Omul a dat nume lucrurilor pentru a putea ști ce cere.
De aici vine și teoria că “barză”, „viezure”, “varză”, “brânză”, “mânz”, ar fi de fapt o listă cu șpaga cerută (oferită) cândva în neantul formării noastre ca nație. Asta dacă este să ne luăm și după apucăturile noastre mai mult sau mai puțin moderne, dar bine perpetuate. De la peșcheș, bacșiș, până la şpagă şi mită.
România ar fi avut şansa la o sponsorizare de încă 32 de aparate de recoltare a plasmei prin care cei infectaţi cu virusul chinezesc COVID-19, şi care ar fi dezvoltat forme grave ale bolii, ar fi putut beneficia de un tratament modern şi eficient.
Dar oficialii români au reuşit de au ratat această sponsorizare de 32 de aparate de plasmafereză, oferită de Besmax Pharma (care donase anterior încă 18 astfel de aparate), după ce cei Ministerul Sănătății nu a oferit, luni de zile, niciun răspuns la această ofertă.
În plus, oficialii statului, care ştiu foarte bine să pronunţe, arătând către propriile buzunare: “barză”, „viezure”, “varză”, “brânză”, “mânz”, au inventat şi o procedură birocratică foarte greoaie pentru donarea de plasmă, care îi obligă pe potențialii donatori – pacienți vindecați de COVID-19, și așa puțini în lipsa oricărei campanii de promovare a donării, să își plătească din buzunarul propriu testele medicale, înainte să poată dona.
Noi proşti, ei nebuni. Rezultatul? Doar 4-5 donatori de plasmă pe săptămână în toată țara.
Practic, nişte imbecili au creat un sistem de descurajare a donării de plasmă. Că, descurajați de faptul că trebuie să aducă bani de acasă și, mai ales, de vraful de documente cu care trebuie să se prezinte la donare, majoritatea donatorilor (şi aşa puţini) dau bir cu fugiţii.
Iată cum dosarul cu şină face praf şi lupta împotriva COVID-19.
Pe scurt, conform datelor publicate de Ministerul Sănătăţii, colectarea de plasmă de la persoanele vindecate de COVID-19 cu scopul de a trata pacienți infectați aflaţi în forme grave ale bolii a demarat în România pe 28 aprilie, la două luni de la primul caz de infecție cu noul coronavirus înregistrat la noi.
În trei luni și jumătate, în perioada 28 aprilie – 10 august, au donat plasmă doar 490 de români care s-au vindecat de COVID-19. Prin urmare, o medie de aproximativ 4,5 donatori pe zi.
Dar, dacă la începutul campaniei de recoltare de plasmă au fost și săptămâni cu 15-20 de donatori pe zi, între timp, în special în ultima perioadă, iulie-august, numărul donatorilor a scăzut la doar 4-5 săptămânal, a declarat pentru HotNews.ro Florin Hozoc, CEO-ul Besmax Pharma Distribution, omul care a donat statului român singurele 18 aparate de recoltare de plasmă din țară.
Asta în timp ce în Republica Moldova, țară cu o populație de 5 ori mai mică, sunt 30-35 de donatori pe săptămână!
Pentru ca întreaga poveste să sune ciudat până la capăt, Florin Hozoc afirmă că exact centrele de recoltare unde erau mai multe donări de plasmă la începutul campaniei: Galați, Pitești sau Piatra Neamț, s-au trezit cu controale de la DSP.
Citez: „care a vrut să verifice dacă se respectă metodologia de colectare a plasmei și le-au impus, apoi, tuturor centrelor să nu mai recolteze de la donatorii care se prezintă.”
Prin urmare Birocraţia este mai tare ca lupta anti-Covid-19! Căci numai Reflexul de ghişeu al funcţionarului imbecil român face posibile situaţii de genul în care donatorul (care face un act de bunăvoinţă, să ne înţelegem) este practic obligat să prezinte dosarul cu șină, care să conțină documente medicale de atestare a istoricului bolii și a dispariției riscului de transmitere a bolii.
Chestiuni care ar trebui să fie la îndemâna funcţionarului statului, dacă acesta ar fi profesionist şi nu o curvă politică, indiferent de sex, plantată într-o sinecură!
Jenant, pentru cărămida cu care se bate în piept Guwernerul Klaustrare (privind “binele” poporului pe care-l păstoresc cu stări de alertă şi interdicţii): statul cere donatorului teste medicale făcute pe cheltuiala proprie a acestuia. Dai şi sânge, dar dai şi bani!
Apoi, statul “miserupist” român obligă donatorii să aștepte peste o lună și jumătate până să doneze plasmă convalescentă. În acest timp cei mai mulți rămân fără anticorpi. În plus, deși în prezent majoritatea județelor au echipamente necesare de testare, toată plasma convalescentă colectată în România este testată la București! Practic e plimbată de colo-colo, pierzându-se timp.
Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Apoi se urlă că sunt medicii epuizaţi, că se blochează sistemul. Sistemul este blocat de 30 de ani de curvele (indiferent de sex) plantate în sinecuri de către politicieni. Te şi miri că mai supravieţuieşte cineva sistemului!
Întotdeauna m-am întrebat: ce-a fost mai întâi, politicianul, funcționarul sau corupţia? Cine pe cine a „fătat”, ca să mă exprim elegant. Să fi fost politicianul (născătorul de sinecuri funcționărești) cel care a plodit corupția – observând că numai el este capabil să aprobe cu „da” sau cu „nu” te miri ce și pentru cine? Să fi fost el cel care a stabilit că, „dacă de el depinde”, atunci „să simtă” şi de ce (că, decât bolnav şi sărac, mai bine bogat şi sănătos și, vorba aceea: nimeni nu se hrănește numai cu flori și cu bomboane)?
Sau, ea, „Corupţia”, având nevoie să i se aprobe cu „da” sau cu „nu” te miri ce și pentru cine, l-a inventat pe funcţionarul care să i le aprobe ei şi numai ei?
Cuvântul „partid” s-a născut din cuvântul “parte”. Și cine-mparte, parte-și face.
Şi, gata!