După 16 ani de Urbanism de Cumetrie, Emil Boc iar face pe „Gigi durul”. Au să-l liniştească, ca de obicei, imobiliarii

Cluj-Napoca arată cum arată, de nu mai poţi deosebi blocul de casă şi cu traficul gâtuit şi şoferii umplându-i frigiderul cu carne primarului, din cauza Urbanismului de Cumetrie practicat sub înaltul patronaj al lui Emil Boc.

De unde, la început de mandat, în 2004, parcările se înmulţeau declarativ pe fiecare arteră de circulaţie, pe măsură ce amicii săi imobiliarii şi-au plantat câte un bloc în zone în care au făcut praf traficul, au distrus cartierele de case ale municipiului şi/sau au transformat toate zonele construibile ale municipiului în cartiere-dormitor, bătându-şi joc de calitatea locuirii, acum Emil Boc duce politici de descurajare a folosirii maşinii personale, îngustând bulevardele şi lărgind, chipurile, trotuarele.

Se laudă cu trotuare, dar acestea au preluat rol de parcare. Practic, Cluj-Napoca, prin trotuarele sale este cel mai mare parking în aer liber din România. Asta în loc de mult promisele parkinguri.

După 16 ani în care amicii săi, imobiliarii, şi-au bătut joc de municipiu, Emil Boc cică bate cu pumnul în masa Urbansimului şi face pe „Gigi Durul”: cică se va aplica un tratament dur pentru cei care vor și „cer luna de pe cer”, deși „știu că nu se poate”, totul în spiritul asigurării calității în oraș pentru oameni.

Dar unde au fost oamenii în această ecuaţie a asigurării calităţii locuirii în ultimii 16 ani?

Nicăieri.

Vom fi curioşi să aflăm care sunt (citez): „instrumente legale pentru a ține sau a pune în mișcare investiții imobiliare” prin care (citez din nou): „traficul și încărcările de pe artere fiind cele care vor dicta dacă o investiție mare e avizată sau stă pe loc până nu se finalizează centura metropolitană sau metroul”.

Care vor fi fiind gata într-o zi de joi. După Miercurea Ciuc...

Dar, iar întreb: de ce nu au fost traficul şi încărcările pe artere etalonul de bun simţ (că tot îi place să folosească expresia), etaloane pentru avizarea tuturor blocurilor de pe firavele artere din Centru, din cartierele de case şamd?

Unde era bunul simţ când s-a făcut praf Cluj-Napoca? Lăcomia nu ţine loc de bun simţ, profitul unora nici atât. Iar amiciţiile sponsorilor politici nu fac casă (bună) cu bunul simţ.

Din păcate.

Mai declară Boc, cu tupeul celui care crede că am uitat cum şi-a bătut recent joc, până la limita şantajului („să construiască o grădiniţă, dacă vor aviz”), de cei care vor să-şi construiască casă pentru uzul personal, că (citez): „vor exista la Primărie culoare separate de avizare pentru construirea unei case, față de ansamblurile imobiliare, documentațiile pentru locuințe individuale având prioritate spre a fi discutate la comisia de urbanism”.

Ceea ce este aceeaşi măgărie, cu altă pălărie, de când şi-au dat derogare în Consiliul Local că pot autoriza orice rahat urbanisti chiar şi fără acordul vecinilor (ilegal) profitând de sintagma: "extindere locuinţă familială". O extind până o fac bloc. Când are să dispară mizeria aceasta din Urbansimul de Cumetrie din "Funăria" lui Boc, atunci am să-l cred şi creditez cu bune intenţii. Altfel e vorba numai despre gargară.

Ce-am mai râs. În fine..., Emil Boc azvârle un pumn de cuvinte pe jos, ca pe nişte mărgele, şi toate găinile din mass media se reped să le înghită pe nemestecate, fără să analizeze ce înghit.

După cinci mandate în care mai întâi a tăiat, apoi a măsurat, s-a prins şi Emil Boc că regimul comunist a lăsat în urmă o infrastructură pe care actuala administrație nu a fost capabilă să o extindă, ci doar să o împovăreze cu „locuire” fără cap. Mai ales după ce a făcut-o praf, prin indiferenţă patriotică locală, timp de trei mandate, Gheorghe Funar – că era prea ocupat să halească unguri...

După 16 ani de batjocură și Urbanism de Cumetrie, iepurașul își încoardă mușchii. Când i-or da un șut în PUD imobiliarii, să-l vedeți ce cățeluș devine. Şi din nou se va încorda, ca și până acum, numai la amărăștenii care vor să-și facă casa lor, nu la imobiliarii care au distrus orașul.

Aceeași încordare de mușchi a avut-o Boc la fiecare doi ani (aceleaşi „ameninţări” de fermitate urbanistică le-am auzit şi despre zona Bună Ziua, şi despre Borhanci, şi despre Soporului şamd). Apoi primește o flegmă între ochi de la imobiliari, și se trezește la crunta realitate: odată sclav al imobiliarilor, pe veci la dispoziţia lor.

Şi, gata!

Adauga comentariu