Doi clujeni locuiesc in garaj si vor ajutor. Desi castiga 17 milioane pe luna

De multe ori, unui jurnalist i se ivesc in cale cazuri sociale care ar lasa pe oricine fara cuvinte. Oameni saraci, care locuiesc pe unde apuca, mananca ce primesc de la altii, al caror singur vis e sa aiba o casuta cat de mica unde sa-si duca zilele. Cazuri sociale care, la prima vedere, par atat de grave incat iti vine sa-ti scoti portofelul din buzunar si sa le dai oamenilor in cauza jumatate din leafa pe o luna. Daca treci de aparente, daca extragi cu atentie detaliile relevante din povestea pusa pe masa de bunavoie, se intampla ca situatia sa nu fie atat de grava precum pare. Cateodata, aparentele pot insela. Cateodata, oamenii carora erai dispus sa le dai parte din salariul tau castiga mai bine decat tine, doar ca s-au obisnuit sa ramana cu mana intinsa.

Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana

Iosif Almasan are ambele picioare amputate si locuieste intr-un garaj din Manastur de mai bine de 10 ani, alaturi de Sanda Croitor, partenera lui de viata. Tot ce vor cei doi e "o camaruta unde sa ne ducem zilele mai departe, in liniste", lucru pe care, de 10 ani incoace, il tot cer de la Primaria Cluj-Napoca, fara vreun rezultat favorabil. "Mai, ce oameni", iti spui in gand, in timp ce mizeria si mirosul din garaj incep sa-ti amorteasca simturile - "nimeni nu ar trebui sa traiasca asa, oamenii astia au nevoie de ajutor". Istorisirea merge mai departe - Iosif ne povesteste cum a fost el insurat si la divort a trebuit sa imparta bunurile cu fosta nevasta. Cum si-a construit, cu partea lui de bani, pe un teren ilegal, o casa care i-a fost daramata de autoritati. Soarta i-a scos-o insa in cale pe Sanda, care avea grija de un batran, iar pentru o scurta perioada de timp au locuit la el. Numai ca batranul a murit, iar ei au ajuns in strada. Atunci s-au gandit sa-si cumpere un garaj (cu 5.000 de euro) in care sa locuiasca.
"Nu stiam unde să mergem şi ce sa facem. Nu aveam nimic. Am vazut un afis pe acest garaj si am decis ca mai bine sa stam aici decat sub cerul liber".
De atunci, solicitarile au inceput sa curga la Primaria Cluj Napoca. Dorinta celor doi clujeni este ca Primaria sa le ofere o locuinta unde pot avea un trai decent.
„Platesc in rate, dar sa ma ajute cineva. Singura nu pot! Am incercat peste tot, dar nu suntem primiti niciunde. La azile nu ne primesc fara 15 milioane pe luna, ceea ce este mult pentru noi in aceasta situatie, dar nu ne lasam”, ne spune Sanda.
In final, aflam ca cei doi castiga circa 1.700 de lei pe luna din pensii, ca Sanda planuieste sa plece in Africa de Sud pana in octombrie, unde are o fiica ce tocmai a nascut. Ca Iosif are doua fete in Cluj, care ar fi dispuse sa-l ajute.
"Imi este tare greu sa plec, dar vreau sa-mi vad si fata. Cu toate ca are, la randul ei, un copil si eu sunt acum bunica, ea este fetita mea. Mi-e dor de ea si Iosif ma intelege", explica Sanda.

Unii au nevoie de societate, pe altii societatea i-a invatat sa fie dependenti

De ce unii oameni prefera sa ceara, chiar daca au venituri considerabile, ne explica Emanuel Ungureanu, presedintele Asociatiei pentru Solidaritate si Empatie "Claudia Safta".
"Din pacate, unii oameni demonstreaza ca handicapul fizic se transmite la nivel mental, oameni care devin robii mentalitatii lor. Care, daca se afla intr-un carucior cu rotile, dezvolta o dependenta fata de cineva sau ceva si devin vesnic cersetori. Unii au o situatie de o asa natura incat au nevoie de societate, pe altii i-a invatat societatea sa fie asa. Exista multe cazuri de oameni care castiga mult mai putin decat domnul acesta, tot in carucior cu rotile, care, din contra, ii ajuta pe altii. Multi dintre cei care intind mana nu au nevoie de bani, ci de consiliere pentru a putea sa-si managerieze viata", spune acesta.
*Reprezentantii Primariei Cluj-Napoca nu ne-au putut oferi, deocamdata, nicio informatie despre cererile depuse de cei doi pentru o locuinta.

Comentarii

doru

12.06.2013 14:12

Domnisora Ioana,atentie la gramatica!!! Esti tanara poti pleca in strainatate sa muncesti daca nu ai un ajutor din partea parintilor. Oamenii sanatosi nu au nici un motiv sa se planga daca vor sa munceasca .

doru

12.06.2013 14:16

CORECT, GRIG!!

Arici Pogonici

12.05.2013 21:59

Da dom'le, daca nu-ti vrea nimeni tablourile atunci te pui si speli veceuri. Unde-i problema? Sau nici aia nu o stii face astfel incat sa fi platit pt. asta?

MM

29.04.2013 04:43

Din pacate la noi in tara oamenii nu au bani sa-si permita arta. Trist, dar adevarat. Cred ca in tara asta trebuie sa ne evaluam bine perspectivele si posibilitatile inainte sa alegem sa studiem un domeniu in care nu avem sanse de reusita. Sunt atatia absolventi de studii economice chiar daca piata e supra saturata de asa ceva. Poti face cate studii universitare si postuniversitare vrei daca nu ai "simtul banului" si nu stii sa faci bani din ceea ce stii sa faci inseamna ca scoala respectiva nu te ajuta prea mult. Grig, daca stii sa faci portrete ai putea sa faci lucrul asta la mare si sa castigi niste bani din asta. Daca te bazezi doar pe galeriile de arta prin care, chiar tu spui ca bate vantul si nu le cauta nimeni... ti-ai dat singur raspunsul. Fa un site, gen blog etc unde arta ta sa fie expusa international. Alternative sunt cred ca pentru orice domeniu, lumea s-a modernizat si aproape niciun domeniu nu mai exista fara sa fie prezent pe internet sau fara ca "prestatorul de servicii" sa vina in intampinarea clientului. Clientii din ziua de azi nu mai bat la usa atelierului nimanui, poti sa fii cel mai mare mester. Disperarea si lamentarile sunt parte a problemei, solutiile nu sunt in directia respectiva. Cred ca despre asta era vorba si in acest articol.

Eu

04.04.2013 11:59

Absolut de acord cu tine... Si eu cunosc o gramada de persoan care traiesc cu mult mai putin dar au demnitate si nu cersesc, inclusiv parintii mei care amandoi nu castiga atatia bani. Iar tinerii care mai au si studii imposibil sa nu se descurce decat daca nu le place sa munceasca. Ce ar fi sa nu mai dam vina pe societate si sa fim fiecare schimbarea de care are tara asta nevoie. E foarte simplu sa intindem mana si sa dam vina pe societate, pe ploticieni, pe soarta etc. Si asta or sa spuna multi care muncesc si fac orice dar cu demnitate si nu pe spinarea altora. Se poate, doar sa vrei si sa fii dispus/a sa ai controlul aspura propriei existente.

Grig

23.03.2013 09:41

Traim in democratie si puterea e in mana poporului. DEMOS inseamna popor, CRATOS inseamna putere. Prea multi romani cu studii superioare lucreaza in meserii care nu au nimic cu pregatierea lor din facultati. Luna trecuta am castigat 100 lei (una suta lei) si ma simt puternic murind de foame. Sa plec in exil la aproape 50 de ani si sa mor printre straini? Am 6 ani de studii in domeniul artei. Din 2007 nu mai are nevoie nimeni de arta, de angajat, nu ma vrea nimeni si de cativa ani tot caut. Sunt afectat de reumatism in zona gatului, vad mai rau ca oricand si nu am ochelari de calitate, ma doare mana dreapta, drepturile de autor se impoziteaza oricat sunt de mici dar cei ce imi iau banii nu cumpara arta de la mine, galeriile de arta isi traiesc agonia sau se inchid. Am de platit o pensie alimentara, nu am frigider, nu am aragaz, dar am aproape 100 de tablouri si 10.000 de desene pe care o sa le distrug (cat mai sunt proprietatea mea) pentru ca nu au nici o valoare pentru cei care m-am nascut. Sa ma las umilit intr-o meserie de spalat vecee dupa ce am castigat 2 premii pe tara in concursuri pe meserii? CE PACAT, CATA RISIPA!!!

Simona

14.03.2013 09:59

Cum naiba sa-i intelegi pe cersetorii astia care doar intind mana la primarie cand au un venit mai mare decat f. multe persoane (inclusiv eu). Doar ca, sigur, ce bine e sa cersesti, in loc sa muncesti (ma refer la femeie). Cu totii o ducem f. greu, dar incercam sa ne descurcam prin demnitate si munca cinstita, nu cersit. Iar cazul celor 2 e departe de a fi grav, rudele sunt dispuse sa-i ajute, doar ca ei s-au obisnuit cu statutul de victime eterne.

IOANA

23.02.2013 23:50

Sa stii ca si eu locuiesc cu chirie si nu iti dau dreptate, am studii postuniversitare, am 26 de ani si am ajuns la concluzia ca ceea ce muncesc merge tot pe chirie si plata utilitatilor. Este vai de capul celor care nu au o locuinta. Poate ma intrebi de ce nu stau cu parintii, ei sunt din mediul rural (este doar mama singura) si acolo daca m-as intoarce nu as gasii nici un loc de munca, nu poti sa traiesti doar din agricultura fara niste banuti, fara un servici pe langa. Eu cel putin ca femeie nu ma vad nu stiu ce mare fermier, asa ca imi ramane varianta cu chiria, una foarte ieftina cu mobila foarte urata ca sa traiesc de azi pe maine si sa nu apelez la ajutor social. Asta este o mare problema a tinerilor. Poate in viitor asa vom ajunge toti tinerii daca nu vom mai primii nici un ajutor de la parinti. Vom sta in cort pe strada ca salariul nu ajunge de chirie si utilitati. Nu fumez si nu consum alcool, nici in oras nu prea ies deoarece nu mai imi raman bani si pt asta; viitorul este sumbru pt tineri. Din pacate nu este o singura parere de acest fel, intreaba in jur si vei observa ce viata au oamenii de rand. Nu judec pe nimeni si daca oamenii cer un ajutor inseamna ca au ajuns la capatul puterilor si nu mai pot sa lupte. Nimeni nu sta cu mana intinsa de prea mult bine. Eu ii inteleg pe oameni aceia pt ca sunt cam in aceiasi situatie, doar varsta difera. Eu nu mai sper sa ajung varsta de pensionare.

pop

30.01.2013 17:26

macar astia nu umbla toata ziua prin autobuze, ca nenea ala cu 4 fetite sau cel cu copilul cu leucemie.

Iulia

30.01.2013 12:14

Ehee, ce poveste lunga e asta... Ma intreb, ca multi altii, cat o sa mai treaca pana vom avea o societate functionala. Ma intreb daca asa ceva e posibil :)

Am si eu o poveste.

Acu' vreo 4 ani, veneam acasa de la serviciu. Drumul spre blocul unde locuiam ducea printr-un gang ingust, intunecat si mizerabil.

Gangul separa un sir de magazine. Era acolo un Sensi Blu, o macelarie de la Elit, o Banca Transilvania, jocuri de noroc... ce gasesti in orice cartier care se respecta. Dincolo de toate astea, in spate, erau blocurile gri.

No, si treceam eu prin gangul cu pricina, sa ma duc acasa. Era seara. In spatele meu veneau doua doamne, foarte numultumite ca nu vedeau sa ocoleasca baltile de diverse materii des intalnite prin asemenea locuri. Si atunci am auzit o replica pe care n-am mai putut s-o uit, fiindca exprima atat de bine, de succint, de simplu, de clar, o intreaga mentalitate: Sa ne puna bec !

Adauga comentariu