Editorial

Facem, dregem, levigat culegem

Deci punem niște țevi în lacul de levigat de la Pata Rât cu scurgere înspre aval către niște bazine de decantare: aceasta este o parte a soluției prezentată ieri de către Alin Tișe ca să nu mai cadă Muntele de Deșeuri de la Pata Rât peste vestita Centură de Diamant și, împreună, să ne facă un pocinog (poate chiar două: nu numai distrugerea centurii și mutarea traficului înapoi în Cluj-Napoca, ci și o poluare a Someșului cu incident internațional pe Tisa).

Apoi levigatul se va decanta gravitațional și ce se separă va fi neutralizat și deversat la canal de către Apele Române.

Ce n-am aflat este în cât timp se vor construi bazinele de decantare, pe trenul (terenurile) cui; în cât timp se vor face exproprerile șamd? De fapt cuvântul cheie în această afacere este: TIMP. Din acesta nu mai există, după ce a existat din plin timp de peste un sfert de veac, sfert de veac în care niște indivizi s-au mânjit și și-au uns carierele cu deșeurile de la Pata Rât.

Nu am aflat (deși abia așteptăm) de ce s-a ales să fie construit Centrul de Management Integrat al Deșeurilor în același loc despre care se știa că produce grave probleme de sănătate în aval de pârâul Zăpodie, încă din 2009 (mă rog, de atunci avem date certe, dar sunt convins că se știa de mai de demult)? De ce s-a pus CMID lângă groapa lui Vereș (binefăcătorul) deși poluarea zonei era evidentă?

Am mai avut noi niște bănuieli și vom mai căuta date care să ni le confirme, dar toate se leagă de dâra puturoasă a banilor negri obținuți din valorificarea deșeurilor Clujului.

Revenind, nu am aflat cine gestionează transportul de levigat la bazinele despre care nu știm când vor fi gata și cine va verifica conformitatea neutralizării a ceea ce se va vărsa la canal – că aceste autorități publice și-au mâncat orce urmă de credibilitate, nimic din ceea ce afirmă nu merită tratat altfel decât cu maximă circumspecție. Și nu am aflat (dar nimeni nici n-a întrebat) ce se întâmplă cu ceea ce se decantează ca masă solidă, unde se va întoarce “nămolul” de levigat: tot în puțurile în care răposatul Vereș a deversat, între 2006 și 2010, 82.000 tone de nămol?

Ni s-a mai spus că vârful muntelui de deșeuri (cel care ne arată că Rampa RADP Cluj-Napoca mai are un grad de încărcare/depozitare de maximum 15-25%) și restul gunoaielor care au patinat către autostradă vor fi luate și “împrăștiate” peste terenurile din jur. Din nou: peste terenurile cui; când se vor face exproprierile?

Și, ca să se scape de presiunea deșeurilor asupra Centurii de Diamant, se va construi, în ritm alert, zidul de sprijin – acela imens, pe piloni trimiși la adâncimi amețitoare șamd. Pe banii cui? – este cea mai nevinovată întrebare. Cât de susținut și când sunt alte întrebări – că nu poți întoarce nici măcar un hârleț de pământ în zonă, fără riscul unei poluări masive cu incident internațional pe Tisa, până nu scapi de lacul de levigat. De care nu poți scăpa până nu faci bazinele șamd. La care se adaugă (pentru fiecare operațiune în parte): studiile de fezabilitate, timpii pentru licitații, atribuirea lucrărilor șamd. Ori exact TIMP nu mai există.

Deci Tișe a făcut o conferință de presă în care mai mult l-a insultat (în stilu-i caracteristic) pe șeful de la Mediu care și-a permis să facă un denunț penal pe tema mizeriei de la Pata Rât. După jurnaliști, Seplecan, prefectul Cherecheș, a ajuns imprecația tișească și în dreptul celui de la „Mediu”.

Iar soluțiile sunt de genul: facem, dregem, levigat culegem. Mai bine angaja niște cisterne și începea să pompeze în acestea levigatul și-l transporta la neutralizat în alte zone. Scump, dar la îndemână, fără abureli.

Și, oricum, banii tot din buzunarele noastre ies atâta vreme cât procurorii se prefac că muncesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *