Votând răul cel mic nu ne-a făcut nici Parlamentul și nici guvernanții mai morali și mai drepți, ci numai pe noi mai slabi și mai fără soluții. Pentru că discuțiile despre a face o politică curată au pornit onest și cinstit, dar s-au transformat în glumițe și ironii de autobază. Apoi în insulte pe față. Unii au devenit deținătorii adevărului absolut, au acaparat stindardul loialității și moralității și au început să-și transforme în statui de integritate și moralitate politicienii favoriți – dar nu pentru merite, ci antagonic: ceilalți sunt niște otrepe în comparație.
Vremea onestității în demers a pierit din momentul în care unii au devenit mai drepți decât ceilalți. În alb și negru. În „eștu noi, sau împotriva noastră”. În „dai în mine, dai în fabrici și uzine”.
Iar cel mai ticălos discurs despre morală este cel care vine chiar de la cei de la care mai aveam speranța că ne pot vorbi despre așa ceva. Când colo, ar trebui să-i trăznească de cum deschid gura să ne vorbească.
La noi se preia puterea din 4 în 4 ani printr-o simplă colectare de voturi, nu prin exercițiu democratic. Nu pe merit. Că toate partidele își bat joc de alegătorii lor punând pe liste neantul mintal, nesimțirea, jegul moral absolut. Micile excepții, întăresc regula și atât
Dincolo de cuvinte, faptele acestora nu mai vin să confirme decât neantul mintal, nesimțirea, jegul moral absolut.
Asta din cauză că România încă nu s-a săturat de vorbele lor fără conținut. Cei care s-au săturat și-au făcut bocceluța și au plecat. Cam trei milioane.
Restul încă trăiesc prea bine în cloacă făcând… nimic. Nimic fac, nimic ne dau prin votul lor de nimic (indiferent de partid). Nimicul îl obținem.