Rautacisme

Fă Viorico, să știi că am glumit cu demisia aia!

Ca un trăznet a căzut în această dimineață un zvon pe capul românașilor și asa zgârciuiți rău în ultima vreme din cauză de fluturași de salarii ale ambulanțierilor, doctorilor, sau îmbălsămatorilor. Ca doar noi suntem nația care nu se împacă deloc cu bunăstarea  caprei vecinului fapt ce ne insuflă o mândrie aparte.

Cică doamna prim ministru ar vrea sa plece, dacă nu acum, cel puțin până în 3 zero iunie.

Cumva mă simt vinovată, așa cum numai o egocentrică ca mine s-ar putea simți și chiar dacă știu că prima fiică a Videlor nu ia lumina de la mine, am totuși un sentiment care mă macină profund. De ce? Pentru că acum doua zile am devenit brusc și abrupt analitică si serioasă deși știu că de câte ori se întamplă asta, o catastrofă e iminentă.

Scriam prin urmare așa: … din această perspectivă exprim clar faptul că este inadmisibil, în orice țară, nu doar in Romania, să vrei sa fii om politic și să nu fii capabil sa legi un discurs coerent, este inadmisibil să vrei sa conduci un guvern dacă tu ești atașat ombilical de niste f**king foi. Nu merge așa. Nu se poate. Nu se poate sa devii ciuca bătăilor de joc și tu să spui că te afecteaza dar treci peste. Asta nu se poate pentru tine ca om în primul rând și apoi pentru tine ca prim ministru al unei țări. Așa ceva este inadmisibil. Eu nu vreau să cred ca primul ministru al țării mele poate doar atât. Refuz să cred asta. Lasă naibii foile femeie! Ieși la o conferință de presă și zi de la tine. Zi ce crezi tu și cum crezi tu. Dă-i încolo pe ăia care te pun să citesti toate rahaturile alea fără noimă de pe foi. Uimeste-ne! Cucereste-ne! Dar dacă nu poți face asta, pleacă!!! Știu că femeile sunt orgolioase. Fii femeie! Eu una nu vreau sa pleci, vreau să mă uimesti

Acuma vezi tu, Viorico, dacă faci un efort maxim si prinzi nuanța aia nu foarte fină din final, textul era cumva mobilizator. Adică eu vroiam să te vad spulberand tot într-un discurs apoteotic, dacă nu in stil Tsipras, macar pe undeva pe langa Pablo Iglesias. Ăștia-s dăcât nește domni de bine, în caz ca te-ai intrebat de ce-i aduc in discuție.

Ca să nu mă lungesc, pentru că am citit eu undeva ca textele lungi le dau unora dureri de cap, concluzionez ca n-am vorbit serios nici eu nici alții când ți-am sugerat sa pleci, pentru ca noi nu vrem in ruptul capului s-o faci. Pentru că vezi tu, de fiecare dată ne-am spus că mai rău de atât nu se poate. Si ghici ce? Mereu s-a putut! Iar optimiști cum suntem, ne facem deja filme-n cap în legătură cu viitorul.

P.S. Daddy să n-o lași, tu știi că de fapt motivul nu e acela că nu vrea să semneze chestiile alea două pe justiție. E și ea femeie și se mai alintă câteodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *