Emil Floare, un teolog pasionat de programare: „Calculatorul e o mașină foarte proastă, dar de milioane de ori mai rapidă ca tine!”

Emil Floare e un tânăr de 25 de ani, pasionat deopotrivă de domeniul IT (studiază programare la ACADEMY+PLUS) și de teologie (a absolvit Seminarul, apoi Facultatea, iar acum este masterand la Teologie și intenționează să continue cu un doctorat). Emil e un tânăr care își caută propria cale în viață, e o conștiință preocupată de înțelegerea mecanismelor de funcționare a lumii, a oamenilor, a calculatoarelor, a felului în care a gândit Dumnezeu lumea aceasta. 

Între ocupația de preot și cea de programator, Emil Floare a ales-o în prezent pe cea de om, pentru că el consideră că formarea umană este esențială pentru un viitor profesionist, indiferent de drumul pe care, într-un final, îl va alege. În acest sens, profită acum de educația pe care și-o însușește, atât în sistemul de stat, cât și în cel alternativ, și își desăvârșește vocea în cadrul grupului coral Axios, dar și în calitate de cântăreț bisericesc. Emil Floare e un exemplu de tânăr inteligent și cu mintea deschisă, care folosește oportunitățile vieții pentru a-și pune bazele propriei ființe, pentru a se întregi ca persoană, pentru a alege, în deplină cunoștință de cauză, ceea ce îl va face să se simtă cu adevărat împlinit pe viitor.

Chemarea credinței

Emil Floare s-a născut în satul Dipșa, din județul Bistrița-Năsăud, acolo unde a avut și primul contact cu biserica, una grandioasă, o construcție în stil gotic, înaltă și foarte mare pentru copilul mic, dus de bunica la prima sa întâlnire cu acest spațiu sacru, în care corul, atmosfera și ritualurile l-au marcat. Părintele i-a remarcat vocea, Emil a început să participe la întâlnirile cu tinerii cu aptitudini muzicale, pe care preotul le organiza, a învățat glasurile bisericești și, de pe clasa a VI-a, a început să cânte în strană, pe lângă cantorul principal.

De mic, chiar de dinaintea primului contact cu biserica, Emil Floare avea inoculată ideea de a se face preot și astfel, cu toate că în școala generală a fost foarte bun la matematică, s-a decis, după absolvirea clasei a VIII-a, să dea admitere la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca.

În 2010, a fost admis la Seminar, unde, în fiecare an, s-a calificat la Olimpiada Județeană de Logică, materie care îl atrăgea foarte mult (și care îl va ajuta ulterior la programare). După examenul de Bacalaureat, a mers mai departe la Facultatea de Teologie, pentru că simțea că, după 4 ani de Seminar, își dorește să știe mai mult, să își clarifice și să își lărgească aria conceptelor însușite în perioada studiilor liceale:

„La facultate am dat peste oameni frumoși, care mi-au schimbat atitudinea în fața vieții, modul de a gândi problemele, modul de a lectura realitatea. Ai nevoie să întâlnești asemenea oameni, care să îți lămurească anumite principii de viață.

La Seminar înveți dogmatica standard, chiar scolastica - ce crede biserica despre ea însăși și despre lumea înconjurătoare, și, de multe ori, există niște cadre destul de micuțe între care poți să jonglezi cu propriile tale principii. La facultate am dat peste oameni care mi-au deschis noi orizonturi, noi moduri de a vedea realitatea, care mi-au întregit, mi-au oferit o viziunea holistică asupra lumii înconjurătoare. Acum sunt la masterat în anul II, în cadrul Facultății de Teologie, și o să încerc și admiterea la doctorat.”

Când a intrat la Seminar, Emil Floare avea convingerea că o să devină preot, dar Facultatea i-a schimbat atitudinea, din „eu vreau să”, în „dacă se întâmplă acest lucru, o să fie bine-venit”:

„Dacă contextul va fi de așa natură, să ajung preot, da, o să fiu bucuros! Dar nu e o dorință absolută, nici nu o să lucrez la asta, vreau mai întâi să devin om!”

Emil Floare consideră că poți face foarte mult bine oamenilor, că îi poți aduce pe calea credinței, și fără să fii preot. În societatea de astăzi, haina preoțească creează, de cele mai multe ori, un zid între preot și oamenii care pun automat o anumită etichetă la vederea veșmintelor preoțești, fără a se mai uita la omul din spatele lor, la harul său:

„Sunt mulți care pur și simplu nu au o deschidere față de preoți, pentru că le pun anumite etichete, și astfel au foarte mult de pierdut. Cele mai importante persoane din viața mea, care mi-au schimbat concepția despre existență, au fost preoții. Cât aș fi ratat, dacă puneam paravanul acesta, între mine și ei!”, exclamă tânărul.

Pasiunea pentru programare

Din copilărie, Emil Floare a fost pasionat și de domeniul tehnic, de calculatoare și de aparatura electrocasnică pe care o desfăcea într-un mic „laborator” improvizat acasă. Nu a avut contact cu programarea, dar a avut întotdeauna curiozitatea de a afla cum funcționează un computer, de a învăța cum funcționează programele, și astfel, în vara anului trecut, a participat la procedura de admitere din cadrul ACADEMY+PLUS, care a însemnat 28 de zile de foc, în care a trebuit să rezolve diferite proiecte, pe baza unor specificații, a unor tutoriale și având la dispoziție internetul.

Cu toate că era începător în tot ceea ce însemna programare, Emil a fost admis, ajutat și de gândirea sa logică, antrenată în anii de Seminar, și de seriozitatea și de implicarea de care a dat dovadă:

„Un program realiza automat evaluarea, dar a contat și cât de prezent am fost, cum m-am implicat. Am avut de rezolvat câteva proiecte, în urma cărora ne erau punctate anumite skill-uri și, în funcție de asta, eram admiși sau respinși. Am văzut oameni care știau programare de dinainte și nu au intrat, oameni geniali, care mai bine codau, decât vorbeau, care se exprimau mai ușor prin cod, decât să îți explice pas cu pas ce face codul, și au fost respinși.

Eu nu am avut tangență până atunci cu programarea, dar îmi place logica, îmi place să cred că gândesc logic și acesta a fost atuul meu. M-am bucurat foarte tare că am intrat, pentru că la ACADEMY+PLUS am dat peste genul acela de oameni care nu pun etichete - printre programatori sunt și mulți mai ciudăței, comportamentul lor social câteodată e asincron și îl cam intuiești pe omul care e programator, dar aceștia sunt oameni cu care te poți înțelege; toți se înțeleg foarte bine între ei, cât sunt ei de asincronici, în fața calculatorului, parcă sunt prieteni de-o viață!”

ACADEMY+PLUS este o școală alternativă de informatică, bazată pe proiecte prin care studenții își însușesc toate cunoștințele și abilitățile practice necesare pentru a fi foarte buni programatori. Pentru IT-iștii pasionați, studiul la această școală inovatoare de programare devine un adevărat stil de viață:

„Au fost colegi de-ai mei care, și la admitere, acolo dormeau, acolo își făceau proiectele. Și acum, sunt unii care majoritatea timpului și-l petrec acolo, sunt oameni pasionați, care chiar lucrează la ceea ce vor să devină.

Fiecare proiect îți dă anumite skill-uri, pe anumite zone. E ca un joc video: faci anumite puncte și proiectele viitoare nu le poți contracta decât dacă ai anumite skill-uri anterioare. La un anumit nivel poți contracta proiecte care presupun internship-uri, interviuri cu firme. Școala e în parteneriat cu Ecole 42 din Paris, unde a fost implementată prima dată această formă de învățământ, și mi se pare fenomenal ce a făcut Bogdan Herea, fondatorul ACADEMY+PLUS.

La sediul academiei avem 80 de Mac-uri de ultimă generație, avem la dispoziție bucătărie, duș, sală de jocuri, scaune comode, tot ce vrem, în afară de paturi, dar am înțeles că o să ni se aducă, pe viitor. E o casă a programatorilor. Durata școlarizării e estimată undeva la 3 ani, iar dacă reușești să faci toate proiectele, nu știu ce firmă din lume te-ar putea refuza la angajare! Rigoarea evaluării e fenomenală, un program ne corectează automat proiectele și ne pică pe o virgulă, pe o steluță, până și pe aranjarea în pagină, și astfel, dacă reușești să scoți la capăt toate proiectele, cu siguranță devii un foarte bun programator.

Numai la admitere, eu am învățat, în 28 de zile, cum funcționează un limbaj de programare, ce înseamnă să programezi și care e relația între tine și mașină, cât de multe chestii poate să realizeze aceasta și tu nu îi dai să facă, cât de capabilă e, și tu stai pe Facebook! Este și un moto, care spune că calculatorul e o mașină proastă, chiar foarte proastă, dar de milioane de ori mai rapidă ca tine!”

Emil Floare urmează și un masterat de Informatică Aplicată și Programare, în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, unde, fiindcă multe dintre cursuri sunt de introducere în lumea calculatoarelor, și-a contractat numai cursurile care îl interesează, cele de „Complemente de programare” și „Testare automată”. Diferența între sistemul de învățământ de stat și cel alternativ e una colosală, fiind de fapt diferența dintre ineficiența teoretică și eficiența practică:

„La ACADEMY+PLUS ești motivat să progresezi în ceea ce înseamnă programare. Una e să vină la stat, să îți dea profesorul un curs, «ia-l, tocește-l, și vii cu casca la examen», și alta este să primești un proiect, să ți se pună la dispoziție internet, un server care te corectează și colegi, iar la examen să ți se taie internetul și să nu mai ai acces la colegi. E o diferență, în sistemul alternativ pur și simplu înveți în felul tău, cum îți place, iar atâta timp cât înveți, nimănui nu îi pasă cum o faci. Ori, la stat, ți se dă un cadru exact de formare și «nu treci dacă nu faci cum zic eu!». Dacă cumva treci granița, poți să fii genial, dar să pici un examen, pentru că nu ești agreat. La ACADEMY+PLUS nu ai pe cine să acuzi că ți-ai picat examenul, pentru că toate testele sunt corectate de un soft. La stat încă mai au mult de lucru până să valorifice omul pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce vor ei să ajungă!”

„Câți oameni sunt pe Pământul acesta, atâtea căi duc la mântuire!”

În prezent, Emil Floare e student la 3 forme de învățământ, e cântăreț bisericesc și membru al unui grup coral, Axios. Prin toate aceste activități, el încearcă să se formeze pe deplin ca om și să își găsească adevărata cale, care să îl facă să se simtă împlinit:

„În majoritatea timpului, chestiunea care mă preocupă este cum să cunosc mai mult despre cum a gândit Dumnezeu lumea aceasta, să cunosc oameni, concepte, limbaje de programare, teologie. În rest, țeluri cu bătaie lungă nu am, acum simt că e momentul să absorb cât se poate de mult din ceea ce îmi oferă ACADEMY+PLUS și Teologia. Am fost numai la buget, sunt cunoștințe care mi se oferă aproape pe gratis, și acum e momentul, nu după ce o să mă angajez în domeniu!

Mulți se grăbesc, termină repede Teologia, se fac preoți și se duc în parohie, fără ca vârsta să le permită să fi ajuns oameni în adevăratul sens al cuvântului, să aibă niște credințe de viață sănătoase, să știe cu ce se mănâncă viața, să fi avut familie și să poată astfel da sfaturi familiei. Unii se grăbesc să se angajeze undeva, să meargă să lucreze la propria viață, de parcă până atunci nu ar fi avut propria viață. Nu sunt de condamnat, într-un fel e de apreciat faptul că pot să renunțe la atâtea și să concretizeze un singur domeniu, dar eu prefer să mă ocup acum de formarea mea cât mai completă.”

Emil Floare este convins că libertatea de a putea fi așa cum îți dorești este cel mai înălțător lucru de pe lumea aceasta:

„Ai atâtea posibilități de alegere, încât chiar poți fi așa cum îți dorești să fii, nu cum îți zic alții, cum își proiectează alții neajunsurile lor asupra ta. Eu îmi doresc să am parte de experiențe formatoare care să mă întregească din punct de vedere uman, vreau să merg pe propria cale.

Un jurnalist a vrut să îl prindă la colț pe Papa Benedict al XVI-lea, cu următoarea întrebare: «Ce cale pe acest Pământ duce la mântuire?» Papa i-a cerut câteva minute de răgaz, în care să se roage, a revenit după o jumătate de oră, și i-a zis reporterului: «Câți oameni sunt pe Pământul acesta, atâtea căi duc la mântuire!» Fiecare trebuie să ne plasăm pe propria noastră cale, care duce la mântuire. Eu cred că orice om are posibilitatea de a ajunge împlinit și fericit prin ceea ce face, trebuie doar să aleagă din viață ceea ce i se potrivește, propria cărare a mântuirii!”, conchide Emil Floare.

Foto: Emil Floare

Adauga comentariu