Din oras

Enigmele si imposturile Revolutiei de la Cluj, deconspirate la Conti

O mana de clujeni care au luat parte la cele mai dramatice momente ale evenimentelor din decembrie ’89 din centrul Clujului si-au destainuit astazi amintirile in fata unor tineri care nu au apucat acele vremuri. 

Dupa 25 de ani pare ireal ceea s-a intamplat la Revolutie si de-a dreptul incredibil stilul de viata si teroarea la care au fost supusi romanii in deceniile anterioare. Tocmai de aceea aceste lucruri nu trebuie sa fie lasate sa cada in uitare, motiv pentru care s-a si organizat dezbaterea civica din fosta cafenea a hotelului Continental, moderata de catre Sidonia Grama, cercetator postdoctoral in cadrul Academiei Romane, filiala Cluj. 

Cateva zeci de persoane de toate varstele au infruntat racoarea de pestera a incaperilor fostei splendori a Clujului, ascultand cu sufletul la gura povestile teribile ale martorilor Revolutiei din Piata Libertatii. Faimoasele fotografii de la locul actiunii, imagini de la placutele memoriale lasate in decrepitudine prin oras, dar si chipurile martirilor, luae din certficatele lor de deces au vegheat intreaga adunare, in lumini de lumanari.

In deschiderea cuvantarilor, moderatorul a invocat un “exercitiu de aducere aminte, critic si ritualic” a celor care au platit cu viata pentru toate libertatile pe care le avem acum. 

“Au trecut 25 de ani, nu doar de la Revolutia noastra, ci a tuturor tarilor din aceasta partea  Europei care s-au eliberat in 1989 de comunism. Revolutia Romana e singura care s-a derulat violent si memoria ei e una traumatica, greu de gestionat”, a precizat Sidonia Grama. 

In opinia sa, toti romanii care au trecut constient prin evenimentele de atunci fac parte dintr-o “generatie ’89” si sunt raspunzatori de felul in care le transmit celor mai tineri memoriile unui episod atat de coplesitor. 

“Cu totii le datoram acestor oameni care nu mai sunt, eroii Revolutiei, fiecare libertate pe care o avem. Daca constientizam asta, poate ca istoria nu ne va mai plictisi si poate ca  nu vom mai trece atat de indiferenti pe langa placutele memoriale din oras”, a apreciat organizatoarea.  

Primul care a luat cuvantul a fost Razvan Rotta – martor ocular, autorul fotografiilor din Piata Libertatii, din 21 decembrie 1989.

“Celor care ma intreaba ce am castigat la Revolutie, le raspund mereu povestindu-le ce am pierdut, cum era viata inainte de ’89. Tinerii de azi poate nici nu isi pot imagina asa ceva, faptul ca nu existau cluburi, atatea programe radio cu atatea feluri de muzica, nu aveai ce sa alegi din programele de televiziune, n-aveai voie sa spui ce gandeai, era o teroare. Aveam voie sa circulam doar o data la doua duminici”, a declarat acesta. 

Rotta a relatat apoi cum a ajuns sa realize singurele fotografii de la evenimentele din fosta Piata a Libertatii, actuala Piata Unirii. 

“Eram cu sotia mea, care avea 22 de ani si a sunat-o pe mama ei sa o lasa sa vina in piata sa faca revolutie. Se canta “Desteapta-te romane”, apoi “Timisoara, Timisoara” si “Libertate”. Nimeni nu indraznea sa strige “Jos Ceausescu” sau “Jos Comunismul”. Din doua camioane au coborat soldati, in acel moment un simbol al oprimarii. Din cat i-am vazut eu, o spun cu mana pe inima, erau niste copii, niste nevinovati care nici nu stiau ce fac acolo. Am scos aparatul si am fotografiat. Apoi, mi-am ascuns aparatul si am fugit din piata ca un erou”, a povestit Rotta. 

Acesta a scos pozele si a fost ulterior chemat sa le prezinte celor care investigau evenimentele de atunci. 

“Daca e sa spun ca pozele mele au folosit cuiva, a fost vorba de Militie si Securitate, oamenilor pe care cei din armata ii invinuiau ca ar fi tras. I-am si vazut, isi asteptau judecata. Cei care faceau ancheta au luat pozele, le-au cercetat si apoi am aflat ca asa au fost salvate cateva vieti. Imaginile arata clar ca armata a tras”, a povestit el.

Razvan Rotta a mai dezbatut apoi alaturi de cativa clujeni care au participat la acele evenimente felul subiectiv in care memoria inregistreaza amintirile, faptul ca fiecare martor avea o alta versiune a derularii faptelor, in timp ce fotografiile dezvaluiau cu totul altceva. 

“Am decis sa organizam intalniri zilnice in Piata Unirii, dar nu stiam cum sa ii anuntam pe oameni. Sa scrii un document la masina de scris era o crima, asa ca am folosit o bucata de linoleum pe care scriam aceste mesaje si le lasam in biserici. Voiam sa incepem la 16, dar un coleg, aici de fata, avea cursuri de fizica si am mutat pe ora 15. Am ajuns in piata, dar ne-a trebuit mult pana sa ne hotaram sa trecem strada, sa ne expunem. Imi tremurau genunchii in pantaloni la inceput, dar, dupa primele discursuri si primele scandari ne-a cuprins un entuziasm nemaipomenit”, a povestit unul dintre revolutionarii de atunci. 

Sidonia Grama a remarcat ca cel mai dramatic episod al revolutiei de la Cluj s-a petrecut intr-un timp foarte scurt. 

“In 10 minute au murit 10 oameni si au fost raniti alti 26. Atat a durat confruntarea dintre Armata si civili, cetatenii Clujului”, a precizat aceasta. 

Au mai luat parte la discutiile de la Conti sculptorul Liviu Mocan, autorul monumentului  “Stalpi impuscati”. Dedicat eroilor revolutiei din Cluj, studenti si participanti la evenimentul din ’89. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *