Propunerea prin care se solicită acordarea titlului de cetățean de onoare al orașului Huedin eroului martir Lucian Matiș, se va afla mâine pe masa consilierilor locali. Propunerea vine din partea consilierului local Horea-Dorin Matiș și a obținut avizul Comisiei pentru cultură, culte, învăţământ, sănătate, familie, copii, tineret şi sport, arată cei de la Ştiri din Huedin.
Printre primele victime ale revoluţiei la Cluj-Napoca, în data de 21 decembrie 1989, a fost tânărul Lucian Matiş.
Născut la 27 septembrie 1960 în localitatea Poiana Horea din Munţii Apuseni, primul copil al lui Cornel şi al Anei Matiş, Lucian nu a fost un copil obişnuit, încă din timpul copilăriei fiind descoperit ca talent artistic de către învăţătorul său din Poiana Horea.
A locuit în orașul Huedin alături de familie până la urmarea studiilor universitare.
A urmat gimnaziul şi studiile liceale la Liceul de Arte Plastice „Romul Ladea” din Cluj-Napoca iar după finalizarea lor a devenit student la Institutul de Arte Plastice din acelaşi oraş. De remarcat este faptul că examenele de admitere din timpul liceului, care au precedat intrării la facultate, au fost trecute cu note maxime. Aceste rezultate nu au fost întâmplătoare, fapt dovedit ulterior la Institut, unde a fost un student eminent, foarte apreciat de profesorii săi, terminând facultatea cu nota maximă, mai menţionează sursa citată.
Pe plan profesional, după două scurte stagii la Dorohoi şi la Turda, a fost angajat la Atelierul de Pictură Ceramică din Cluj-Napoca, în această poziţie fiind găsit şi de evenimentele revoluţiei din anul 1989.
Dar, pentru a înţelege mai bine de ce în 21 decembrie Lucian Matiş s-a aflat în primele rânduri ale revoluţiei clujene, explicaţiile de ordin material nefiind pe deplin satisfăcătoare, vedem necesară o scurtă privire asupra formaţiei şi temperamentului său. Lucian Matiş se născuse într-o familie cu certe tradiţii anticomuniste, bunicul său fiind membru al P.N.Ţ. şi unul din “chiaburii” din Poian Horea proscrişi de sistemul comunist. Dumitru Matiş s-a mai numărat şi printre apropiaţii grupului de partizani “Leon Şuşman” pe care i-a ţinut ascunşi la domiciliul său, motiv pentru care a fost luat la Securitate şi bătut în mai multe rânduri. În sfârşit, bătrânul Matiş a deţinut şi reputaţia unui regalist convins, în casa acestuia, ani buni după instaurarea comunismului, găsindu-şi loc un portret al Regelui Mihai I. Transmisă prin intermediul tatălui, dar mai cu seamă al bunicului, această experienţă dramatică şi poate fascinantă, l-a impresionat pe copilul şi apoi pe adolescentul Lucian Matiş producând o fractură timpurie între sistemul său de valori şi regimul comunist. Mai târziu, în şcoala generală şi liceu, această formaţie sedimentată încă din familie, a fost confirmată şi aprofundată de către profesoara de istorie Angela Popa care nu ezita să-şi afirme la clasă propriile nostalgii pentru România interbelică.
Pe lângă convingerile sale politico-ideologice, Lucian Matiş a fost beneficiarul unui temperament cu o evidentă aplecare spre nonconformism – îi plăcea să poarte plete, blue jeans etc. – temperament care l-a împins spre un dezacord inevitabil cu un regim politic obsedat de noţiunea depersonalizării prin uniformizare.
Spre deosebire de mulţi alţii, nu s-a aflat întâmplător în faţa Librăriei Universităţii pe 21 decembrie 1989, el fiind printre cei care au declanşat evenimentele respective. Ca recunoştinţă din partea clujenilor, numele lui Lucian Matiş se regăseşte astăzi gravat pentru nemurire în Piaţa Unirii („Piaţa Libertăţii”), pe clădirea Institutului de Arte Plastice precum şi în Cimitirul Eroilor din Cluj-Napoca.