Programul electoral al candidatului Emil Boc pentru încă un mandat de primar (edilul este în funcție din anul 2004) e plin de făgăduințe, se concentrează pe aceleași subiecte bombastice pe care politicianul le rostogolește practic dintotdeauna prin spațiul public, precum porcul dovleacul.
Din pliantul electoral al lui Emil Boc, „poștălit” în tot Clujul, nu aflăm nimic despre eșecul realizării Podului Porțelanului, ori despre flota de autobuze second-hand care au împânzit orașul. Nimic despre numărul (nejustificat de) mare de angajați din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, ori despre disfuncționalitățile din cadrul Poliției Locale, structură grasă, cu peste 300 de angajați aflați în subordinea pensionarului de lux Marcel Bonțidean.
Din pliantul electoral, împrăștiat prin cutiile poștale de „martorii” lui Boc, aflăm doar despre aceleași promisiuni pe care primarul le reiterează cu sfințenie cu fiecare ocazie, electorală sau nu.
Una dintre temele preferate ale candidatului-primar Emil Boc se referă la proiectul megalomanic (pe care până și Nicolae Ceaușescu ar fi invidios) care cuprinde câteva cicluri electorale, circa 30 de ani pentru realizare:
Tema Metroului
În pliantul electoral, tema metroului este enunțată în felul următor:
„Finalizarea studiilor necesare și derularea procedurilor de realizare”. Cu alte cuvinte, proiectul metroului este abordat într-o cheie generică, lipsită de argumente și de concretețe.
Într-un interviu pentru Ziar de Cluj, președintele Ordinului Arhitecților din România, Șerban Țigănaș, aprecia realizarea metroului drept „o beție cu apă rece”:
„Sunt foarte sceptic în ceea ce privește metroul, pariul meu este că nu vom avea niciodată metrou, din simplul motiv că nu-i nevoie”.
Nici peste 30 de ani?
„Nu, nici peste atât timp, pentru că nu e nevoie. Peste treizeci de ani vom folosi alt tip de mobilitate urbană, mult mai multă mobilitate individuală, electrică, poate chiar complet electrică ș.a.m.d.
Dar de metrou nu e nevoie.
Mi se pare firesc, și am spus-o de multe ori, am discutat cu mulți oameni fără să am pretenția că știu cel mai bine lucrurile, pentru că aici este o problemă complexă, care are multe aspecte și specialiștii se pot exprima, ce ar însemna o astfel de investiție.
Dar părerea mea este că o linie de metroul în lung, care să aducă floreștenii și apahidenii în centrul Clujului, și viceversa, nu rezolvă problemele de trafic.
Clujul are probleme de trafic mult mai mari și metroul poate fi o soluție care să aibă un efect, dar efectul nu este major.
Un alt element la care aș vrea să mă refer este că investiția mi se pare disproporționată. Adică, să faci un metrou este un efort extraordinar. Un efort uriaș. Este cel mai scump mijloc de transport urban pe care-l poți imagina.
Să-l faci, ca să acopere o singură direcție, Est-Vest, și doar în lungul Someșului, căii ferate, mi se pare prea puțin. E o beție cu apă rece, după părerea mea.
Și tot ce va genera acest metrou va fi un efort extraordinar care, până la urmă, rezolvă local, parțial, total insuficient, problemele de mobilitate. De asta sunt îngrijorat.
Altfel, da, dacă primești banii nu știu de unde, de la Guvern ori de la nivel european, zici: „Bine, O.K., nu sunt banii mei, nu am pus presiune pe cetățeni”.
Ceea ce nu este adevărat, pentru că orice investiție de acest gen are și niște costuri ascunse, care, tot bugetul local le plătește. Chiar dacă banii vin de altundeva.
Trebuie să racordezi toate aceste elemente, nodurile de metrou, acestea vor reprezenta o presiune extraordinară: acolo trebuie să aduci celălalt tip de transport, iar la suprafață totul trebuie să fie refăcut, să faci nodurile, gurile și stațiile de metrou compatibile cu transportul în comun, cu taximetrele, cu bicicletele, cu autoturismele personale și parcări. Altfel, nu ai făcut niște noduri bune.
Și se vor întâmpla niște lucruri pe care nu ni le dorim.
Iar cea mai mare nefericire a noastră este, după părerea mea, după mobilitate, problema centurii”, consideră arhitectul clujean, Șerban Țigănaș.
De altfel, tema Centurii Metropolitane se regăsește și ea în programul electoral al primarului Boc, chiar dacă ar fi trebuit să reprezinte demult o prioritate, un proiect realizat, după cum și trenul metropolitan putea fi realizat în cei 16 ani de administrație liberală, sub conducerea lui Emil Boc.
Cu alte cuvinte, temele propuse în viitor de Emil Boc, drept proiecte majore, ar fi trebuit/ ar fi putut să fie deja realizate. În acest sens, candidatul Emil Boc nu face decât să propună niște proiecte pe care primarul Emil Boc, în cei 16 ani de când este în funcție, nu a reușit/ nu a dorit să le realizeze.
„Problema Centurii Sudice, fără îndoială, pentru că orașul e dezvoltat asimetric, mai mult pe Sud, decât pe Nord, față de Someș, și această centură sudică, care nu va putea fi deloc deservită de metrou în lungul căii ferate, ei bine, lipsa acestei centuri sudice se simte și a fost comentată de specialiști dintotdeauna ca fiind foarte necesară, o știau cei care guvernează acum, pentru că tot ei guvernau când s-au făcut primele studii, dar pur și simplu nu au luat taurul de coarne, și nu s-au apucat la timp. Și, din această cauză, ne va lua o viață să o rezolvăm. Și e tot mai greu de făcut”, a precizat președintele OAR, Șerban Țigănaș.
Fără să fi reușit realizarea Centurii sudice, același Emil Boc ne propune acum Centura Metropolitană. Iar la următorul ciclu electoral ne-o va propune probabil din nou, puțin mai coafată din vorbe.
Amenajarea Cetățuii – un alt proiect ratat
Pentru că anii au trecut, iar administrația Boc nu a rezolvat problemele juridice legate de terenuri, amenajarea zonei Cetățuia a devenit un alt proiect ratat al primarului Boc. Cu toate acestea, candidatul Emil Boc propune în continuare tema amenajării Cetățuii la capitolul „Clujul verde” din pliantul său electoral, alături de alte promisiuni bombastice: 100 000 de arbori plantați până în 2030, 16 parcuri noi, noi complexe sportive și de agrement, piste noi pentru bicicliști, panouri fotovoltaice pe clădiri publice și acoperișuri înierbate la noile clădiri de mari dimensiuni, pe care investitorii imobiliari vor crește, probabil în următorii 50 de ani, vaci, capre și țapi, cu care vor asigura întregul necesar de lapte al Clujului.
Ce spun specialiștii însă despre Cetățuie, una dintre ratările monumentale marca Emil Boc?
„Uitați-vă la Cetățuie!
Sigur, avem un proiect, așteptăm să se realizeze. Bine, dar chiar 30 de ani!? Treizeci de ani!? Până când? Da, a fost un proces întreg, cu Parcul Feroviarilor etc.
Bine, dar totuși, chiar 30 de ani? Desigur, vor spune: „În acea vreme nu eram noi la conducere”.
Dar totuși, există deja o continuitate administrativă la Cluj, suficientă pentru a spune că, „ba da, erați la cârmă. Sunteți la cârmă de aproape 20 de ani”.
Și există această continuitate, deciziile sunt frumoase, sunt bune, dar merge al naibii de încet!”, afirma Șerban Țigănaș, într-un interviu pentru Ziar de Cluj.
Cunoaștem prea bine și situația dezastruoasă a malurilor Someșului și a Canalului Morii, pentru care Emil Boc promite, în pliantul său cu fonfleuri electorale, „culoare verzi de mobilitate sustenabilă”. Atâta tot că, pe aceste culoare, din cauza algelor și a deșeurilor, va puți și pute!
Cunoaștem cu toții și situația scandaloasă de la Compania de Transport Public (CTP) Cluj, unde directorul, Liviu Neag, este în funcție de mai bine de 16 ani, depășindu-l la acest capitol chiar și pe Emil Boc, la cârma Primăriei. La capitolul „transport în comun modern și 100% nepoluant”, Emil Boc promite în pliantul său electoral „flotă de transport public electrică până în 2028”, „noi linii de troleibuze”, menținerea gratuităților pentru anumite categorii de posibili votanți și „autobuze electrice autonome”, care se vor conduce singure spre neantul gogorițelor bune numai de chemat turma la vot.
Dincolo de promisiunea transportului nepoluant, administrația Boc a adus însă la Cluj, la modul concret, 10 autobuze rulate.
Recent au fost introduse în circulație pe străzile din Cluj zece autobuze Irisbus Agora L. Produse în 2005, aceste autobuze au circulat până anul trecut în Rouen, Franța. Echipate cu un motor diesel Iveco Cursor euro III, cu un parcurs mediu de 600.000 km fiecare dintre ele, acestea au fost retrase din circulație anul trecut din orașul de pe Sena, ajungând în Cluj-Napoca în primăvara acestui an, ocazie cu care au căpătat o înfățișare mov.
Fiecare dintre aceste autobuze, expirate din toate punctele de vedere, a costat 32.621 de euro.
Alți peste 300.000 de euro au fost alocați de Primăria Boc pentru a achiziționa autobuze second-hand care să deservească zona metropolitană.
Care erau criteriile de achiziție? Autobuzele cumpărate de municipalitate la mâna a doua nu trebuiau să aibă anul de fabricație anterior anului 2005, trebuiau să aibă o lungime totală între 17 și 18 metri, iar viteza maximă să fie de 70 km/h. Valoarea contractului pentru cele 10 autobuze second hand era de 1.515.000 lei.
Cu toate că primarul în funcție a avut mandate întregi în care nu a construit niciun parking nou, acum promite în pliantul său bun de băgat în… poște nu mai puțin de 5 noi parkinguri, două parcări de tip ”park and ride”, pasaj rutier peste calea ferată în zona Tăietura Turcului, construirea de noi poduri (deși Primăria nu a fost capabilă să ridice un mic pod pe strada Porțelanului, pod ratat încă din faza de studii tehnice, care s-au tradus în teren într-un eșec total!).
Sub o deviză (penibilă), demnă de ”navy seals”, „Nimeni nu este uitat, nimeni nu este abandonat”, Emil Boc le promite clujenilor noi locuințe sociale și politici de locuire. Între 2015-2019, Primăria lui Emil Boc a ridicat zero locuințe sociale. În mandatele primarului Boc, oamenii „deportați”, uitați și abandonați la Pata Rât au continuat să își ducă zilele în condiții de mizerie cruntă, în condiții inumane, raportat la standardele de viață ale anului 2020, ale Clujului, orașul în care preocuparea pentru „calitatea vieții” este plimbată prin gura politicienilor doar pentru a fi scuipată ca o coajă de sămânță, după ce microfoanele și camerele de luat vederi se opresc.
„Calitatea vieții, în fiecare cartier” este un punct distinct de lăudăroșenie în fițuica electorală a primarului în funcție – se promit „centre de cartier cu servicii publice moderne”, „regenerare urbană”, „continuarea demolării garajelor și amenajarea de noi parcări”. În timpul pandemiei, însă, dacă trăiți în cartierele Clujului, ați remarcat probabil ce facilități vă oferă zona în care locuiți – cam ce v-a amenajat Ceaușescu, nimic mai mult! Cartierele orașului au rămas, în anul 2020, gri – fără parcuri noi, zone de agrement ș.a. Cu mici excepții, fiindcă unde au existat interese imobiliare, s-a mai făcut câte ceva, pentru a crește valoarea apartamentelor puse în vânzare.
„Administrația fără hârtii, fără birocrație”, din același pliant electoral de chemat turma la vot înseamnă cumpărarea de scannere de către Primărie, în anul 2020, la două decenii după ce acestea au apărut pe piață. Și altele asemenea.
Prin „Clujul culturii și artelor”, Emil Boc promite aceleași donații pentru sectorul cultural care cerșește bani de la Primărie, pentru a supraviețui. „Continuarea programelor de sprijin pentru sectorul cultural” înseamnă continuarea finanțării unor șușanele culturale, lipsite de valoare artistică, continuarea risipirii banilor publici care ajung în buzunarele unor indivizi care și-au dat seama, la un moment dat, că Primăria e o vacă numai bună de muls prin intermediul unor asociații pseudo-culturale, care se ocupă de fapt de organizarea unor activități care își lasă amprenta asupra vieții culturale autentice a orașului doar sub forma unor labe de urs.
„Cluj-Napoca: oraș pentru pietoni”, un alt punct distinct din pliantul primarului, reprezintă o altă labă de urs – orașul a devenit unul pentru pietoni de când nu a mai putut fi unul pentru mașini, fiindcă imobiliarii apropiați de Primărie au sufocat, cu blocurile lor între blocuri, traficul rutier. Fiindcă Primăria lui Emil Boc nu mai are soluții pentru trafic, clamează acum pietonalizarea Clujului.
„Clujul sănătos” reîncălzește ciorba de mult promisă a Spitalului Regional de Urgență, invocă sprijin pentru spitale, pentru copii, „programe de încurajare a sportului pentru toți”, practic promite de toate pentru toți (potențialii votanți).
În orașul fără creșe, doar cu pepiniere de blocuri, Emil Boc promite pentru următorul mandat „cel puțin 4 creșe și 4 grădinițe”, iar pentru studenți „campus studențesc metropolitan” și câte și mai câte, să vezi și să nu crezi, fiindcă din vorbe se poate promite orice – și pentru IT, și pentru antreprenori, problema fiind însă că de un sprijin real beneficiază numai imobiliarii.
Electoral și între ciclurile electorale, temele bombastice, bune de prostit pe proști, precum metroul, centura metropolitană, transportul nepoluant, sunt preferate de către edilul în funcție, în detrimentul problemelor semnalate de comunitate, Emil Boc uitând de cartierele orașului și de problemele cu care se confruntă acestea, acolo unde autorizațiile de construcție au curs gârlă, iar clujenii s-au trezit cu blocuri între case, cu spații verzi deteriorate, cu lipsa parcărilor și a zonelor de joacă pentru copii.
Numărul insuficient de locuri în creșe, lipsa de viziune pentru adoptarea unor politici de sprijinire a eforturilor de creștere a copilului, dar și lipsa de politici sociale pentru grupurile dezavantajate, toate acestea sunt moștenirea directă a celor 16 ani de administrație (democrat)liberală, sub conducerea lui Emil Boc.
Întrebarea care rămâne (în aer) este dacă clujenii sunt pregătiți pentru schimbare, pentru rezolvarea problemelor concrete cu care se confruntă, ori dacă sunt dispuși să se mulțumească cu o reclamă exagerată a orașului, bună doar să le mângâie orgoliul, dar care duce în final la o calitate tot mai precară a vieții într-un municipiu tot mai aglomerat de blocuri, de promisiuni nerealizate și de interese care poartă fesuri și fese.