Exprimarea emotiilor si sanatatea fizica

Un volum tot mai mare de dovezi indica faptul ca masura in care ne exprimam emotiile negative poate implica riscul contractarii unei game largi de afectiuni, de la hipertensiune la cancer. Si, contrar tuturor opiniilor incetatenite, daca insistati asupra unui lucru si va plangeti cand nu-l obtineti, probabil ca va fi mai bine decat celor care se straduiesc totdeauna sa mentina o “fatada” vesela.

 

 

Sunteti internalizor sau externalizor? Cand se confrunta cu un stimul care evoca o anumita emotie (o imagine sau o poveste neplacuta, spre exemplu), internalizorii nu reactioneaza “pe fata”, in vreme ce externalizorii o fac mult mai deschis. Cei care nu isi lasa emotiile sa razbata in exterior tind sa manifeste insa un mai puternic stres interior, asa cum o demonstreaza masuratorile ritmului cardiac si ale conductivitatii pielii. De asemenea, cand sunteti rugati sa vorbeasca in fata unui reportofon despre cele mai traumatice experiente prin care au trecut, persoanele dispuse sa dezvaluie chiar si cele mai stresante si mai intime detalii manifesta o scazuta conductivitate a pielii (deci stres intern redus), comparativ cu indivizii care relateaza evenimente mai putin tulburatoare.

 

 

Aceste experimente sugereaza ca, atunci cand sunt reprimate, experientele neplacute au un efect mai sever asupra sistemului nervos vegetative decat in situatiile in care sunt exprimate verbal sau non verbal.

 

 

Motivul pentru care sunteti inexpresiv conteaza. Unii copii se nasc pur si simplu cu o expresivitate redusa. Chiar din a doua zi de viata, deosebirile de expresivitate faciala sunt clar vizibile, ele ramanand stabile si pe masura ce copilul creste. Se pare, deci, ca expresivitatea este innascuta, cel putin intr-o anumita masura. Persoanele inexpresibile din fire nu vor avea, probabil, probleme de sanatate din acest motiv. Adultii care sunt insa inexpresivi fiindca au invatat sa-si exprime emotiile (un proces despre care s-a dovedit ca incepe chiar de la varsta de 1-2 ani) comporta riscuri mai mari.

 

 

Care sunt consecintele internalizarii emotiilor neplacute? Cercetarile au demonstrat ca exista numeroase probleme de sanatate asociate cu reprimarea emotiilor negative; reciproca este de asemenea valabila: s-a constatat ca exprimarea scrisa sau verbala a traumelor personale are un efect terapeutic si faciliteaza unele progrese in domeniul sanatatii.

 

 

In cadrul unui studiu, elevi si angajati ai unor mari firme au fost rugati sa indice dintr-o serie de categorii de trauma enumerate intr-un chestionar pe care dintre ele le-au suferit in decursul vietii (de pilda, divortul parintilor sau decesul unuia dintre ei, abuzul sexual etc.). De asemenea, li s-a cerut sa evalueze gradul in care au discutat cu alte persoane despre traumele suferite. S-a conturat astfel o corelatie intre lipsa discutiilor despre experientele traumatice si diagnosticele de cancer, hipertensiune arteriala, ulcer si alte probleme de sanatate.

 

 

Alte studii au aratat ca persoanele care scriu despre evenimente puternic traumatice suferite inregistreaza o crestere a rezistentei la infectii si la diverse maladii, asa cum o atesta analizele de sange ale functiei imunitare.

 

 

Limbajul – fie el oral sau scris – este doar una dintre multele forme de comunicare de care dispunem. Alte modalitati prin care putem oferi celorlalti o idee despre ceea ce simtim sunt gesturile intentionate sau inconstiente. Exemple ilustrative in acest sens sunt expresiile faciale (felul in care ne “compunem” trasaturile fetei) si limbajul corporal – miscari si atitudini precum picioarele incrucisate si orientate spre persoana cu care vorbim sau in directia opusa acesteia. Artistii isi exprima starile de spirit si atitudinile prin muzica sau pictura cel putin la fel de puternic ca prin intermediul cuvintelor. Ar putea avea oare si acest tip diferit de exprimare a emotiilor un efect benefic? Desi dovezile sunt mai putin concludente, se pare ca da.

 

 

Pe de o parte, externalizatorii fac mai mult sa vorbeasca pur si simplu despre experientele lor: ei tind sa le “afiseze” pe fata. In cadrul unor experimente in care subiectilor le sunt aratate imagini placute si neplacute, evaluatorii pot ghici cu usurinta despre ce tip de imagine a fost vorba, doar privind expresiile faciale ale externalizorilor. Aceasta ghicire e mai putin corecta in cazul internalizorilor.

 

Inhibarea reactiei faciale are asupra organismului acelasi tip de efect ca exprimarea raspunsului verbal. In cadrul unui studiu destul de recent, unor subiecti normali li s-a dezvaluit o informatie rusinoasa si li s-a cerut s-o ascunda de ceilalti participanti la studiu prin disimularea expresiilor faciale; de asemenea, li s-a spus ca informatia respectiva este parte a experimentului. Chiar si in aceste conditii, conductivitatea epidermei lor a crescut asa cum se intampla atunci cand mintim sau ne ascundem emotiile in cadrul unei conversatii obisnuite.

 

 

Terapia prin arta – solutionarea unor conflicte sau suferinte psihologice prin modalitati de exprimare nonverbala precum desenul sau pictura – este adesea folosita in cazul pacientilor care au dificultati severe de comunicare verbala, asa cum sunt autistii sau copiii abuzati. Este posibil ca exprimarea artistica nonverbala frecventa sa aiba un efect benefic asupra sistemului nervos si imunitar si in alte cazuri mentionate mai sus.

 

 




Adauga comentariu