“Du-mă acasă, măi tramvai”, un refren imposibil pentru persoanele imobilizate în fotoliu rulant din Cluj-Napoca

Dacă ai nenorocul să fii o persoană imobilizată în scaun cu rotile și locuiești în Cluj-Napoca, poți să îți iei adio de la călătoria cu tramvaiul. Deși linia de tramvai a fost modernizată complet acum cinci ani și au fost cumpărate tramavie moderne, pe unele porțiuni, distanța între peron și vagon este prea mare, iar acest aspect face imposibil urcatul în tramvai pentru cineva aflat în fotoliu rulant. Bineînțeles că mijloacele de transport sunt dotate cu rampe pentru cărucioare, dar acestea nu pot fi puse tot din cauza distanței prea mari dintre peron și vagon. Cel puțin, aceasta este varianta vatmanilor atunci când cineva le solicită să scoată rampa de acces.

Vasile Galoș, un pensionar în vârstă de 68 de ani, care locuiește în Mănăștur este unul dintre clujenii aflați în această situație aberantă. Imediat se împlinește un an de când este dus cu zăhărelul de o angajată din Primărie. Omul nu a știut că poate să ceară audiență la primar (deși este discutabil cât de repede ar fi ajuns la Emil Boc) sau să reclame această problemă direct la Compania de Transport Public și s-a lăsat amăgit de o angajată, pe care o doar fix în vârful pixului de bugetară de necazurile cetățenilor.

Anul trecut, în august, am făcut sesizare la Primărie în legătură cu imposibilitatea să urcăm în tramvaiele acestea moderne întrucât domnii de la Primărie au făcut peroanele mai înalte cu vreo șase centimetri și în situația asta rampele de la tramvaie nu se pot scoate ca să putem urca. Plus că distanța între peroane și vagon este foarte mare, de vreo 20 de centimetri. Cum noi avem cărucioare cădem între peron și vagoane. De anul trecut, eu tot îi caut pe domnii de la Primărie. Anul trecut, la o lună după ce am depus cererea am fost să văd ce e cu cererea și mi-au spus că nu s-a rezolvat. Am întrebat ce să fac în situația asta, la care ei mi-au spus să aștept deși a trecut o lună și zece zile de la sesizare. De atunci mă tot mint în continuare”, povestește Vasile Galoș.

Pensionarul spune că s-a lovit de fiecare dată de nesimțirea vatmanilor care au invocat diverse motive – ba că nu au rampă la tramvai, ba că nu pot lăsa rampa că e prea mare distanța între peron și vagon. Niciunul însă nu s-a sinchisit să iasă din cabină și să îl ajute pe bărbat să urce în tramvai. Doar ceilalți călători au sărit în ajutor.

Într-o zi am rugat un vatman, în stație la Minerva, să mă ajute să urc în tramvai pentru că am vrut să mă duc la gară. Vatmanul mi-a zis că nu are rampă. Vă dați seama, nici să nu știe că are rampă, deși are semne pe ușa din față de la vagon. Numai dacă mă urcă și mă coboară cineva pot să merg cu tramvaiul. O dată, niște tineri m-au ajutat. În fiecare stație, din capăt de Mănăștur până la gară este la fel, nu putem urca în tramvaie. Mie îmi place să merg la meciuri, la Cluj Arena, la Sala Polivalentă, dar nu pot să mă duc că în tramvai nu pot urca, iar să merg cu cărucior până acolo costă mult, pentru că e scump curentul și trebuie încărcată o dată pe zi bateria”, afirmă Vasile Galoș.

Joi dimineața, în jurul orei 11.00, împreună cu Vasile Galoș am testat situația ca să ne convingem dacă se confirmă sau nu povestea. Din nefericire, se confirmă. În filmulețul de mai jos se vede cum Vasile Galoș este refuzat de vatman să urce pe motiv că nu poate scoate rampa din cauza distanței. Se mai observă și distanța mare dintre vagon și tramvai. La prima vedere, este vorba în mod cert de 15-20 de centimetri.

Liviu Neag, directorul CTP Cluj-Napoca afirmă că vatmanul care a refuzat să îl ajute pe Vasile Galoș va fi aspru sancționat.

Dacă vatmanul nu a tras rampa, o să îi dau pedeapsă. Este scrisă și semnată obligația ca atunci când văd oamenii în cărucior în stație, dacă nu pot urca să vină să le dea ajutor”, precizează Liviu Neag.

Șeful CTP Cluj-Napoca se arată surprins de faptul există asemenea probleme pe linia de tramvai și mai ales de faptul că vatmanii nu își respectă obligațiile de serviciu. Potrivit directorului companiei, între peron și tramvai este o distanță de cel mult 10 centimetri, nicidecum de 20 de centimetri.

„Situația aceasta noi o gestionăm de ani de zile și nu au fost probleme, de aceea surprinderea pentru mine este cu atât mai mare. Dacă roțile din față sunt roți directe în roți de direcție, ele se pot vira stânga-dreapta.Virând stânga-dreapta există riscul să lovească cu ele curmeziș și atunci nu intră, dar de regulă distanța este undeva, cel mai mult la 10 centimetri. Sunt zone unde este numai 6-7 centimetri. Problema aceasta a fost analizată din toate punctele de vedere (a siguranței circulației, accesul persoanelor cu handicap). Nu am avut nicio problemă, dar probabil că mai sunt persoane cu dizabilități care au o dificultate sau nu au înțeles. Foarte multe persoane, dacă nu sunt însoțite, nu se urcă cu roțile de direcție, ci se urcă cu spatele pentru că acelea sunt perpendiculare pe șasiul tramvaiului și atunci automat intră foarte ușor. Dacă merge cu roțile de direcție, acelea deviază puțin lateral stânga sau dreapta, suficient cât să devină frână roata. Această chestiune am studiat-o zile în șir ca să nu fie o problemă”, explică Neag.

Oricare ar fi motivele, cert este că accesul cu cărucioare în tramvaie este foarte dificil, spre imposibil. Așteptăm cu interes rezolvarea problemei și educarea acelor vatmani, care nu au înțeles că rolul lor nu este doar acela de a conduce tramvaiul și de a deschide și închide ușile.

Adauga comentariu