Rautacisme

Duios, Dan Tarcea pârâie silenţios alternativa “eco” la traficul clujean băşinos

Zeci de ani, municipalitatea clujeană a tocat nervii şi banii clujenilor pe tot felul de mijloace de transport în comun şi soluţii inutile de trafic cu rezultatul pe care-l simţim din plin azi. S-au făcut praf sute de milioane de euro din banii publici pentru “înnoirea” parcului auto al Companiei de Transport Local Cluj şi alte câteva pentru a se planta borduri, chipurile pentru modernizarea arterelot Clujului. Poţi lărgi, îngusta, lăţi, suspenda, îngropa în subteran câte artere de circulaţie vrei, nu acestea sunt soluţii pentru un trafic coherent. Nici lupta disperată de “a scoate” maşinile particulare din traffic.

Băbeşte: cauzele traficului mizerabil vin din lipsa de educaţie administrativă a politicienilor clujeni, lipsa lor de viziune şi, mai ales, a lăcomiei personale (foamea de imagine şi de îmbogăţire rapidă) şi a “imobiliarilor” pe care aceştia i-au ţinut în braţe. De mână, aceşti indivizi s-au hărnicit şi au mai construit, fără nici o viziune pentru viitor, încă nişte cartiere-dormitor în Cluj-Napoca. La care au adăugat şi nişte commune-dormitor. Cluj-Napoca avea, acum 30 de ani, Mărăşti, Mănăştur, Gheorgheni, Zorilor şi Între Lacuri ca şi cartiere-dormitor. Îi plimba Nea’ Ceaşcă pe clujeni, agăţaţi ciorchine de uşi şi claie peste grămadă în interior, de acasă la slujbă şi de la slujbă acasă, cu tramvaiul şi cu nişte băşini de autobuze şi troleibuze (cred că tot Neag era şef şi pe atunci) pe lunga axă Est-Vest şi pe mai scurta Nord-Sud. Zorilor era considerat „variantă”. Grigorescu era considerant „variantă”. Maşinile erau puţine, mijloacele de transport în comun şi mai puţine şi extrem de jegoase.

Şi au venit anii post-Revoluţie. Clujenii s-au hărnicit să ţină în funcţie 2 primari mari şi laţi, timp de 26 de ani. 12 ani au mâncat unguri pe pâine, nu soluţii de trafic. De alţi 14 ani halesc vorbe în vânt. În loc de soluţii de trafic halesc gaze de eşapament şi praf de la construcţiile haotice. Dar, sunt atât de stupizi încât afirmă că respiră cel mai „calitativ” aer din Universul cunoscut numai că li se dă dinspre municipalitate câte un link la un rahat de articol publicitar. Între timp, Cluj-Napoca s-a mai procopsit cu nişte cartiere-dormitor: Europa, Dâmbul Rotund, Spatele Gării, Someşeni, Borhanci, Bună Ziua, Făget (distrugând pădurea), Colina, Sfântul Ion, Hoia (distrugând Pădurea), Feleac, Floreşti, Apahida, Gilău, Baciu şamd. (cer iertare dacă am uitat câte ceva). Case între blocuri, blocuri pe case, case pe blocuri, başca îndesirile din cartierele existente şi cele centrale – FĂRĂ NICI UN STUDIU DE IMPACT DE TRAFIC, fără nici un centru administrativ de cartier, fără să se gândească creşe, grădiniţe, şcoli. FĂRĂ NICI O VIZIUNE, NUMAI CU MULTĂ LĂCOMIE. LĂCOMIE şi PROSTIE. Că, unde este multă lăcomie, este şi multă prostie.

În lăcomia lor, „dăştepţii” aceştia nu şi-au pus niciodată problema câte maşini vor introduce pe străduţele centrale, că tot acest trafic exterior se va face prin Centru, unicul loc în care există clădiri administrative – deşi li s-a atras atenţia de către mass media încă de acum două decenii. Dar, „câinii latră, carvana trece” – nimurucii aceştia administrativi aveau alte interese decât ale Oraşului. Nici măcar la locurile unde fac acele „tetaroame”, în realitate nişte fabrici de produs sinecuri călduţe pentru lipitorii de afişe ai partidelor. Le-au construit în general unde au avut pământ amicii lor, pe banii statului. Aşa că suntem în situaţia ca Oraşul să fie tranzitat dimineaţa către locurile de muncă şi seara către locurile de culcare de către toţi trăitorii din dormitoarele sale. Străzile sunt aceleaşi. Nu numai că nu s-au lărgit, din contră, deşteptăciunea administrativă le-a îngustat cu „benzi dedicate” aşa zisului transport în comun. Care „transport în comun” a fost dotat cu nişte „Bocobuze” de 18 metri. S-au scos TIR-urile din oraş şi s-au băgat „Bocobuzele” să se „opintească” să treacă de intersecţii pe câte două, trei benzi. Vai de capul ei de gândire: nu a contat eficienţa, ci cât ban „iese” din „comandă”. La sute de milioane de euro or fi trecut prin mâna lui Neag în 30 de ani de „cumpărături” pentru CTP, fostul RATUC, nu este de mirarea că acesta refuză, deşi legea îl obligă, să-şi afişeze public averea şi declaraţiile de interese. Pe bani publici refuză. Dar e altă poveste, o vom dezvolta cu hârtii pe masă: achiziţii, comparaţii pe achiziţii, poate aflăm că „dincolo” era mai ieftin şi mai bun.

Alt tembelism administrativ este şi acela că nu există sens giratoriu să nu aibă o trecere de pieton pe fiecare stradă pe care o deserveşte. Asta chiar dacă 20 de metri mai la vale sau mai sus pe fiecare stradă mai există o trecere de pietoni. Clujul este gândit pietonal ca „desene pe asfalt” şi semaforizare, dar, din cauza lăcomiei imobiliare şi prostiei şi nemerniciei politice, este un mare praking şi atât. Şi mai sunt. Inclusiv soluţii. De exemplu, în loc să azvârle 9 milioane de euro pe studii de aruncat în sertarele fără fund ale municipalităţii (chipurile pentru Metrou şi Tren metropolitan), municipalitatea s-ar putea înţelege cu cei de la CFR (doar de aceea este specialistul în cefere Şurubaru în sinecură la Primărie, nu?) şi ar putea reabilita cele trei platforme (staţii) CFR existente (la Aeroport, la Clujana, la Podul IRA) şi conecta cu linii de troleibuz, autobuz sau „Bocobuz” către diverse direcţii administrative din oraş. Ar costa cam 3 milioane de euro să ai la dispoziţie nu unul, ci vreo 50 de „trenuri metropolitane” dinspre toate direcţiile şi înspre toate direcţiile (Gilău, Dej, Cîmpia Turzii). S-ar putea face centre administrative reale de cartier, cu activitate on-line reală (nu poveşti de-ale lui Boc cu şi despre fişiere excel botezate „antonia – funcţionarul virtual”). Şamd. Am mai scris, voi mai scrie. Tot degeaba: prostia şi lăcomia nu pot fi învinse uşor.

Până şi papagalii aceştia din primărie au ajuns să înţeleagă (mai ales că suntem în ani electorali) că nu mai pot minţi clujeanul înţepenit în trafic cu „benzile dedicate”, cu „lăsaţi maşinile acasă”, aşa că fac ce ştiu mai bine: vin cu gargara despre ce fain este să foloseşti biciclete şi trotinete. Unde? În general pe trotuar. Care trotuar nu mai este de mult al pietonilor, ci al parcangiilor, bicicliştilor şi, mai nou, al trotinetiştilor. În nemernicia lor, îi pun cap în cap pe pietoni cu bicicliştii şi trotinetiştii: să se certe ei cine pe unde circulă.

CITEŞTE: Ce e „trotinetistul”: vehicul sau pieton?

După ce s-au lăudat ani de zile cu sistemul de piste pentru biciclete care au fost făcute pentru a mai bifa Emil Boc că a făcut ceva, cu piste care încep de nicăieri şi se termină niciunde (de obicei într-o maşină parcată aiurea), acum vin cu poveştile despre trotinete: eficiente şi bune. Să-l ascultaţi pe Ecoul lui Boc, cunoscut cândva drept Dan Tarcea, un liberal, în interviul dat lui Ciprian Aron (pe care l-am „îmbunătăţit” ca să înţelegeţi mai bine ce de băşini se afirmă în cuprinsul lui), cum ne spune cum face el cu trotinetuţa cam 19 minute până la serviciu, de acasă, cam tot atâtea câte face şi cu maşina (apropos, personală, sau de transport public local, că nu se înţelege?); cum ne spune el cum mersul pe jos face piciorul frumos, de parcă nu ar şti că trotuarele sunt cam ocupate; cum foloseşte el, cu 20-25 de kilometri pe oră, trotinetuţa cea silenţioasă, pe trotuare – cu grijă, să nu dea peste pietoni. Şamd. Enjoy!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *