Draga Primarie Cluj-Napoca, Stimate Domnule Primar Emil Boc

Radu Băzăvan – alias Groparu – este blogger, traducator, interpret, scriitor, copywriter. El semneaza acest text, ca o reactie in plus la textul scris de Ziar de Cluj ieri AICI. În decembrie 2012, la revelionul jurnaliştilor şi bloggerilor, v-am prezentat un rough cut de 20 de minute din filmul nostru de lung metraj “Usturoi” – poate cel mai ardelenesc film turnat după ’89 – cu oraşul Cluj-Napoca, care este înfăţişat ca un centru urban european, modern, strălucitor. În geografia filmului, în firul său epic scenele filmate în Cluj au menirea de a fi o carte de vizită care să ne promoveze oraşul pe termen nelimitat, aşa cum a fost cazul cu alte aşezări de pe mapamond – Bruges (In Bruges) şi Noua Zeelandă (Stăpânul Inelelor, Hobbitul) fiind cazurile cele mai de notorietate, acestea şi oferind bani grei pentru parteneriate cu producătorii de film. Dacă mai ţineţi minte, domnule primar, aţi fost şi dumneavoastră plăcut impresionat de montaj, de coloana sonoră, de calitatea imaginii. Atâta de impresionat, încât ne-aţi spus să depunem un proiect pentru sesiunea de finanţări nerambursabile de la bugetul local, pentru că veţi susţine proiectul nostru cu bani (“Chiar aveam în plan să facem un film cu oraşul”, aşa ne-aţi spus atunci). boc Drept urmare, după câteva săptămâni de muncă asiduă am depus în ianuarie, conform stufoaselor norme în vigoare, proiectul “Post-producţie filmul Usturoi” pentru finanţare. Pentru noi, suma cerută pentru post-producţie (circa 166.000 lei) ne-ar fi permis să terminăm montajul şi să începem bătălia pentru promovare, pentru a lansa filmul anul acesta şi a creşte, prin urmare, awareness-ul mondial asupra capitalei Transilvaniei cât mai repede – mai ales că avem de gând să trimitem filmul la cât mai multe festivaluri de pe mapamond. La distribuirea fondurilor, însă, am aflat că din cei 166.000 lei pe care vi i-am cerut ni s-au aprobat 8.000 de lei. Întrucât cu această sumă, stimată primărie, stimate domnule primar, suntem la fel de săraci ca şi până acum, vă mulţumim frumos, dar nu putem primi, şi vă rugăm respectuos să redistribuiţi suma acordată nouă altui proiect. Nu vă scriem prezenta scrisoare deschisă pentru a contesta criteriile onoratei comisii de acordare a fondurilor, nici pentru a exercita în vreun fel presiune publică asupra membrilor săi (am şi aşteptat, de altfel, ca procedura de acordare a fondurilor “să se aşeze”). Vă scriem, dragă primărie a noastră, stimate domnule primar, pentru a vă adresa două întrebari: Întrebarea nr. 1: Stimate domnule primar, decât să se dea mai puţin la toată lumea, nu mai bine se dădeau mai mulţi bani câtorva proiecte care merită cu adevărat? Nu ar fi fost mai bine să redistribuiţi sumele acestea, la urma urmei, insignifiant de mici, către proiectele unde acestea sunt folosite cu maximă eficienţă – cum sunt, de exemplu, festivalul de magie pentru care se zbate Cristian Gog, sau TIFF-ul, sau Comedy Cluj, sau festivalul destand-up comedy pe care vrea sa-l facă Nicu Bendea? Care aduc valoare oraşului nostru? Nu e ciudat că se dau sume mici şi foarte mici, de ordinul a o mie-două mii de euro, la (am numărat) 57 de ONG-uri, în loc să se finanţeze un singur proiect “baban” şi de impact cu banii aceştia? Întrebarea nr. 2: Stimate domnule primar, dacă la bugetul primăriei nu există bani pentru filmul nostru, ne puteţi ajuta să strângem măcar o parte din sumă de la firmele mari ale Clujului, care colaborează cu Primăria de ani buni? Primăria primeşte sume impresionante pentru diverse evenimente locale (de exemplu, festivalul “Zilele Clujului” are un buget frumuşel, de circa EUR 140.000), iar dacă am putea prezenta proiectul nostru la întâlnirile pe care dvs. le aveţi cu marii investitori din oraş poate reuşim să încheiem cu aceştia parteneriate şi să ne acoperim o parte din cheltuieli fără a implica direct banul public. Nu mergem la cerşit – efectele unui astfel parteneriat sunt reciproc avantajoase – dacă ne uităm un pic la ce au făcut alţii. De ce insistăm cu filmul nostru? Pentru că suntem, la ora actuală, singurul oraş din România cu film de lung metraj propriu şi ar fi păcat să treceţi cu vederea plusul de imagine pe care îl putem aduce întregii noastre comunităţi din punct de vedere turistic. Şi ar fi păcat să ne lăsaţi să luptăm singuri pe acest front. De ce vă scriem atât de public? Am ales calea aceasta de dialog pentru că v-am scris şi pe Facebook, şi pe adresa de gmail, ba chiar am încercat să dăm de dvs. la emisiunea de la Napoca FM de joi la care sunteţi invitat, dar fără succes pentru noi, din păcate (am sunat de 85 de ori într-o joi, de 80 de ori în alta). Din aceste motive, ne-am zis să apelăm la puterea magică a blogului. Napoca FM 1_resize_resize_resize Napoca FM 2_resize_resize_resize Dacă v-am inoportunat, domnule primar, ne cerem scuze. Încercăm doar să facem tot ce putem pentru a duce filmul mai sus, tot mai sus. usturoi cannes_resize_resize (mulţumim, Lucian de la Marele Ecran, pentru superba surpriză de la Cannes). Iar dacă totuşi nu se poate face nimic, domnule primar, înţelegem, pentru că sunt vremuri grele. Oricum, noi tot vom considera Primăria Cluj-Napoca partener, cu toate drepturile aferente, tot vom pune logo-ul cu “Cluj-Napoca pentru Capitala Europeană a Tineretului 2015″ oriunde apucăm în film şi pe site şi tot vă vom invita şi pe dumneavoastră, şi pe cât mai mulţi din inimoşii profesionişti din primărie (pe care îi salutăm) la marea premieră – pentru că aşa ni se pare normal să fie. Cu deosebit respect, Radu Băzăvan Scenarist şi producător “Usturoi” PS: Ca să nu existe dubii: 1. Am început să facem un film fără bani deoarece avusesem promisiune de finanţare 100% din partea cuiva cu greutate, promisiune care nu s-a mai concretizat. Şi dacă mai stăteam să primim bani de la toţi cei care ne-au promis ajutor, făceam filmul în 2080. Glumesc pe tema asta des zicînd că am fost cel mai minţit om din România în 2012. Când am văzut că lucrurile se tărăgănează, am băgat mâna adânc în buzunar şi am zis: “MOTOR! Dacă nu-l facem acum, nu-l mai facem niciodată.” 2. Am început proiectul prin forţe proprii, iar lipsa unui portofoliu ne-a oprit să cerem finanţare de la CNC, UE etc., aşa cum este parcursul tradiţional al unui film românesc. Să nu uităm că nici Mungiu (“4, 3, 2″), nici Netzer (“Poziţia copilului”) nu au primit finanţare de la CNC. Dacă ei nu au primit bani, avea rost să încerc să-mi cheltui 3 luni din viaţă cu un proiect la numita instituţie? 3. Discuţiile de finanţare cu ONG-urile pentru integrarea romilor nu s-au concretizat, şi după cât interes am văzut că arată pentru un film care arată faţa frumoasă, dar nevăzută a comunităţii rome, ne-am covins că nu este cazul să insistăm. Asta e, vom face filmul cadou şi comunităţii rome. 4. Am cerut bani de la primărie cu inima îndoită. Pentru că simţeam, şi simţim, că fiecare din cei 166.000 de lei ceruţi de noi înseamnă drumuri mai distruse, spitale mai dărăpănate, şcoli mai ruinate cu 166.000 de lei. De aceea îl rog pe domnul primar să ne ajute să facem rost de la firmele private – care, dacă au şi vor, dau, dacă nu, nu. Oricât de excepţional este proiectul nostru, dacă merg cu cererea în mână la sediul lor nu trec de portar. 5. Ne-am asumat riscul să pornim un film cu banii noştri. Acum nu mă lupt pentru buzunarul meu şi al lui Luci, nici măcar ca să ne scoatem cheltuiala, ci ca să facem rost de bani pentru oamenii care ne-au ajutat în film şi bani pentru a termina post-producţia la calitate hollywoodiană. De aceea, peste ceva vreme vom lansa proiectul pe Kickstarter, moment în care, dragi cititori, vă voi ruga să ne sprijiniţi cu Like şi Share să ajungem pe trending page. Nu reuşim? Încercăm cu Indiegogo. Nu merge? Vând maşina şi bicicleta roşie, şi tot îl terminăm. 6. Noi ştim că nu ne vom îmbogăţi cu filmul. Ştiţi cum ştim? Pentru că este suficient să ne uităm la câştigurile filmelor româneşti în 2012. Vorbim de filme care au avut şi au băgat bani grei în promovare, cu sponsori puternici în spate, sau care au luat premii importante (“După dealuri” a strâns puţin peste EUR 100.000 din bilete) – nu ca noi, o gloată de entuziaşti. În momentul în care am băgat în film banii cam ştiam acest lucru. Dar, ca să nu existe dubii, aflaţi că dacă vom face bani cu filmul, nu ne vom cumpăra Jaguare şi vile în Malibu, ci vom încerca să ne finanţăm al doilea film (deja am vreo două idei creţe de scenariu care se învârt în capul meu ca un titirez).    

Comentarii

petrov

28.05.2013 21:29

nu zici tu rau, mai putin aberatia asta cu gog pe care atata il tot pupati in cur ca mi-e greata. festivalul de magie... hai ma!

adi

27.05.2013 12:31

penibil. pana la urma nu ti sa luat, ti s-a dat, deci care e problema? de cand priamaria tre sa subventioneaze filme ale unor bloggeri? nu zic poate o fi fain. groapru e ok, il citesc, dar aici te cam faci de ras omule. statul e stat, statul sunt eu platitoru de impozite. tu esti privat, te descurci ca si privat. punct.

Rares Stoica

29.05.2013 18:02

Asociatia Persona a avut premira in 8 septembrie 2012 la cinema Marasti la filmul de lung metraj " In umbra luminii". Acest film a fost in cea mai mare parte din fonduri propri provenite din actiuni intreprinse de asociatie in periada 2005 - 2012. Se pot face lucruri si fara cerseala, dar trebuie muncit altceva pt a reusi sa strangeti bani pt finalizarea proiectului. Dupa 7 ani am reusit. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Va urez spor.... si daca nu, noroc.

Adauga comentariu