Din oras

Distractiile Clujului la 1800: baluri exotice, casinouri cu biblioteca si tablouri vivante

„Crinolina si pantaloni de calarie: petrecerile orasului pe vremea stra-stra-bunicilor”. Acesta a fost numele plimbarii tematice organizate marti seara in cadrul Zilelor Culturale Maghiare prin centrul Clujului. Cei aproximativ 30 de participanti au avut parte de un drum initiatic prin locuri „fierbinti” ale distractiei de la Cluj din anii 1800. Putini mai stiu astazi ca anumite cladiri gazduiau odinioara baluri de rasunet, casino-uri la care se jucau averi sau jocuri la care nici nu ne-am gandi. Purtau costume nemaivazute si aveau bucurii de mult uitate. 

Grupul s-a intalnit la fantana arteziana de pe Eroilor, iar cele doua tinere de la Asociatia Korzo care au realizat ghidajul si-au inceput povestea chiar cu o cladire veche de peste drum. Veche si colorata in tonuri verzulii, aceasta are pe fronton inscriptia KC, de la Kolozsvari Casino. 

„Era casinoul artistocratiei clujene. Acolo nu era doar distractie ca la bar, casinoul avea un caracter cultural. Era acolo chiar si o biblioteca, se gaseau si carti in limbi straine, se faceau abonamente la reviste stiintifice, culturale si nu numai. Ca o replica la acest casino, s-a fondat mai tarziu „polgari tarsalkodo”, un loc de socializare al cetatenilor de rand, a orasenilor care era gazduit de Palatul Banffy. A fost special amenajat, de pilda nu se putea fuma oriunde, era locuri anume destinate fumatorilor. Erau multe reguli care se cereau respectate, cum ar fi interdictia de a fuma langa o femeie”, a explicat Ujvari Dorottya, una dintre fetele care au realizat ghidajul.

Grupul cu umbrele colorate s-a mutat apoi in zona Casei Universitarilor. 

„Aici a functionat primul teatru de piatra din Ungaria. Se faceau baluri in perioada cunoscuta ca „farsang”, perioada intre Boboteaza si inceputul postului. Era o perioada in care erau permise distractiile. Fetele se duceau la baluri numai dupa ce implineau 16 ani. La prima iesire trebuia sa se imbrace neaparat in alb. Nu era permisa iesirea fara o insotitoare, cineva din familie, o fata nu iesea niciodata singura. Pentru baieti nu era atat de importanta varsta, cat masura in care stiau sa danseze. Asta era criteriul obligatoriu pentru ei. Organizatorii balului aveau obligatia sa gaseasca parteneri pentru fetele care nu erau atat de frumoase si nu isi gaseau singure parteneri. Era o misiune delicata, pentru ca trebuia sa aiba grija ca fetele sa nu simta aceasta interventie, ca sa nu se simta prost. Cel care voia sa invite o fata la dans trebuia sa apeleze la organizatori, iar acestia sa ii introduca. Putea dansa un singur dans cu ea, pentru urmatoarele fiind necesar sa ii cunoasca pe parintii fetei”, a povestit si Barazsuly Victoria, celalalt ghid.

Tot aici avea loc un faimos Bal Domino. 

„Acest domino nu era ce credem noi astazi. Era un fel de pelerina neagra pe care oamenii o imbracau la baluri. Provenea din Venetia. Scopul era sa ca diminueze diferentele sociale, insa acestea erau oricum vizibile, pentru ca aceste pelerine se puteau face din materiale diferite, mai scumpe sau mai ieftine care vorbeau despre statutul social al persoanei. Fetele primeau un caiet de bal si acolo notau cererile la dans si trebuia respectata strict ordinea”, a adaugat tanara. 

Actuala Casa a Universitarilor gazduia odinioara si un bal extravagant, cu un decor exotic: lamai si portocali adusi din strainatate impodobeau sala de petrecere, iar intre ei se afla orchestra. Totul era luminat cu lampi colorate. 

„Atractia principala era o cascada artificiala. Presa vremii a mentionat insa dupa un bal ca degeaba s-a amenajat o cascada atat de frumoasa, pentru ca oamenii care pompau apa dupa un timp s-au plictisit si nu mai aveau chef de treaba. Ca urmare, cascada a functionat doar vreo doua ore, pentru ca si acesti oameni isi doreau sa se distreze”, a povestit Victoria. 

Urmatorul popas a avut loc la Conti, fostul hotel New York, animat acum de festival. 

„In acest loc era pe vremuri o cladire ceva mai mica ce se numea Nemzeti Szallo, in traducere Hotelul National, unde functiona un local. Acolo se gasea cea mai buna bere din oras. Pe la sfarsitul anilor 1880 s-a construit New-York-ul, cel mai luxos hotel din Cluj. Artitectul care l-a creat a fost Pakey Lajos, cel care a proiectat si Chiosul. Se zicea ca daca vrei sa afli totul despre Cluj ajunge sa stai 2-3 ore la cafeneaua de la parter si poti sa afli orice”, a explicat ghidul.

Si aici se organizau baluri de tot felul. 

„Un bal de la inceputul anilor 1800 prezenta ca si curiozitate faptul ca fetele erau incurajate sa apara in rochii dintr-un material specific numit „kaliko”, adus din Budapesta. Se numea Balul Kaliko. Era recomandat ca toate fetele sa se imbrace in rochii noi din acest material, rosii, cu bobite. Se spunea ca era cel mai frumos bal al anului, pentru mai toate femeile erau imbracate in rochii cu bobite”, a povestit Victoria. 

Expeditia a continuat cu Sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei. In curtea umbrita a cladirii, vizitatorii au aflat ca numele i s-a pus in cursul anilor 1800 si ca aici aveau loc balurile mai mari.

„Acolo jos unde acum se organizeaza concerte la acea vreme era spatiu de dans, iar sus erau mese, scane si canapele unde stateau cei care voiau sa priveasca perechile care dansau”, i-a lamurit Dorottya.

Intre cele mai populare distractii ale vremii erau asa-numitele tablouri vivante, un joc in care participantii se straduiau sa recompuna picturi celebre. 

„Tablourile vivante faceau parte din felul in care se distrau oamenii la acea vreme. Isi alegeau o lucrare, pictura sau gravura si construiau ei decorul, isi faceau costumele, le probau pe indelete si, pentru cateva momente, infatisau tabloul respectiv. Lumea ii putea sa ii admire si aveau mare succes”, povesteste si Victoria.

Aici aveau loc insa si baluri romanesti. 

„Presa din acei ani scrie ca acolo era intotdeauna foarte frumoasa, era o moda sa se danseze pe muzica populara romaneasca”, a completat ghidul. 

Urmatorul popas a fost in parcul mare, vizavi de Teatrul Maghiar de Stat. 

„Aleile au fost construite incepand din 1830 pana in 1860, deci lucrarile s-au intins pe o perioada de 30 de ani. Aici se distrau clujenii care ramaneau peste vara in Cluj. Aici aveau loc show-urile maestrului cofetar Ulrich Josef”, s-a mai explicat. 

In zona dintre Chios si Casinoul din Parcul Central s-a facut precizarea ca cele doua cladiri sunt „victimele” unei erori. 

„Si in limba romana, si in limba maghiara i se zice Chios cladirii de pe lac, dar, de fapt, cealalta este Chiosul cea pe care noi o numim Casino. De fapt, acolo nu a functionat niciodata un casino. Cealalta cladire era pavilionul de patinaj. Iarna, clujenii patinau pe lac, iar de jur-imprejur erau amplasate tot felul de lampi. Presa atragea atentia insa ca acestea nu erau intotdeauna aprinse seara, iar clujenii erau nemultumiti”, a relatat Victoria.

Astfel s-a incheiat prezentarea unui an de distractie in Clujul de altadata, pentru ca ghidajul a inceput cu activitati de iarna, a strabatut salile de bal, distractiile de vara si apoi cele de iarna.

Vizitatorii s-au jucat o vreme de-a „tablourile vivante” langa lac.

Cele doua tinere fac parte din Asociatia Korzo, structura infiintata de un an care isi propune ca misiune principala „prelucrarea, prezentarea si transmiterea catre publicul larg a valorilor culturale transilvane”. 

„Scopul nostru este sa aratam fetele Clujului care nu sunt atat de cunoscute. De aceea organizam ghidaje tematice despre Cluj, unul despre cultura cinematografului, unul despre Revolutia din ’89, unul despre distractiile de altadata si inca unul, despre cultul regelui Matia Corvin. Organizam la cerere tururi ghidate generale, mai degraba pentru turisti, dar suntem deschisi si la tururi la cerere. In toamna vom avea, alaturi de Muzeul de Arta, activitati de pedagogie muzeala”, a explicat Barazsuly Viktoria.

In cursul Zilelor Culturale Maghiare, asociatia face ghidaje si la expozitia de portelanuri din Herend de la Muzeul de Arta, in limba romana (joi de la ora 15, vineri de la ora 12 si duminica de la ora 15) si in limba maghiara.

Tinerii care fac ghidaje in cadrul asociatiei fac voluntariat. In general, se impune achizitionarea cate unui bilet de 12 lei sau 8 lei cu reducere, pentru acoperirea cheltuielilor cu consumabilele, mai ales a materialelor vizuale puse la dispozitia vizitatorilor. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *