invatatoare striga si vorbeste cu “la naiba”, “la dracu” sau “la mama dracului”, expresii care probabil faceau parte din vocabularul ei zilnic. Intr-o seara, am auzit zgomote la ea in camera, credeam ca e cu mama si sora ei, dar era singura. Ulterior mi-am dat seama ca se juca la tabla si repeta scene de la scoala, cu invatatoarea care striga. 

Care a fost prima impresie pe care ati avut-o despre invatatoare?

Ni s-a parut ca e o femeie foarte autoritara care vrea sa se impuna cu oricine. Ca punctul ei de vedere trebuie sa fie puternic si toata lumea trebuie sa ii respecte ordinele. De la copii si pana la parinti, toata lumea trebuie sa stea "drepti" in fata ei. Ni s-a si pus in vedere din prima zi de scoala sa ii spunem orice problema, sa nu vorbim pe la spate, ca orice am face ea tot o sa afle. Reactia asta ni s-a parut anormala. In urma comportamentului fetitei care ne cerea mereu sa nu o mai ducem la scoala, am inceput sa ne punem intrebari. Fara sa stie ea, am imprumutat un reportofon si i l-am pus in geanta. Am vrut sa vedem daca fabuleaza sau se intampla cu adevarat ceva. Prima inregistrare a avut loc in decembrie, inainte de vacanta, apoi in cateva zile din ianuarie si cateva din februarie. Cand am auzit inregistrarea care a ajuns in presa mi-am dat seama ca in clasa se intampla ceva foarte grav. Atunci mi-am cumparat reportofon, ca sa nu mai depind de altii si sa continuam, sa vedem pana unde se ajunge. Am vrut sa vedem daca a fost numai o iesire, chiar daca nici aceea nu era normala. Au urmat si alte episoade, cu alti copii. Nu aveau aceeasi intensitate, dar se repetau. Era clar ca ii implica pe copii in procesul ei de umilire si erau deja invatati cu anumite ordine. Ea zicea “dati-i, va rog, trezirea copii trei ori”, 20 de copii strigau in cor “trezeste-te”. Eu cred ca un psiholog ar putea autentifica acele inregistrari si sa analizeze comportamentele, pentru ca iesirile, cuvintele  care sunt spuse nu mi se par la locul lor pentru un dascal. 

Ce ati facut cu inregistrarile?

In primul rand le-am dat parintilor acelui copil. Tatal lui a taiat din inregistrare strict numele fiului sau, in rest nu e nimic trunchiat. Asta a dus la acuze, inclusiv la sedinta cu parintii, ca am fi trucat inregistrarea, pentru ca suna nefiresc cu numele taiat, apare o sacadare. Celor care vor fi in masura sa analizeze autentititatea inregistrarilor, organele care au dreptul sa faca asta, le pun la dispozitie originalul.

Cum au reactionat parintii copilului la auzul inregistrarii?

A doua zi dimineata si-au mutat copilul de la scoala. A ajuns inregistrarea la ei dupa vreo doua saptamani. Nu am vrut sa actionam pripit, ci, ca la o ancheta, sa vedem daca a fost ceva izolat, ca sa nu aprindem focul in capul oamenilor in mod gratuit. Cand am vazut ce se intampla, cum invatatoarea foloseste cuvinte grele pentru un copil de 7 ani, am hotarat sa ii contactam pe parinti. Au scos numele copilului si apoi ne-au dat acordul sa dam inregistrarea si celorlalti parinti. Toti au fost socati, nu le venea sa creada ca episodul acesta se intampla in clasa unde e copilul lor. S-a convocat o sedinta strict cu parintii, in februarie. S-au intalnit parintii. Eu eram in spital, nu am participat. Concluzia a fost ca ii putem da o noua sansa doamnei invatatoare, cu conditia ca cei din directiune sa monteze camere audio si video, sa puteam avea control asupra celor intamplate in clasa. Asta a fost intr-o marti. Miercuri, inregistrarea a ajuns la urechile invatatoarei si a convocat o sedinta cu parintii si cu directiunea scolii. Inainte de acea sedinta auzise de inregistrare si le-a controlat tuturor copiilor ghiozdanul si i-a gasit fetei mele reportofonul. Sotia a fost chemata la directiune. In fata invatatoarei, i s-a spus ca s-a gasit reportofonul asupra fetitei si am fost acuzati ca am facut inregistrari ilegale. Chiar si la sedinta cu parintii, in loc sa analizeze gravitatea faptelor, am fost noi acuzati ca am fi facut o ilegalitate. 

Cine a facut acuzatia?

Conducerea scolii. Ne-au pus in vedere ca am incalcat regulamentul scolar in care noi am facut inregistrari ilegale. Am consultat si noi un avocat si am aflat ca nu e nimic ilegal, atata timp ca reportofonul era in ghiozdanul fetitei, nu s-a instalat nici un sistem audio in scoala. Noi am vrut sa aflam ce se intampla cu copilul nostru, nu am vrut sa o inregistrez pe invatatoare, ci sa vad motivul pentru care copilul meu nu vrea sa ajunga la scoala.  

Cum a decurs sedinta cu directiunea?

Un purtator de cuvant al parintilor a prezentat punctul nostru de vedere si cum am vrea sa rezolvam situatia. In prima faza, directiunea a spus ca nu se pot instala sisteme audio si video pentru ca nu sunt fonduri si ca, daca un parinte sau cadru didactic nu e de acord, acestea nu se pot monta. Faptul acesta nu e adevarat. Sunt o gramada de scoli de stat care au asa ceva si parintele poate oricand sa isi supravegheze de pe un portal copilul. Nu se fac filmari de Big Brother. Sunt atatea cazuri de violenta si poate sa fie de mare ajutor o camera. Nu s-a aprobat treaba asta si o parte din parinti am fost iar acuzati ca am facut inregistrari ilegale, ca am facut asta fara acordul lor, ca suntem de la Securitate. In loc sa analizeze situatia grava ce se intampla, ne-au transformat pe noi din persoane care aduc la cunostinta niste lucruri grave, in acuzati. Si-a expus si doamna invatatoarea punctul de vedere, in scris. A inceput sa isi spuna cuvantul. 

Care era atitudinea ei?

Am simtit ca nu avea nicio frustrare din treaba asta. Inainte de orice inregistrari sotia mea a fost si a discutat cu ea. I-a spus ca fetita spune ca foloseste asemenea cuvinte la scoala. A negat vehement. Cand parintii care si-au retras copilul i-au spus ca exista inregistrari, a recunoscut si a spus ca copiii trebuie sa stie si de bune, si de rele. Cand am vazut atitudinea lor fata de noi, faptul ca ne-au pus toata povara in carca noastra, am decis ca din acel moment copilul nostru nu mai are un mediu propice ca sa mearga la scoala si sa traiasca acolo. Am decis sa nu o mai lasam din acea zi la scoala. 

Ce s-a intamplat mai departe?

In cateva zile, ne-am intalnit cu parintii in biroul meu. Unul din ei era in ambele tabere si au fost parinti care au inceput sa ne trimita mail-uri ca ne ocupam de lucruri neserioase, ca sotia mea vrea sa faca "vendetta" si ca ne dorim scandal prin orice mijloce. Comentariile sunt dure si injurioase si dupa articolele aparute in presa. Eu imi mentin pozitia: nu eu am provocat acest scandal, ci doamna invatatoare prin comportamentul ei de 30 de ani de dascal. Am trimis memoriu la ISJ, am ramas cativa parinti pe pozitie. Nu l-am depus si la scoala, pentru ca nu s-a luat nicio atitudine. Din contra, am vazut ca nici nu sunt interesati. Un director ar fi ascultat inregistrarea, iar el socheaza, da interviuri si spune ca nici nu a ascultat ce era acolo. La fel, nici ISJ nu a cercetat memoriul nostru pana la aparitia scandalului in presa, desi noi l-am depus de ceva vreme. 

Aveti de gand sa reclamati mai departe, la Minister?

O sa ii sustin pe parintii care au in continuare copii acolo. Eu nu am vrut scandal, doar rezolvarea pe cale pasnica, plus luarea masurilor care trebuie luate. Orice ar fi, noi ramanem pe pozitie si ne pastram cumpatul. Probabil ar mai fi si altii care si-ar muta copilul de acolo, insa, cum am zis, nu ai alternativa la un liceu vocational, decat sa ii sustii doua ore in particular pe saptamana. 

Cum a fost la psiholog?

Am dus fetita la specialist si mi s-a zis ca la ea totul e in regula, ca problema a fost in mediul in care invata. Am ajuns ca dupa ce am retras-o, in ajunul primei zile de scoala in noua ei clasa sa mergem noaptea cu ea la Unitatea de Primire a Urgentelor (UPU) Cluj. Avea niste dureri de cap pe care nu le-a mai avut niciodata. De acolo am ajuns la Neurologie, unde fetita i-a spus doctoritei “m-am gandit foarte tare cum o sa fie la scoala noua”. Traia cu un stres ca oriunde am duce-o, se va repeta ce a trait la “Sigismund Toduta”. Acum au o invatatoare foarte cumsecade, nu are nimeni nici un fel de probleme. Am trecut de la o extrema la alta. Mi-am dat seama recent ca in inregistrari niciodata doamna Monica Chiorean nu le raspundea copiilor la “buna dimineata”. Niciodata. Nu se aude pe nicio inregistrare. Isi pune catalogul pe catedra si nu le raspunde copiilor care ii spun de fiecare data “buna dimineata, doamna invatatoare”. La ultima sedinta cu parintii pe care a avut-o inaintea scandalului i-a tinut trei ore in care le-a predat lectii de normalitate: cum trebuie sa isi educe copii si cum sa se comporte cu ei. In conditiile in care ea nu are nici un copil acasa. Nu invinovatesc pe nimeni, poate nu a putut avea copii, dar nu e in masura sa dea lectii parintilor, pentru ca nu a fost niciodata in aceasta situatie. Noi in casa nu folosim expresiile auzite in inregistrari, indiferent ce facem. Eu cred ca educatia nu se face urland, vorbind urat sau cu bataie. Un copil trebuie sa invete cu vorba buna, orice om a trecut prin copilarie si stie ca bataia nu rezolva nimic, doar inraieste. Oricine are probleme, dar nu ne varsam nervii pe un copil, el nu are nicio vina. Cei care o sustin pe doamna ori nu stiu ce sustin, ori sunt pe calapodul ei, ori eu nu am capacitatea sa ii inteleg. Nimeni nu da dreptate unui astfel de comportament. Cand reclami un abuz, cred ca acesta trebuie tratat ca o urgenta. Imi pare sincer rau ca s-a ajuns in aceasta situatie si ca am fost implicati, dar ma bucur ca am deschis ochii oamenilor sa vada ce s-a intamplat. Acel dascal a fost supraevaluat, de deasupra este si sefa de catedra la invatatori si in Consiliul de Administratie.

Comentarii

Calin

03.04.2015 09:00

 Sper ca nu renunți, ești un părinte adevărat, nu te lasă influențat de nici o părere .Fa-i dosar penal, scroafei, este infracțiune. 

Calin

03.04.2015 09:02

Bravo curajului avut.

Ludovic Sandulescu

03.04.2015 09:06

In mod evident comportamentul invatatoarei respective incalca mai multe legi dar si drepturi ale copilului consfitite de lege. In acelasi timp incalca codul deontologic al cadrului didactic si normele morale. Problema consta in faptul ca acest gen de comportament este manifestarea explicita a unui model comportamental intern al invatatoarei respective si al valorilor morale ale ei. Din pacate, este evident ca acest comportament al invatatoarei nu este doar in mediul scolar ci este internalizat, altfel spus asa se comporta ea de obicei. De aceea ii este f greu sa accepte ca greseste. In plus, acest comportament fata de copii este larg raspandit in Romania la adulti. Este considerat "normal" , ba chiar "dezirabil" de f multul parinti. De ce? Pentru ca foarte multi adulti au fost "educati" exact asa de parintiii lor in urma cu ceva timp. "Traditional" bataia, critica, cearta copilului si apelarea lui cu cuvinte jignitoare este ceva considerat "normal", ba chiar "necesar" pentru educarea copilului! Chiar in urma cu 2 zile am luat atitudine fata de o mama ce isi numea baiatul de 8 ani, in public ( intr-un magazin) "blegule", "pampalau", "tont" pentru ca baiatelul avea ezitari in a vorbi cu vanzatoarea ( copilul era pur si simplu timid si timorat de abuzul mamei). In copilaria mea am fost martor la numeroase abuzuri ale dascalilor la adresa colegilor mei, eu insumi fiind deseori abuzat de unii profesori. In copilaria mea eu si colegii mei am fost trasi de urechi, de par, de perciuni, batuti la palma si la buricele degetelor cu rigla de lemn, la fund, pus cu fata la perete, la colt, in genunchi in fata clasei, palmuiti, numiti "tonti", fraieri", "prosti", "idioti", "cretini", "puturosi", etc. Astea se intamplau in intervalul 1970-1984. Tonul ridicat, amenintarile, urletele unor profesori erau uzuale. Totusi, erau printre profesori si oameni minunati si vreau sa se stie ca nu toti ne-au abuzat. Multi pariniti ai colegilor mei considerau Ok aceste pedepse si comportamente si chiar si ei le aplicau acasa. Eu insumi am fost deseori "gratulat" inclusiv de parintii mei de mai multe ori cu urlete si cuvinte jignitoare.Din pacate oamenii prefera sa nu vorbeasca despre aceste lucruri, ca si cum ar fi tabu, sau le ascunda sau, si mai rau, sa le considere acceptabile sau chiar necesare! Copiii sufera enorm, se simt in pericol si cel mai grav sunt traumatizati si terorizati! In plus, ei vor invata aceste comportamente si sunt sanse mari sa le duca mai departe si sa le aplice la randul lor in societate si propriilor copii. Ei au sanse mari sa devina adulti abuzatori, cu dispret fata de celalalt, prejudiucianti, agresivi. Ce viitor poate avea natiunea romana daca in prezent asa sunt formati copii nostri? Fenomenul violentei verbale si fizice la adolescentii de azi, atat de mediatizat, este un comportament invatat de la parinti si profesori, de la adultii din jur, inca din perioada celei mai fragede copilarii! Invit pe pariniti si profesori, pe adulti, sa faca tot ce este posibil pentru ca sa nu aiba ei insisi comportamente abuzive, violente sau ofensatoare astfel incat sa intrerupa lantul acestei transmiteri intergenerationale!

Ovidiu

03.04.2015 10:46

Ce face sindicatul si inspectoratul scolar in acest caz. Cam multe incidente in invatamantul clujean in ultima vreme. Tac malc...As vrea sa vad pozitia oficiala a sefului inspectoratului si a sindicatului. Poate se lasa cu demiteri si demisii.

edith

03.04.2015 10:58

grup de sprijin: https://www.facebook.com/groups/738968416224324/

radu

03.04.2015 11:16

Va felicit stimate domn, se pare ca exista si persoane cu adevarat simt civic.Cred ca ar trebui pornite mai multe anchete jurnalistice pe tema asta, precum si pe tema comportamentului medicilor si asistentelor din unele spitale cu copiii.Felicitari si pentru Ziar de Cluj, asteptam solutia de la ISJ si va rugam sa continuati ancheta, deoarece acest gen de perosane nu au ce cauta in mediul pedagogic, fiind un factor de contaminare grava a psihicului fragil al copiilor.Sunt convins ca "softul" dnei Chiorean a fost "virusat" in copilarie, dar asta e problema dansei si trebuie sa accepte ca o are si sa consulte un psihoterapeut. In orice caz, nu mai poate fi lasata sa"viruseze" generatii de copii !  

Declan

03.04.2015 16:38

Pentru astfel de specii umane cea mai buna coercitie este durerea fizica si psihica.Mizeria asta de femeie merita legata de catedra si sa-i zbiere cineva in fata 3 zile ce i-a spus ea bietei fetite.Si cand te gandesti cati psihopati predau in scolile din Romania...

Mihaela

08.04.2015 12:11

In primul rand vreau sa felicit acest parinte care da dovada de curaj si simt civic. Este adevarat ca parintii copiilor care sunt de acord cu doamna invatatoare au trait in astfel de mediu si din punctul lor de vedere este o normalitate. Ceea ce ar trebui sa evidentiem este ca doamna invatatoare trebuie sa respecte o conduita si este specializata sa gaseasca metoda cea mai buna pentru a capta atentia copilului si a fi atent la ora sa, ceea ce parintii nu stiu, nu au de unde, nu vor sa invete,etc. Ceea ce se intampla la acea clasa se intampla in foarte multe institutii de invatamant si sunt rezolvate ca in acest caz..adica, deloc sau acoperit de comisii. Acum vin si intreb, unde sunt liderii de sindicat care striga dupa noi si alte nascociri de drepturi salariale pentru  cadrele didactice care ne terorizeaza copii? Unde sunt cei care ar trebui sa evalueze cadrele didactice si care sunt platiti pentru asta si inca destul de bine? Suntem o tara care esueaza in orice domeniu si unde nu ne mai gasim directia si asta datorita vechilor ideologii in care cel pus la conducere este cel ce le stie pe toate si fara de care nu trebuie sa miscam un pai. Inca o data felicitari acestui parinte care ,,a luat`` situatia in propriile maini si nu aveti de ce sa va simtiti vinovat pentru nimic decat pentru o mica piatra aruncata ce sa speram ca va deveni un tavalug in aceasta institutie mizera numita frumos...invatamant.

Tedor Neagu

11.04.2015 11:47

am gasit pe facebook la Radu Bazavan o postare de la un fost elev al invatatoarei Monica Chiorean. un alt punct de vedere. cred ca merita citit pentru ca spune un mare adevar:"Acum că s-a mai răcit subiectul și s-au mai potolit spiritele, aș avea și eu ceva de zis în legătură cu cazul învățătoarei Monica Chiorean de la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca, cea care a jignit un elev și a fost înregistrată de către un părinte. Cazul a făcut vâlvă câteva zile prin presa scrisă, în on-line, pe TV, la radio. În final, a intervenit Ministrul Educație și învățătoarei i-a fost interzis să mai intre la clasă.Pentru mine, Monica Chiorean înseamnă "domnișoara învățătoare". Am făcut parte din prima ei generație de elevi, între 1992-1996. Era tânără, aproape 20 de ani, proaspăt ieșită de pe băncile Liceului Pedagogic, preda la altă școală la acea vreme și a fost o femeie pe care am îndrăgit-o din prima clipă. Nu doar eu, ci toți colegii mei de clasă de atunciEram 38 de elevi. Nu știu dacă înțelegeți ce înseamnă să ai 19 ani și să fii învățătoare la o clasă de aproape 40 de copii de 7 ani cu personalități diferite și cu capacități diferite. Înseamnă extrem de multă responsabilitate și răbdare. Ceea ce știu e că s-a descurcat de minune cu noi. A știut să ne abordeze, a știut să ne facă să învățăm chiar și numai de dragul ei. Da, aveam materii la care învățam doar de dragul ei. A știut să ne facă să ținem la ea și chiar să o iubim (în felul în care un elev își poate iubi învățătoarea).Îmi amintesc că mama îmi spunea mereu că ascult mai mult de ceea ce-mi zice "domnișoara învățătoare" decât ascult de ea. Ne-am atașat cu toții de ea atât de tare încât, la sfârșitul casei a IV-a, la gândul că ne vom despărți, am izbucnit cu toții în pâns, și, la mintea pe care o aveam noi atuncim, am rugat-o să ne lase repetenți pe toți doar ca să mai petrecem încă un an lângă ea. Îi clar că nu eram toți 38 atât de bătuți în cap încât să ne atașăm și să îndrăgim un om cu un caracter murdar. Era o femeie blândă și pregătită profesional.Au trecut aproape 20 de ani de când am terminat casa a IV-a și doar o singură dată am mai întâlnit-o pe Monica Chiorean. Acum vreo 18 ani. De atunci nu am mai știut nimic despre ea, deși, de multe ori m-am gândit să o mai caut și să-i mulțumesc pentru anumite pasiuni pe care le-a trezit în mine. A profesat în toți acești ani în învățământ. Femeia asta a mai avut parte de atunci de încă cel puțin 5 generații de elevi. Sute de copii. Cu personalități diferite, educație diferită, medii sociale diferite, capacități diferite. Cam 25 de ani de carieră adunați în învățământ. Și după tot efortul ăsta, și-a pătat imaginea și cariera cu niște vorbe aruncate-n vânt, la nervi. Am fost destul de afectat când am aflat știrea. Bine, am o vârstă, nu m-am apucat de plâns, dar totuși, mi-a plâns sufletul.După 25 de ani de făcut același lucru aproape zilnic, te saturi de orice. Chiar și de băi în lapte cu miere. D'apoi de avut răbdare cu atâția copii. Nu vreau să-i iau apărarea învățătoarei pentru gestul pe care l-a făcut. Urât și nepedagogic din partea ei, chiar dacă și-a cerut ulterior scuze și a acuzat anumite probleme personale drept cauză pentru ieșirile ei (care, se pare, au fost repetate). Viața personală nu trebuie amestecată cu cea profesională mai ales atunci când lucrezi cu copiii. Am și eu un junior care, în curând, va ajunge pe băncile școlii și, dacă va fi cazul să aibă parte de un comportament asemănător din partea dacălilor săi, cu siguranță voi face și eu scandal.Ceea ce vreau eu e doar să spun că nu-i 100% vina învățătoarei pentru situația aceasta. Este de vină și sistemul educațional care nu-ți permite să ai momente de odihnă psihică (chiar credeți că vacanțele alea dintre semestre și cele de vară înseamnă "zero muncă" pentru dascăli?) și-ți face clase cu 25-30 de copii (poate, în anii din urmă clasele au mai puțini, dar oricum, tot ce este peste 20 e mult), este de vină și părintele care nu-și educă acasă copilul (nu poți aștepta de la învățătoare să se ocupe și de cei 7 ani lipsă de acasă).Așa că, e destul de ușor să ne spălăm pe mâini și să aruncăm vine exclusiv asupra învățătoarei pentru situația neplăcută la care s-a ajuns. Ministru Educației și-a făcut treaba și a dat ordin ca învățătoarea să nu mai intre la clasă - are imaginea ok, directorul Liceului de Muzică și-a făcut treaba și a pus în apicare ordinul venit de sus și a adus altă învățătoare la clasă - are imaginea ok, părinții elevilor și-au făcut treaba și au acceptat tacit toată situația - se simt ok. Monica Chiorean, însă, a rămas cu imaginea pătată și, cel mai probabi, cu niște sancțiuni și fără niciun viitor în carieră.Ar trebui abortat în alt mod acest caz și cazurile asemănătoare. Dascălii trebuie ajutați în asemnea situații și sprijiniți să treacă peste astfe de momente (mai ales că, se pare, nu era pentru prma dată când a avut asemnesa ieșiri la adresa elevior ei, iar colegii și superiorii ei cunoșteau acest fapt), nu să fie aruncați, pur și simplu, la lada cu gunoi.Ce-i clar pentru mine e că oamenii se schimbă cu timpul. Unii în bine, alții în rău. Pentru mine însă, Monica Chiorean va rămâne mereu, indiferent de cele mai recente fapte, "domnișoara învățătoare" - femeia care pentru 4 ani mi-a fost ca o a doua mamă și care a trezit în mine pasiuni pentru lectură, istorie și geografie. Și, pentru asta am să o respect toată viața."https://www.facebook.com/MariusV.Rusu/posts/10206205902564991

Adauga comentariu