La Cluj, rechinul imobiliar are bani ca să facă blocuri multe, să facă bani mai mulți! Politicianul are gură ca să îi vrăjească pe naivi să îl voteze! Iar omul de rând are picioare ca să umble printre blocuri. Mașina? E din secolul trecut, schimonosește calitatea vieții! În secolul acesta, în care încălzirea globală a transformat clima într-un infern, modern e mersul pe jos, prin ger, caniculă, ploaie torențială sau lapoviță, e la modă pedalatul prin nămeți și noroaie, pe 40 de grade la umbră vara, umblatul cu mijloacele de transport în comun supraaglomerate, în plină pandemie.
După ce tot clujeanul mutat în blocurile aprobate de Primărie și-a cumpărat și-o mașină, mai scumpă sau mai ieftină, după posibilități, acum acest coșciug al existenței noastre, automobilul, trebuie lăsat în parcare, fiindcă nu mai avem loc unii de alții pe străzile de case pe care ieșim cu mașinile din blocuri.
Mașina personală, la Cluj, ne bagă în spital prin poluare. Tramvaiul ne însănătoșește, ne crește calitatea vieții (dacă nu ajungem cu COVID la ATI).
Cam asta ni se transmite în spațiul public dinspre administrația liberală. Nu are rost să mai lărgim drumuri, că oricum se vor umple. Mai bine sărim toți, cu mic, cu mare, tineri și vârstnici, bolnavi și sănătoși, să rupem trotinetele și bicicletele pe drumurile și căile moderne ale orașului! Să nu fim ipocriți! Ce e mai plăcut decât să te plimbi, într-un oraș colinar, când în sus pe deal, când în jos, vreo 7-8 kilometri, de acasă până la locul de muncă, într-o zi cu lapoviță sau cu arșiță!?
„Cei care au mașini Euro 3-4, ce fac cu ele, domnule primar?”, a fost întrebat astăzi, la un post de radio local, edilul Emil Boc. Răspunsul primarului a fost halucinant:
„Am văzut un mesaj al unui domn extrem de politicos, și mi-a plăcut, care pe bună dreptate zicea: dom’le, da’ nivelul meu de venituri nu-mi permite astăzi o mașină mai scumpă! Și asta am spus dintotdeauna: așa este! Trebuie să corelăm cu nivelul de venituri al românilor și cu situația economică, aceste lucruri. Nimeni nu spune acest lucru, da, trebuie să ne uităm. Numai că trebuie să privim înainte, înspre ce vrem să ducem orașul! Eu nu spun că cei care sunt în… trebuie să scape de mașini mâine! Avem o problemă cu cei care își abandonează mașinile pe domeniul public, le lasă acolo, le-au dus ca rable și după aia au uitat de ele, le-au luat numerele, le-au luat să le abandoneze pe domeniul public și noi trebuie să facem o activitate de ridicare a lor, dar cu o procedură stufoasă, care durează până la 60-120 de zile, să îl somezi de 2-3 ori, să verifici că tot acolo a rămas mașina, noi cu ăia avem probleme pentru că au lăsat rablele aduse din occident, nu le mai folosesc și le-au lăsat pe domeniul public, în diverse părți ale orașului. Noi ridicăm săptămânal mașinile abandonate pe domeniul public și e un efort mare pentru Poliția Locală să meargă, să facă aceste proceduri, să identifice. Deci, asta e o componentă.
A doua componentă, evident că direcția asta trebuie să fie, să ne gândim pe măsură ce și industria auto se modifică. Vedeți că acum nu se mai produc anumite tipuri de mașini, încet-încet toată lumea trece spre mașinile electrice. Direcția va fi aceea. Nimeni nu trebuie să scape de mâine de aceste mașini. Dar reglementările internaționale vor merge în direcția aceasta de a avea și mașini cât mai nepoluante cu putință și să înțelegem că perioada un om – o mașină în oraș nu mai este specifică vremurilor în care trăim, alea au fost vremurile secolului XX. Acum, modalitățile alternative la mașină sunt cele care au prioritate în orașele care doresc o calitate mai bună pentru cetățenii lor. Că, până la urmă, cu toții ne dăm seama: noi putem să lărgim Bulevardul 21 Decembrie, să mai punem două benzi! Va fi super încărcat de mașini, pentru că oricât de multe benzi de circulație ai crea, tot vor fi pline! Ăsta este un lucru foarte clar demonstrat în Europa.
Invers este: să îi determini prin politicile de amenajare urbană pe oameni să își schimbe mentalitățile, să își schimbe obiceiurile, să treacă la un mod de viață sănătos! Eu vă spun cu sinceritate: până la urmă, efectul acesta de a ne întoarce spre transport în comun, spre bicicletă, spre mersul pe jos, este un lucru natural! Că, până la urmă, omul e ființă socială care merge, da? Are două picioare ca să meargă. Păsările au aripi să zboare. Peștele înoată în apă. Deci omul e prin excelență o ființă din-aceasta mobilă și atunci îl ținem captiv între pereții, între geamurile unui automobil, în carcasa aia de fier, îl ținem captiv acolo ore întregi, când ar putea altfel să își petreacă acel timp, mult mai agreabil și plăcut! Fie printr-o plimbare, fie printr-o trecere cu transportul în comun, cu bicicleta, adică lucruri care să îi îmbunătățească calitatea vieții! Iar asta se va regăsi în sănătatea noastră! Știți bine că nu este medicament mai bun decât mișcarea, la toate bolile din lumea asta! Mișcarea regulată, constantă, făcută din timp, nu când îți ajunge cuțitul la os. No, mă apuc acuma de mișcare, când am ajuns cu știu eu, cu hipertensiune sau cu diabet sau cu nu știu ce alte boli, în stare gravă! Nu, înainte trebuie să previi asta prin mișcare, prin cît mai multă mobilitate, că asta este cheia unei vieți sănătoase! Și atunci să nu mai vorbim despre cât poluează mașinile, cât gaz inhalăm noi de la o coadă de pe un bulevard cu 6 benzi, plin de mașini care îți pun tot în nas aceste gaze, aceste noxe. Apoi ne trezim că nu mai avem locuri la Pneumo, din cauza bolilor de plămâni!”