Eu nu-mi dau votul unor neisprăviți

Am fost educat ca mai înainte de a-i judeca pe alții, să mă judec pe mine. Nu căuta greșelile altora, îmi spunea tatăl meu, caută mai înâi să vezi dacă și unde ai greșit tu. Am fost învățat să-mi asum greșelile și să plătesc pentru ele, nu să dau vina pe alții. Mi-e dor de vremurile în care omul era om și vorba vorbă. De vremurile în care un angajament era pecetluit cu o simplă stângere de mână și era de-ajuns. Pentru mine, cuvântul dat e sfânt. Odată ce mi-am dat cuvântul, apoi mă țin de el. Același lucru îl aștept și de la ceilalți. Dacă nu, adio și să ne vedem cât mai rar, dacă se poate deloc.

Vin alegerile. Eu nu mă ghidez după orientarea politică a partidelor. După mine, măsurile de stânga sau de dreapta sunt reglajele fine ale unui sistem așezat. Cei mai în vârstă își amintesc de vechile radiouri, cu două discuri, unul mare celălalt mic. Cu cel mare căutai lungimea de undă dorită și, odată găsită, treceai la cel mic cu care făcei reglajul rotind ușor stânga-ușor dreapta, până obțineai un sunet clar. Noi, cred, încă învârtim discul cel mare. De aceea nu mă interesează că partidul e de stânga sau de dreapta, mă interesează să lucreze pentru oameni. Face treabă, îl votez. Mă minte și mă înșală, adio vot. Și nu votez un partid să-și bată joc de mine, numai pentru că m-am săturat de bătaia de joc a partidului care m-a guvernat până acum. Nu vreau să schimb un ticălos cu un alt ticălos doar așa, pentru variație. Nu divorțez de o curvă ca să iau altă curvă, că n-am făcut nimic.

Să votez PSD? De ce? Numai pentru că Ciolacu a promis că va reforma partidul? Nu-l cred pe Ciolacu. Știți de ce? Din cauza pensiilor speciale. A încercat să mă păcălească cu demisia aia că, cică așa, nu mai beneficiază de pensie specială. O înșelătorie. Și oricum demisia lui nu rezolvă problema. Dacă dorea cu adevărat să tranșeze chestiunea, are majoritate, mobiliza parlamentarii, punea rapid de-un plen și votau abrogarea a două articole din Statutul parlamentarilor.

Să votez PNL? Nici vorbă! Imediat după înscăunare, Ludovic Orban a promis că va curăța instituțiile de politruci și le va repopula cu specialiști. Săracu, cred că era cam răgușit. De-acu să cânte la altă masă. Cazul de la Târgu Mureș este doar un exemplu și mi-e de-ajuns ca să nu mai cred în serenadele mincinoase ale trubadurului Orban. Acolo, directorul  Sistemului de Gospodărire a Apelor Mureș, culmea, un profesionist, nu un politruc pesedist, a fost forțat de trimișii șefului Apelor Române, liberalul Ervin Molnar, să-și dea demisia. Ca să ce? Ca să pună în loc politruc de-al lor, un purtător de servietă care nici nu cred că știe să deosebească un râu de un fluviu. Are el treabă cu gospodărirea apelor cam câtă am eu cu „gospodărirea” laserului de la Măgurele.

Și nu-i uit pe peneliști, nici cu promisiunea că nu vor mai accepta traseiști. Că doar nu i-a durut gura să promită. Geme partidul de traseiști.

Să votez cu USR-PLUS? Nu m-au convins. Am dubii. Ca și în cazul lui Ciolacu, renunțarea la pensia specială prin demisia din Parlament este o abureală de doi bani. O știu și ei, dar tot au încercat să ne înșele, să-i votăm. Semn că nu-s tocmai curați la suflet. Așa că tare mi-e să nu o să pățesc cu ei cum am pățit-o cu PDL. Fraierul pământului. După câteva luni cu Guvernul Boc... să-mi rup buletinul nu alta. Așa că mai bine să-mi pară rău că nu i-am votat, decât să-mi pară rău că i-am votat.

Ce mai rămâne? Pro România, o aripioară a PSD garnisită cu aldiștii lui Tăriceanu și Vosganian. Nici să nu aud de ei. Mai e PMP, un fel de PDL reeșapat. Da’ Elena Băsescu nu are o meserie, să muncească și ea ceva, să-și câștige pâinea cinstit?

În concluzie, la rândul acesta de alegeri nu voi vota. Cred într-adevăr că votul meu contează și tocmai de aceea nu vreau să-l risipesc dându-l unor neisprăviți.

Adauga comentariu