Editorial

Emil Boc, Învrăjbitorul

de Szakats Istvan

L-am auzit pe primarul Clujului declarând azi: „E bine că Primăria Cluj-Napoca este vizionară și e cu un pas înaintea societății. V-aș ruga să sesizați fenomenul acesta. Cineva vede că Primăria face și apoi zice că Stai, stai, că și noi vrem să fim parte acolo!”.

Bun.

Trecând peste faptul că chiar și o autopromovare deșănțată poate să aibă o oarecare eleganță, rafinament și stil, după episodul de azi începe să-mi fie frică.

Îmi pare rău. Emil is losing it. Castelul său, construit din nisipul cuvintelor, se năruie.

Coșciugul. Hotelul Cristian. Soporul. Borhanciul. Metroul. Hoia. Toate, recent.

Îmi pare rău, dar împăratul este gol. Și din ce în ce mai multă lume începe să o zică pe față. Asta îl sperie pe primar.

Iar dumnealui alege să încerce să recapete controlul asupra discursului public prin cel mai nociv mod cu putință: asmuțindu-i pe cetățeni unul împotriva celuilalt – prin instituirea categoriilor de “cetățean bun” și “cetățean rău”.

E trist. Și e înfricoșător.

Observ fenomenul asta de câțiva ani. Iată câteva exemple.

L-am auzit pe primar dând vina pe romi pentru vraiștea din jurul tomberoanelor.

L-am auzit pe primar dând vina pe arhitecți pentru vraiștea urbanistică.

L-am auzit pe primar amenințând cu izbucnirea unor tensiuni interetnice dacă nu va fi prefect PNL la Cluj.

L-am auzit pe primar asemuindu-i pe acei cetățeni ai orașului care îi critică proiectul de metrou, cu “câini care latră”.

Azi l-am auzit pe primar, făcând-i pe ăia care umblă cu petițiile, plagiatori, și epigoni. Dacă nu cumva direct hoți.

Mereu, o mână de „clujeni răi”, care amenință starea paradisiacă în care trăiește marea majoritate a „clujenilor buni”.

Clujeni vs. clujeni, de fiecare dată.

Nu vreau să aduc exemple din istorie pentru a arăta cât de riscantă e această practică.

Dar ceea ce este sigur: domnule Boc, nu asta este modul în care primarul acelui Hub European de Inovare care se dorește a fi Municipiul Cluj-Napoca, relaționează cu proprii cetățeni, co-inovatori.

Acel oraș de care vorbiți, nu stă în primar. Modelul „primului gospodar” a trecut. Orașul stă, în egală măsură, și în cetățeni. În energiile lor. În inițiativele lor.

Am oarecare dubii dacă fluxul ideilor între Primărie și cetățeni este cel pe care l-ați indicat. Dar ca să cădem la pace, vă urez același spor la lecturarea petițiilor, cu care lecturăm noi ideile vizionare ale primăriei.

Apoi, vă așteptăm și la dialog. Apoi, la co-decizionare.

Succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *