PORTRET

Doctorul Gheorghe Popa – îngerul salvator al copiilor bolnavi de cancer

Clujul e pentru mulți orașul studenției. Pentru alții, poate, un reper turistic, pentru unii un centru de shopping, sau, pentru majoritatea dintre noi, clujeni cu buletin, Clujul e acasă: locul unde trăim, unde muncim, unde urâm și unde iubim. E spațiul vital unde ne petrecem maturitatea, bătrânețea, tinerețea sau copilăria. Pentru puțini dintre noi, Clujul e locul unde ne vindecăm copiii sau copilăria. La Clinica Pediatrie II, anual, 30 de copii cu cancer își petrec 4 luni, internați, luptând cu boala, în intervalul de tratament de 7-8 luni. 70-80% dintre micii luptători pleacă acasă pe picioarele lor, cu o viață în față și cu orașul acesta minunat lipit pe veci de suflet. 20-30% își găsesc la Cluj locul de veci, rămânând pentru eternitate lipiți doar de sufletul și de amintirea părinților și a medicilor, care au făcut tot ce e omenește posibil pentru a-i salva, pierzând însă tragica luptă cu cancerul.

,,În registrul nostru de cancer avem aproximativ 350 de copii și 260 sunt în viață!”

Conferențiarul Gheorghe Popa, medic pediatru, „supraspecializat” în oncohematologie pediatrică, e omul care sfințește locul Compartimentului de Oncopediatrie al Clinicii Pediatrie II. A acceptat cu bucurie și cu deschidere acest interviu, spunându-mi cald și prietenos, pe același ton pe care se adresează probabil și copiilor:

„Am împlinit zilele acestea 60 de ani, așa că, numai bine, acest portret este un moment de bilanț!” Și ce bilanț! ,,În registrul nostru de cancer avem aproximativ 350 de copii și 260 sunt în viață!”, exclamă medicul pentru care bilanțul vieții sale e și bilanțul altor 260 de vieți salvate.

Acesta este portretul unui medic ce a înțeles că să fii doctor de oameni înseamnă în primul rând să fii om, că bolnavul e, mai presus de orice, o ființă: nu doar un trup nesănătos, ci și un suflet, a cărui sănătate contează în egală măsură.

Locul unde bolnavii de cancer sunt tratați cu suflet și cu bucurie

Pe lângă alte clinici sau compartimente medicale, cel de Oncopediatrie al doctorului Popa are ceva în plus, pe lângă aparatură medicală performantă și personal specializat: are Suflet. Ajuns la etajul V al noului corp de clădire al Clinicii de Pediatrie II, acolo unde te aștepți să vezi doar jale și tristețe, disperare în fața unei boli atroce – cancerul, te simți, culmea, bine! Atmosfera generală a clinicii te înveselește, îți inspiră căldură și prietenie: holul, zugrăvit în culori luminoase și joviale, pereții saloanelor pictați cu motive de basm, jucăriile și tot confortul de acasă, culorile și fețele vii ale personalului medical, totul emană liniște și veselie.

În mod paradoxal, în acest loc unde se tratează cancerul, n-am simțit nimic altceva decât bucurie și bunătate. Dar, cireașa de pe tort, în acest spațiu-minune al medicinii clujene, doctorul Popa mi-a mai arătat cu mândrie încă o realizare a sa: terasa compartimentului, amenajată ca loc de joacă, la același etaj V, de unde, pe lângă tobogane, căsuțe, căluți, balansoar și alte mijloace de delectare a copiilor, pacienții și aparținătorii pot admira o priveliște panoramică asupra centrului orașului, cât să le inspire curaj, poftă de viață și motivația de a lupta cu boala, pentru a reveni la viață.

Oncologia – o promisiune, devenită vocație

Medicina a fost pentru doctorul Popa o promisiune, înainte de a deveni o vocație:

„Când eram mic, am fost bolnav odată și le-am promis părinților mei că o să mă fac medic pediatru. Când am terminat liceul am dorit să-mi respect promisiunea față de mama și m-am înscris la secția de pediatrie a Facultății de Medicină – pe vremea aceea în cadrul facultății era o secție separată pentru medicină generală, profilul pediatrie.”

Promisiunea a fost îndeplinită până la capăt, viitorul medic absolvind facultatea în 1980. Apoi a urmat un ,,apostolat” de 5 ani ca pediatru în mediul rural în Comuna Surduc, din județul Sălaj, și în Ciucea, județul Cluj, după care doctorul a revenit în Clinica Pediatrie II, unde și-a desăvârșit pregătirea profesională:

„Am început să practic oncologia din vocație. L-am avut ca model pe doctorul Ion Macavei, pionierul hematologiei românești, care a lucrat în Institutul Oncologic Cluj și a trăit 100 de ani, și pe doamna profesor Lidia Cucu Cabadaef, o hematoloagă de copii care nu a mai apucat să vadă copii vindecați de leucemie, dar a visat acest lucru.”

A început să trateze copiii cu leucemie în 1990, după o sumară pregătire la Zurich

În anul 1990 medicul Popa a început să trateze copiii cu leucemie, după o sumară pregătire la Spitalul de Copii din Zurich, în acea perioadă leucemia fiind percepută ca o boală incurabilă, lumea fiind sceptică la ideea că se poate trata și vindeca leucemia copilului în România.

„Leucemia este cea mai frecventă boală malignă a copilului, reprezentând o treime din cazuri, în secția noastră se mai tratează și alte hemopatii maligne, limfoame, tumori solide,  neuroblastoame, tumori renale, hepatice și altele”, îmi detaliază doctorul.

Rata de vindecări în rândul pacienților de la Oncopediatrie a ajuns la circa 70-80 %, acest progres fiind reușit prin îmbunătățirea metodelor de diagnostic, prin aplicarea cu strictețe a protocoalelor internaționale de tratament și prin îmbunătățirea condițiilor de îngrijire în spital a acestor copii.

Condiții excepționale de spitalizare și o terasă panoramică unică în țară

În secția doctorului Popa copiii stau în condiții mai mult decât decente. Timpul de spitalizare al copiilor bolnavi de cancer fiind unul îndelungat, medicul le-a asigurat acestora tot confortul necesar: într-un salon stau câte doi copii, compartimentul având 5 saloane, cu baie și duș, plus locul de joacă de pe terasă, și o capelă pentru necesitățile spirituale ale copiilor și părinților:

„O fundație din Olanda s-a oferit să finanțeze o cameră de joacă pentru copii. Noi aveam la dispoziție doar un spațiu pe terasa în aer liber, care era un loc viran și care risca să se transforme într-un depozit de vechituri. Am făcut un proiect, care a fost acceptat de fundația din Olanda, și am realizat o minunată terasă, loc de joacă și relaxare pentru copii, loc de meditație pentru mamele internate și punct de belvedere pentru priveliștea asupra centrului orașului. Această terasă este unică în țară și puține secții din alte țări au o astfel de terasă.”

Rata de abandon a tratamentului la clinica clujeană este zero: ,,Noi tratăm pacienții până la vindecare sau până la deces”

Un obiectiv de care medicul s-a preocupat încă de la început a fost complianța la tratament, care se obține prin câștigarea încrederii pacienților și familiei în curabilitate. Practic rata de abandon a tratamentului la clinica clujeană este zero, niciun pacient care începe tratamentul neabandonându-l, dacă există o speranță:

„Noi tratăm pacienții până la vindecare sau până la deces, ceea ce este mare lucru, pentru că în țara noastră cel puțin 10% din pacienți decedează prin abandonul și discontinuitatea în terapie”, îmi explică doctorul.

Acces egal și gratuit la tratamentele oncologice, indiferent de condiția socială a pacienților

O altă preocupare a medicului Popa este aceea de a asigura acces egal și gratuit la tratamentele oncologice optime, tuturor copiilor, indiferent de condiția socială. Acest obiectiv s-a realizat prin înființarea unei asociații, Beatrix Buhrer, pentru sprijinirea copiilor afectați de cancer:

„Am fondat această asociație la inițiativa unei paciente vindecate, care astăzi este adult. A fost prima pacientă vindecată în clinica noastră, în urmă cu 24 de ani, ea având acum 35 de ani.”

Fosta pacientă a avut inițiativa înființării asociației, în urmă cu 8 ani, în 2006, împreună cu un mic grup de părinți ai pacienților, printre membrii fondatori fiind și medicul Popa. Asociația a asigurat finanțarea pentru procurarea tuturor medicamentelor deficitare din schema de tratament a pacienților, prin acoperirea costurilor unor investigații specializate pentru diagnostic, ca, de pildă, testele de genetică și de biologie moleculară și, de asemenea, a contribuit și la dotarea cu mobilier, aparatură și la decorarea secției. Fondurile provin din donații, prin programul 2%, sau din sponsorizări, de la oameni de afaceri, alte fundații și firme:

„Sumele de bani nu sunt foarte mari, dar sunt suficiente pentru a acoperi nevoile acestui program de sprijinire a copiilor internați”, îmi explică doctorul.

Cei interesați să sprijine financiar asociația, și, implicit, să contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a copiilor, o pot face căutându-l pe îngerul păzitor al micilor pacienți, pe medicul Popa, la Clinica Pediatrie II.

Conferențiarul Popa le transmite dăruirea și profesionalismul său viitorilor medici

Ar fi fost o pierdere iremediabilă ca toate cunoștințele și dăruirea, acumulate într-o viață, să nu fie transmise mai departe, așa că Gheorghe Popa predă cursuri de pediatrie și oncologie pediatrică pentru studenți, medici specialiști sau rezidenți, la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu, unde în prezent e conferențiar universitar.

În ultimii ani predă în special la studenții francezi, care studiază medicina la Cluj, și e tutore al mai multor studenți străini care au participat la stagii în cadrul programului Erasmus, și cărora a încercat să le insufle dragostea pentru pediatrie și pentru țara noastră.

„Demnitatea umană trebuie păstrată chiar dacă omul este o legumă, sau chiar dacă nu are nicio șansă: atâta timp cât trăiește, trebuie să beneficieze de îngrijire.”

Doctorul Popa e de asemenea titular al cursului de științele comportamentului, pentru studenții anului I: ,,În cadrul acestui curs mă străduiesc să le explic normele etice ale practicii medicale și să le ofer modele pentru un comportament etic: respectul autonomiei pacientului, faptul că acesta este o persoană independentă, care are dreptul să decidă asupra propriei persoane, inclusiv legat de sănătate, iar pentru a decide, pacientul trebuie să fie informat corect, și în cursul terapiei trebuie să se realizeze un parteneriat între medic și pacient, pacientul devenind un participant activ la propria sa îngrijire; în afară de asta, îi învăț respectul pentru demnitatea umană, mă refer la îngrijirea pacienților terminali, a celor cu deficiențe fizice și psihomotorii, a pacienților cu condiții socio-economice precare – demnitatea umană trebuie păstrată chiar dacă omul este o legumă, sau chiar dacă nu are nicio șansă: atâta timp cât trăiește, trebuie să beneficieze de îngrijire.”

„Cazurile terminale mă impresionează”

Medicul e implicat afectiv în fiecare caz pe care îl tratează și de multe ori a rămas în relații de prietenie chiar și cu părinții copiilor pe care nu a reușit să îi salveze:

„Cazurile terminale mă impresionează. De exemplu, zilele trecute am primit un telefon de felicitare cu ocazia aniversării mele, de la mama unei paciente care a decedat în clinica noastră în urmă cu câțiva ani. Părinții ei au rămas sufletește legați de mine, conștienți că am făcut totul…”

”Reverence for life”

O persoană care îl fascinează pe Gheorghe Popa e Albert Schweizer, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și fost medic misionar în Africa. De la acesta și-a însușit principiu călăuzitor în activitatea profesională: ”Reverence for life” (Respectul vieții), un principiu pe care medicul îl aplică activ, zi de zi, în îngrijirea copiilor bolnavi.

„Leucocitele sunt niște dușmani pe care îi învingem cu curaj și citostatice”

Pacienții sunt informați despre boala lor și despre nevoile terapeutice, într-un limbaj simplu, adecvat vârstei lor:

„Le explicăm că leucemia este o boală a sângelui și că leucocitele sunt niște dușmani pe care îi învingem cu curaj și citostatice și astfel îi determinăm să accepte tratamentul și durerile legate de înțepătură.”

În activitatea de consiliere personalul medical al clinicii este ajutat de voluntarii asociației ”Little people”, care efectuează terapie prin joc și le oferă suport psihologic copiilor internați.

„Unul dintre personajele promovate este leul cel curajos”, îmi povestește medicul cu duioșie paternă, ,,leu care nu este altul decât pacientul cu leucemie, care se luptă cu boala”.

Adresabilitatea secției de Oncopediatrie a crescut în ultimii ani, la circa 30 de cazuri noi pe an, ceea ce înseamnă că se lucrează la capacitate maximă, pacienții cu leucemie petrecând circa 4 luni în spital, însumat, într-un interval de 7-8 luni, iar pacienții cu tumori solide, circa 4-5 zile pe lună.

„Momentan nu avem posibilitatea de a mări secția”, mi se confesează doctorul Popa, „dar în viitor se va impune”.

Pacienții sunt din toată țara, dar majoritatea cazurilor provin din județele apropiate: Sălaj, Bistrița, Maramureș, Satu Mare, Alba și Brașov. Sporadic vin și cazuri din Galați sau din Neamț.

„Îmi place să fiu generos cu copiii săraci și de multe ori încerc să îi ajut chiar din buzunarul propriu”

„Îmi place să fiu generos cu copiii săraci și de multe ori încerc să îi ajut chiar din buzunarul propriu, sau să le găsesc sponsori, pentru a asigura complianța la tratament”, mi se destăinuie salvatorul copiilor cu cancer, ce îmi povestește și o întâmplare mai inedită, relevantă pentru caracterul unui medic excepțional, a cărui omenie impresionează, fiind parcă dintr-o altă lume, mai bună: la un moment dat, a avut un pacient sărac, din Pata Rât, bolnav de limfom Hodgkin. Tratamentul dura 6 luni și, pentru ca să se asigure că băiatul va veni la tratament, de fiecare dată când acesta venea la spital, medicul îi dădea câte 50 de lei, din buzunarul propriu. Astfel, pacientul nu a lipsit de la nicio ședință de tratament, doctorul înregistrând un nou caz în palmaresul său sufletesc de vieți salvate.

Modest în comportament, cald și afectiv, aproape de oameni, de viață și de moarte, doctorul Gheorghe Popa nu e un simplu medic, la fel ca toți ceilalți. El se joacă zilnic cu moartea, câștigând viața pacienților săi și prețuirea acestora. E un exemplu de medic exemplar, cu care Clujul se poate pe deplin mândri, o oază de sănătate fizică și morală, în marele deșert al sistemului medical și social românesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *