În reclamele la produse alimentare, animalele de fermă pasc liniştite iarbă aleasă fir cu fir, găini ciugulesc în faţa unor hambare pitoreşti şi purceii mănâncă din troacă mâncarea pregătită de stăpâni. Şi beau roua distilată de pe iarbă în fiecare dimineaţă.
Aceasta ar fi prima legendă care moare de când cu industrializarea producerii hranei. A doua legendă care moare este cea a siguranței producerii produselor pentru care dăm bani pentru a le pune pe masa noastră atunci când zicem că mâncăm sănătos. Ne agităm că ne pune Bill Gates antene 5G în vaccin, tocmai noi cei care băgăm la maţ chestii care fac să roşească şi Tabelul lui Mendeleev…
În Lege se zice că tot ce este produs de origine animală care se “casează” se arde până ajunge cenușă și se interzice să se mai facă făină proteică pentru a se da în hrana altor animale. Cică până și micile magazine de cartier, pentru a fi autorizate, sunt obligate să aibă un contract permanent cu o firmă de incinierare. Zău?
La noi încă se mai face făină proteică din deșeuri de origine animală, care trebuiau casate conform legii. Există ferme de pui de carne care utilizează o substanță dăunătoare omului şi care se administrează puilor cu o zi înainte de a fi trimiși la abator, pentru a reține cât mai multă apă în organism, astfel încât să atârne la cântar. Practic, halim fripturică de apă.
Pe lângă lăcomie, sărăcia va face diferența dintre om și neom. În goana după profit se va exploata tot ceea ce se poate exploata. Aşa îşi justifică existenţa şi gropile de gunoi – ce de hrană care se poate transforma în hrană se irosește pe aceste gropi neconforme!
Aşa ne aşteaptă Ghiță, cu trichineloza la portiță. Că porcul, omnivor fiind, mănâncă tot ceea ce i se pune în față: inclusiv fecale, gunoaie şi cadavre. În carnea porcului se acumulează multe toxine, care nu au timp să fie eliminate. Căci porcul, spre deosebire de om, nu transpiră (că pielea lui nu este dotată cu glande sudoripare). Carnea de porc devine astfel gazda ideală pentru toxine și bacterii rezistente la antibiotice, printre care: salmonella, stafilococul auriu, listeria monocytogenes, Yersinia enterocolitica. Porcul este și gazda ideală pentru numeroși paraziți care se transmit cu ușurință la om prin consumul cărnii infestate. Putem beneficia de pe urma cărnii de porc insuficient avizate sanitar, de: tenie, virusul Menangle, trichinella și chiar hepatită E – de unde se vede că nu este nevoie neapărat să bem ca porcii ca să ajungem la ciroză.
De-a lungul ultimilor 50 de ani, tehnologiile de creștere şi hrănire a animalelor s-au schimbat în mod fundamental. S-a pus cruce fermelor și s-au perfecționat fabricile de animale, niște chestii supra-populate, în care singura “ideologie” este cea a reducerii costurilor.
Aşa ajungi să fii ceea ce mănânci. Prima economisire s-a realizat umblând la modul de alimentare al animalelor. Animalele s-au trezit canibalizându-se la propriu. Conform unor rapoarte Ucsusa.org, lista ingredientelor care alcătuiesc o masă “sănătoasă” ar fi: carne provenită de la animale din aceeaşi specie, animale bolnave, pene, păr, piele, copite, sânge, gunoi de grajd şi alte deşeuri de origine animală, plastic, medicamente şi substanţe chimice, precum și cantităţi nesănătoase de cereale.
Sunt aceste ingrediente legale? Din nefericire, nimeni nu verifică, prin urmare, da.
Este clar că sistemul este defect și nu funcționează conform unui contract de genul: noi dăm banii, voi ne protejați de acești bani. Doar apariţia bolii “vacii nebune” (encefalopatia spongiformă bovină sau ESB) a provocat un val de isterie internaţională, care a determinat guvernele să ia câteva măsuri pentru a restricţiona creşterea bovinelor cu părţi provenite de la alte bovine. Apoi s-au îmbolnăvit păsările și porcii de “gripă” și alte celea, dar, cu toate aceste semnale de alarmă, majoritatea animalelor încă sunt hrănite cu carne provenită de la “surate” din aceeaşi specie cu ele. Carcasele de porci pot fi oferite drept hrană porcilor, carcasele de găini pot fi oferite ca hrană găinilor, iar cele de curcan sunt un aliment “preferat” de curcani. Până şi bovinele, cât de nebune pot fi ele, pot fi hrănite cu sânge de vacă şi alte părţi ale animalului. În categoria “produse de proteine animale” regăsim, la cel mai igienic mod posibil, animale rase de asfaltul drumurilor, cai morţi, pisici şi câini eutanasiaţi, pene, păr, piele, copite şi intestine.
În rest, această fleică este un medicament, citiţi cu atenţie prospectul.
Animalele crescute în fabrici primesc antibiotice în exces pentru a promova creşterea mai rapidă şi pentru a compensa riscurile apărute din cauză că sunt crescute în condiții de supra-aglomerație și precare sanitar. O cantitate estimată la 6.750 de tone de antibiotice, din aceeaşi clasă de medicamente folosite şi în medicina umană, sunt adăugate permanent în hrana şi apa animalelor. Așa că și rezistenţa la antibiotice începe să devină o problemă de sănătate pentru oameni. Azi-mâine vom putea utiliza fripturicile pe post de hapuri medicale împotriva diverselor boli. Vom lua fleiconevralgic ca să nu ne mai doară capul și antricotomicină.
Bovinele consumă iarbă, dar sistemele lor digestive nu sunt proiectate pentru a face faţă unor cantităţi mari de porumb pe care le primesc pe post de iarbă. Bovina mănâncă cereale în exces și dezvoltă probleme digestive (aciditate în exces) și abcese hepatice. Să nu moară până nu ajunge în farfuria consumatorului, i se administrează medicamente. Și așa se mai naște un cerc vicios. Nici nu știi dacă mănânci costițe sau iei dicarbocalm.
Dar până să ne întrebăm ce ne pune oculta mondială în farfurie, ar fi cazul să aruncăm o privire în jurul nostru și să ne întrebăm pe mesele cui ajung animalele pe care le vedem scurmând, râmâmd și păscând pe margine de drum și în spațiile fostelor și actualelor gropi de gunoi.
Că doar nu era să scape din vederea micului întreprinzător român o așa mare cantitate de deșeuri pe care măcar porcii le pot ingera fără să facă mofturi.
Ferme de porci și bovine veți găsi, că vreți, că nu vreți, în preajma fiecărei halde mai răsărite de gunoi. Șeptelul de animale de ghenă sunt realitatea tristă a României – o țară în care până și urșii au devenit gunoieri.
Ne-am interesat, conform legilor din România, care ar fi distanțele față de groapa de gunoi în care s-ar încadra, pentru a nu dăuna sănătății, o astfel de afacere (fermă de porcine, fermă de bovine). Și am aflat că legiuitorul nici nu a prevăzut așa ceva pentru că “este inimaginabil ca cineva să facă acest lucru”. Adică ferme de ghenă. Ce-am mai râs!
Ar exista, totuși, o reglementare a unui Ordin dat de Ministrul Sănătății din anul 1997, care indică faptul că distanțele de amplasare a fermelor față de rampele de gunoi ar fi următoarele: ferme de cabaline – 100 m; ferme de îngrășat taurine, până la 500 capete – 200 m; ferme de îngrășat taurine, peste 500 de capete – 500 m; ferme de păsări, până la 5.000 de capete – 500 m; ferme de păsări cu peste 5.000 de capete și complexe avicole industriale – 1.000 m; ferme de ovine – 100 m; ferme de porci, până la 2.000 de capete – 500 m; ferme de porci între 2.000-10.000 de capete – 1.000 m; complexe de porci cu peste 10.000 de capete – 1.500 m.
Vă sună cunoscut? Dacă minţi cu un metru sau doi, Legea închide ochii. Așa că și noi vom mânca sănătoși și fericiți chiar şi în pandemie…
Şi, gata!